Geneza 11:27-21:29

Nouă Traducere În Limba Română

²⁷ Aceasta este genealogia^[a] lui Terah: Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot.

²⁸ Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara în care s-a născut, în Ur din Caldeea. ²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai, iar numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. ³⁰ Sarai era stearpă; ea nu avea copii.

³¹ Terah i-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum şi pe Sarai, nora sa şi soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în Canaan; dar când au ajuns în Haran, s-au aşezat acolo. ³² Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.

Chemarea lui Avram

12 Domnul îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta! ² Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. ³ Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile^[b] pământului!“ ⁴ Avram a plecat, aşa cum îi spusese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. ⁵ El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo. ⁶ Avram a călătorit prin ţară până la terebintul lui More din Şehem. Pe atunci canaaniţii se aflau în ţară. ⁷ Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale^[c] îi voi da această ţară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase. ⁸ De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. ⁹ Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev^[d].

Avram în Egipt

¹⁰ A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. ¹¹ Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. ¹² Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. ¹³ Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“ ¹⁴ Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. ¹⁵ Demnitarii lui Faraon^[e] au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. ¹⁶ Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. ¹⁷ Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. ¹⁸ Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta? ¹⁹ De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? Ia-ţi soţia şi du-te!“ ²⁰ Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea.

Despărţirea lui Avram de Lot

13 Avram a urcat din Egipt în Neghev^[f] împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. ² Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. ³ Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, ⁴ loc în care el făcuse un altar mai înainte. Acolo Avram a chemat Numele Domnului. ⁵ Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. ⁶ Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. ⁷ De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. ⁸ Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. ⁹ Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ ¹⁰ Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. ¹² Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului.

¹⁴ Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, ¹⁵ pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale^[g] pentru totdeauna. ¹⁶ Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ ¹⁸ Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Avram îl salvează pe Lot

14 În zilele lui Amrafel, regele Şinarului^[h], regii Ariok din Elasar, Chedorlaomer din Elam şi Tidal din Goyim, ² s-au luptat împotriva regilor Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şinab din Adma, Şemeber din Ţeboim şi împotriva regelui din Bela, adică Ţoar. ³ Toţi aceştia din urmă s-au unit în valea Sidim, adică Marea Sărată^[i]. ⁴ Ei l-au slujit pe Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar in al treisprezecelea an s-au răsculat. ⁵ În al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii care erau cu el au venit şi i-au înfrânt pe refaiţi la Aştarot-Karnaim, pe zuziţi la Ham, pe emiţi la Şave Chiriatayim ⁶ şi pe horiţi în ţinutul muntos, din Seir până la El-Paran, la marginea pustiei. ⁷ Apoi s-au întors şi au venit la En-Mişpat sau Kadeş, unde au cucerit tot teritoriul amalekiţilor, precum şi pe amoriţii care locuiau în Haţaţon-Tamar. ⁸ Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela, adică din Ţoar, au ieşit şi s-au pregătit de luptă, în valea Sidim, ⁹ împotriva regilor Chedorlaomer din Elam, Tidal din Goyim, Amrafel din Şinar şi Ariok din Elasar – patru regi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era plină de gropi cu smoală, astfel încât, atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au fugit, unii dintre oamenii lor au căzut în ele, iar ceilalţi au fugit înspre dealuri. ¹¹ Cei patru regi au capturat toate bunurile din Sodoma şi din Gomora, precum şi toate proviziile lor de hrană şi au plecat. ¹² Ei l-au capturat şi pe Lot, nepotul lui Avram, care locuia în Sodoma, împreună cu bunurile lui, şi au plecat.

¹³ Un om care a scăpat cu viaţă a venit şi l-a înştiinţat de acest lucru pe evreul Avram, care locuia lângă stejarii amoritului Mamre, fratele^[j] lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau aliaţii lui Avram. ¹⁴ Când Avram a auzit că nepotul său fusese luat prizonier, i-a chemat la luptă pe cei trei sute optsprezece sclavi pregătiţi, născuţi în gospodăria sa, şi a pornit în urmărire până la Dan. ¹⁵ El şi-a împărţit oamenii, i-a atacat pe regi noaptea, i-a izgonit şi i-a urmărit până la Hoba, la nord de Damasc. ¹⁶ Avram a recuperat toate bunurile; l-a adus înapoi şi pe nepotul său, Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum şi pe femei şi pe ceilalţi oameni.

