Font Size
Geneza 48-50
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Geneza 48-50
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
48 După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. 2 Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. 3 Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz(A), în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna(B).’ 5 Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei(C); Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon. 6 Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela(D) a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” 9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt(E) fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez(F).” 10 Ochii(G) lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat(H) şi i-a îmbrăţişat. 11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam(I) că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” 12 Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi: pe Efraim cu mâna dreaptă la stânga lui Israel şi pe Manase cu mâna stângă la dreapta lui Israel şi i-a adus aproape de el. 14 Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat(J) mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15 A binecuvântat(K) pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16 Îngerul(L) care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele(M) meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” 17 Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune(N) mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. 18 Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” 19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu(O), fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic(P) va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta(Q), zicând: Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu(R) va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. 22 Îţi(S) dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor(T) cu sabia mea şi cu arcul meu.”
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi
49 Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti(U) ce vi se va întâmpla în vremile(V) care vor veni.
2 Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi(W) pe tatăl vostru Israel!
3 Ruben, tu, întâiul(X) meu născut,
Puterea mea şi pârga(Y) tăriei mele,
Întâiul în vrednicie şi întâiul în putere,
4 Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea(Z)!
Căci te-ai suit(AA) în patul tatălui tău,
Mi-ai spurcat patul suindu-te în el.
5 Simeon(AB) şi Levi sunt fraţi(AC);
Săbiile lor sunt nişte unelte(AD) de silnicie.
6 Nu vreau(AE) să intre sufletul meu la sfaturile lor,
Nu vreau să se unească duhul(AF) meu cu adunarea(AG) lor!
Căci, în mânia(AH) lor, au ucis oameni
Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi(AI) în Iacov
Şi-i voi risipi în Israel.
8 Iudo(AJ), tu vei primi laudele fraţilor tăi.
Mâna(AK) ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina(AL) până la pământ înaintea ta.
9 Iuda este un pui(AM) de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda îşi pleacă(AN) genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
Ca o leoaică: cine-l va scula?
10 Toiagul(AO) de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul(AP) de cârmuire dintre(AQ) picioarele lui,
Până(AR) va veni Şilo[a],
Şi de El(AS) vor asculta popoarele.
11 El(AT) îşi leagă măgarul de viţă
Şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui;
Îşi spală haina în vin
Şi mantaua în sângele strugurilor.
12 Are ochii(AU) roşii de vin
Şi dinţii albi de lapte.
13 Zabulon(AV) va locui pe ţărmul mărilor,
Lângă limanul corăbiilor,
Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
14 Isahar este un măgar osos,
Care se culcă în grajduri.
15 Vede că locul unde se odihneşte este plăcut
Şi că ţinutul lui este măreţ;
Îşi pleacă umărul(AW) sub povară
Şi se supune birului.
16 Dan(AX) va judeca pe poporul său,
Ca una din seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi(AY) un şarpe pe drum,
O năpârcă pe cărare,
Muşcând călcâiele calului,
Făcând să cadă călăreţul pe spate.
18 În ajutorul(AZ) Tău nădăjduiesc, Doamne!
19 Peste Gad(BA) vor da iureş cete înarmate,
Dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.
20 Aşer(BB) dă o hrană minunată;
El va da bucate alese împăraţilor.
21 Neftali(BC) este o cerboaică slobodă,
Rosteşte cuvinte frumoase.
22 Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23 Arcaşii l-au aţâţat(BD), au aruncat săgeţi
Şi l-au urmărit cu ura lor.
24 Dar arcul(BE) lui a rămas tare
Şi mâinile lui au fost întărite
De mâinile Puternicului(BF) lui Iacov:
Şi a ajuns astfel(BG) păstorul(BH), stânca(BI) lui Israel.
25 Aceasta este lucrarea(BJ) Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
Aceasta este lucrarea(BK) Celui Atotputernic, care(BL) te va binecuvânta
Cu binecuvântările cerurilor de sus,
Cu binecuvântările apelor de jos,
Cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.