¹⁷ După ce Avram s-a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau cu el, regele din Sodoma i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, adică Valea Regelui. ¹⁸ Melhisedek, regele Salemului^[k], a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt^[l]. ¹⁹ L-a binecuvântat pe Avram astfel:

Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. ²¹ Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram:

– Dă-mi oamenii şi păstrează bunurile pentru tine.

²² Dar Avram i-a răspuns regelui din Sodoma:

– I-am jurat Domnului, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, ²³ că nu voi lua nici măcar un fir de aţă sau o curea de sandală din ceea ce este al tău, pentru ca să nu pretinzi că l-ai îmbogăţit pe Avram. ²⁴ Eu nu voi lua nimic, în afară de ceea ce au mâncat oamenii mei şi de partea celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eşkol şi Mamre. Ei să-şi ia partea lor.

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:

– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.

² – Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul^[m] gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? ³ Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.

⁴ Dar Domnul i-a răspuns:

– Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor.

⁵ Apoi l-a dus afară şi i-a spus:

– Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El.

⁶ Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.

⁷ Domnul i-a mai spus:

– Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire.

⁸ – Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram.

⁹ – Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.

¹⁰ Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. ¹¹ Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. ¹² Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el. ¹³ Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani^[n]. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie^[o], pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“ ¹⁷ Când a apus soarele şi s-a întunecat, s-a văzut un fum ca de cuptor şi o torţă aprinsă care a trecut printre acele bucăţi. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminţei tale^[p] îi voi da această ţară, de la Râul Egiptului^[q] până la Râul cel Mare, adică Eufrat, ¹⁹ şi anume pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, ²⁰ pe hitiţi, pe periziţi, pe refaimiţi, ²¹ pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.“

Agar şi Ismael

16 Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă, pe care o chema Agar, ² aşa că i-a spus lui Avram: „Domnul m-a oprit să am copii. Intră^[r], te rog, la sclava mea; poate voi primi copii prin ea.“ Avram a ascultat-o pe Sarai. ³ Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în Canaan, soţia sa, Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar, sclava sa, şi i-a dat-o soţului ei, Avram, ca să-i fie soţie. ⁴ El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată; când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit-o cu dispreţ pe stăpâna sa. ⁵ Atunci Sarai i-a spus lui Avram:

– Fie ca răul care mi se face să cadă peste tine! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Domnul să judece între mine şi tine!

⁶ Avram i-a răspuns lui Sarai:

– Sclava ta este sub autoritatea ta; trateaz-o aşa cum crezi că este bine!

Sarai a asuprit-o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea. ⁷ Îngerul Domnului a găsit-o în pustie, lângă un izvor de apă – izvorul de lângă drumul care duce la Şur – ⁸ şi a întrebat-o:

– Agar, sclava lui Sarai, de unde vii şi unde mergi?

– Fug de stăpâna mea, Sarai, a răspuns ea.

⁹ Îngerul Domnului i-a zis:

– Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-i-te. ¹⁰ Îi voi înmulţi atât de mult pe urmaşii tăi, încât acea mulţime nu va putea fi numărată, a adăugat Îngerul Domnului.

¹¹ Îngerul Domnului i-a mai spus:

¹³ Agar L-a numit pe Domnul Care i-a vorbit: „Dumnezeul Care mă vede“^[u], zicându-şi: „L-am văzut

într-adevăr aici pe Cel Care mă vede.“^{[v] 14} De aceea fântâna a fost numită Beer Lahai-Roi^[w]; ea se află între Kadeş şi Bered. ¹⁵ Agar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus numele Ismael. ¹⁶ Avram avea optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael.

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic^[x]. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, ² iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ ³ Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: ⁴ „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam^[y], pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. ⁷ Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii^[z] tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. ⁸ Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale^[aa] după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“

⁹ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam:

– În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. ¹⁰ Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. ¹¹ Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. ¹² În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. ¹³ Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. ¹⁴ Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“

¹⁵ De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:

– În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara^[ab]. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“

¹⁷ Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ ¹⁸ Apoi I-a zis lui Dumnezeu:

– Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

¹⁹ Dar Dumnezeu i-a răspuns:

– Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac^[ac]. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa^[ad] lui după el. ²⁰ În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. ²¹ Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta.

²² Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. ²³ Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ²⁴ Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, ²⁵ iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. ²⁶ Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. ²⁷ Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini.