26 Binecuvântările tatălui tău
Întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă
Până în creştetul dealurilor veşnice(BM):
Ele(BN) să vină peste capul lui Iosif,
Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
27 Beniamin(BO) este un lup care sfâşie;
Dimineaţa mănâncă prada,
Iar seara(BP) împarte prada răpită.”
28 Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
Moartea lui Iacov
29 Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat(BQ) la poporul meu, deci să mă îngropaţi(BR) împreună cu părinţii mei, în peştera(BS) care este în ogorul Hetitului Efron, 30 în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care(BT) l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare. 31 Acolo(BU) au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat(BV) pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui, şi acolo am îngropat eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33 Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat(BW) la poporul său.
Îngroparea lui Iacov
50 Iosif s-a aruncat(BX) pe faţa tatălui său, l-a plâns(BY) şi l-a sărutat. 2 A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze(BZ) pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns(CA) şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa(CB) lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. 5 ‘Tatăl meu(CC) m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care(CD) mi l-am săpat în ţara Canaan». Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, şi după aceea mă voi întoarce’.” 6 Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” 7 Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. 9 Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere(CE) mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet(CF) de şapte zile. 11 Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii(CG) lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l(CH) cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15 Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au(CI) zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16 Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut(CJ) rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Fraţii lui au venit şi s-au aruncat(CK) ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19 Iosif le-a zis: „Fiţi fără(CL) teamă, căci sunt(CM) eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi(CN), negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu(CO) a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. 21 Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni(CP) pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său, şi a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea(CQ) neam şi fiii(CR) lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut(CS) pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu(CT) vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat(CU) că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” 25 Iosif(CV) a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat(CW) şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.
Footnotes
- Geneza 49:10 Adică: Mesia.
Geneza 48-50
Nouă Traducere În Limba Română
Geneza 48-50
Nouă Traducere În Limba Română
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
48 După toate acestea, într-o zi, Iosif a fost anunţat: „Tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase şi pe Efraim. 2 Când lui Iacov i s-a spus: „Fiul tău Iosif a venit la tine“, el şi-a adunat puterile şi a şezut pe pat. 3 Iacov i-a zis lui Iosif:
– Dumnezeul cel Atotputernic[a] mi S-a arătat la Luz, în Canaan, m-a binecuvântat 4 şi mi-a zis: „Te voi face roditor şi te voi înmulţi; te voi face o adunare de popoare şi voi da această ţară urmaşilor tăi după tine ca pe o proprietate veşnică.“ 5 De aceea cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. 6 Urmaşii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor. 7 După ce m-am întors din Padan[b], Rahela a murit pe drum, în Canaan, înainte de a ajunge la Efrata; am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8 Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceştia?
9 – Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif.
– Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.
10 Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi i-a zis lui Iosif:
– Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii.
12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său[c] şi s-a plecat cu faţa până la pământ. 13 Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el. 14 Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut. 15 El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
„Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz,
să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi.
Ei să fie numiţi după numele meu
şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac,
şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“
17 Când Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 El i-a zis tatălui său:
– Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.
19 Dar tatăl său a refuzat şi a răspuns:
– Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri.
20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
„În numele tău va binecuvânta Israel şi va zice:
«Dumnezeu să te facă precum Efraim şi Manase.»“
Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif:
– Eu voi muri, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri. 22 Ţie, care eşti deasupra fraţilor tăi, îţi dau Şehemul[d] pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor.
Iacov îşi binecuvântează fiii
49 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5 Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[e] lor sunt arme ale violenţei.
6 Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[f] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8 Iuda[g], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9 Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[h];
de El vor asculta popoarele.
11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[i].
13 Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[j].
15 Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16 Dan[k] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19 Gad[l] va fi atacat de o ceată jefuitoare,
dar el îi va ataca pe la spate.
20 Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă;
el spune cuvinte frumoase[m].
22 Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[n].
23 Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[o], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[p] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[q] de fraţii săi.
27 Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu; înmormântaţi-mă alături de strămoşii mei, în peştera care se află în ogorul hititului Efron, 30 ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, în Canaan. Avraam a cumpărat această peşteră de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 31 Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sara, soţia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, soţia sa, şi acolo am îngropat-o eu pe Lea. 32 Ogorul şi peştera care se află în el au fost cumpărate de la hitiţi.“ 33 Când a terminat de vorbit cu fiii săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat şi a murit, fiind astfel adăugat la poporul său.