Cei trei vizitatori

18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. ² La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. ³ El a zis:

– Stăpâne^[ae], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. ⁴ Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. ⁵ Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri^[af] de făină, frământă şi fă pâine.“ ⁷ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. ⁸ Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. ⁹ Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

¹⁰ Apoi Unul dintre ei^[ag] a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. ¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. ¹² De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ ¹³ Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ ¹⁴ Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

¹⁵ Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

¹⁶ Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. ¹⁷ Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, ¹⁸ din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? ¹⁹ Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ ²⁰ Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! ²¹ Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

²² Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.^{[ah] 23} Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? ²⁴ Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? ²⁵ Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

²⁶ – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

²⁷ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, ²⁸ dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

²⁹ – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³⁰ – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³¹ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

³² – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³³ După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri^[ai] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ ² şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

³ Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. ⁴ Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, ⁵ l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

⁶ Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el ⁷ şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. ⁸ Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

⁹ – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; ¹¹ iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. ¹² Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, ¹³ pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ ¹⁴ Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi^[aj] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ ¹⁶ Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. ¹⁷ Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

¹⁸ – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a^[ak] răspuns Lot. ¹⁹ Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea^[al] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

²¹ – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar^[am]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. ²⁵ Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. ²⁶ Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. ²⁸ S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

²⁹ Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. ³¹ Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. ³² Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab^[an], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. ³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami^[ao], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Avraam la Gherar

20 De acolo, Avraam a călătorit spre ţinutul Neghev^[ap] şi a locuit între Kadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin în Gherar, ² el pretindea că soţia sa, Sara, este sora lui. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara pe care a luat-o de soţie. ³ Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într-un vis şi i-a zis:

– Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soţie, deoarece ea este măritată.

⁴ Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a spus:

– Stăpâne, vei distruge Tu un popor nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi ea însăşi a mărturisit că el este fratele ei. Am făcut acest lucru în curăţie de inimă şi cu mâini nevinovate.

⁶ Atunci Dumnezeu i-a zis în vis:

– Ştiu că ai făcut acest lucru cu integritate, dar te-am oprit să păcătuieşti împotriva Mea; de aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă-i bărbatului soţia înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri, tu şi toţi ai tăi.

⁸ Abimelek s-a sculat dis-de-dimineaţă, i-a chemat pe toţi curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbaţii s-au temut foarte tare. ⁹ Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam şi l-a întrebat:

– Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină aşa de mare peste mine şi peste regatul meu?

Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit. ¹⁰ Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

¹¹ Avraam i-a răspuns:

– Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc şi temându-mă că mă veţi omorî din pricina soţiei mele. ¹² De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu şi fiica mamei mele şi a ajuns soţia mea. ¹³ Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei.

¹⁴ Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui. ¹⁵ Abimelek i-a zis: „Ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi place.“ ¹⁶ Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de şecheli^[aq] de argint. Ei sunt dovada că eşti fără vină înaintea tuturor; eşti pe deplin dezvinovăţită.“ ¹⁷ Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii, ¹⁸ deoarece Domnul închisese pântecele tuturor celor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soţia lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul a avut grijă de Sara, după cum a spus şi a făcut pentru ea ceea ce a promis. ² Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea la care Dumnezeu îi spusese. ³ Avraam i-a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^[ar]. ⁴ Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ⁵ Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul său Isaac. ⁶ Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd şi oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine. ⁷ Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? a continuat ea. Totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.“

Alungarea lui Agar şi a lui Ismael

⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua în care Isaac a fost înţărcat, Avraam a dat un ospăţ mare. ⁹ Dar Sara l-a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, bătându-şi joc^{[as] 10} şi i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu Isaac!“ ¹¹ Acest lucru l-a tulburat mult pe Avraam, pentru că-l avea în vedere pe fiul său. ¹² Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului şi a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îţi spune, pentru că prin Isaac îşi va primi numele sămânţa^[at] ta. ¹³ Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face şi pe el un neam, pentru că şi el este urmaşul tău.“ ¹⁴ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat nişte pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat lui Agar, punându-i-le pe umăr; i-a dat şi copilul şi a izgonit-o. Ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufişuri, ¹⁶ apoi s-a dus şi a şezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Şezând acolo, ea^[au] a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer şi i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. ¹⁸ Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ ¹⁹ Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat băiatului să bea. ²⁰ Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns arcaş. ²¹ A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

Legământul dintre Avraam şi Abimelek

²² În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oştirii sale, i-a spus lui Avraam:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci; ²³ jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înşela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei, ci că, aşa cum eu am arătat bunăvoinţă faţă de tine, tot aşa vei arăta şi tu faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin.

²⁴ – Jur, i-a răspuns Avraam.

²⁵ Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire.

²⁶ Abimelek i-a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“ ²⁷ Atunci Avraam a luat oi şi boi şi i le-a dat lui Abimelek; apoi cei doi au încheiat un legământ. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, ²⁹ iar Abimelek l-a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?