50 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat. 2 Apoi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai. 3 Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“ 6 Faraon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“ 7 Iosif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen[r]. 9 Împreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad[s], care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim[t]; el se află dincolo de Iordan. 12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta. 13 Ei l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl.
Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi
15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut. 16 De aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă: 17 „Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri. 18 Fraţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis:
– Suntem sclavii tăi.
19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Chiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi. 21 Deci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri.
Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi[u]. 24 Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“ 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.
Footnotes
- Geneza 48:3 Ebr.: El-Şadai
- Geneza 48:7 Un alt nume pentru Aram Naharayim; în NV Mesopotamiei
- Geneza 48:12 Vezi 30:3; a ţine un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopţiei
- Geneza 48:22 Sau: Ţie îţi dau o parte (şehem) mai bună decât a fraţilor tăi (sau: în plus faţă de fraţii tăi), partea; sau: depresiunea (şehem)
- Geneza 49:5 Sensul termenului ebraic este nesigur, probabil desemnând numele unei arme
- Geneza 49:6 Sau: să nu umblu, onoare referindu-se la suflet, cea mai nobilă parte a fiinţei umane
- Geneza 49:8 Iuda poate fi derivat din termenul ebraic pentru laudă
- Geneza 49:10 Sau: până va veni Cel Căruia îi aparţine (sceptrul); ori: până ce tributul Îi va fi adus
- Geneza 49:12 Sau: Ochii îi sunt roşii de vin, iar dinţii îi sunt albi de lapte, o metaforă care simbolizează abundenţa
- Geneza 49:14 Sau: desagi; sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul cuvântului ebraic este nesigur
- Geneza 49:16 Dan înseamnă El judecă
- Geneza 49:19 Gad poate însemna şi atac sau bandă jefuitoare
- Geneza 49:21 Sau: liberă, / ce naşte nişte pui minunaţi
- Geneza 49:22 Sau, foarte probabil: Iosif este un măgar sălbatic, / un măgar sălbatic lângă un izvor, / ai cărui mânji ţopăie peste zid; triburile sunt comparate de obicei cu un animal, nu cu o plantă
- Geneza 49:25 Ebr.: Şadai
- Geneza 49:26 LXX; TM: binecuvântările strămoşilor mei, la fel de mari ca
- Geneza 49:26 Sau: său, care este un prinţ între fraţii săi
- Geneza 50:8 Vezi nota de la 45:10
- Geneza 50:10 Sau: Aria Jujubelui; teren stâncos sau acoperit cu lut, aflat la marginea satului sau oraşului, într-o zonă expusă la vânt, unde localnicii îşi treierau grânele
- Geneza 50:11 Abel-Miţrayim înseamnă Bocetul Egiptului
- Geneza 50:23 Vezi 30:3; 48:12; a ţine un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopţiei
Genesis 48-50
New International Version
Genesis 48-50
New International Version
Manasseh and Ephraim
48 Some time later Joseph was told, “Your father is ill.” So he took his two sons Manasseh and Ephraim(A) along with him. 2 When Jacob was told, “Your son Joseph has come to you,” Israel(B) rallied his strength and sat up on the bed.
3 Jacob said to Joseph, “God Almighty[a](C) appeared to me at Luz(D) in the land of Canaan, and there he blessed me(E) 4 and said to me, ‘I am going to make you fruitful and increase your numbers.(F) I will make you a community of peoples, and I will give this land(G) as an everlasting possession to your descendants after you.’(H)
5 “Now then, your two sons born to you in Egypt(I) before I came to you here will be reckoned as mine; Ephraim and Manasseh will be mine,(J) just as Reuben(K) and Simeon(L) are mine. 6 Any children born to you after them will be yours; in the territory they inherit they will be reckoned under the names of their brothers. 7 As I was returning from Paddan,[b](M) to my sorrow(N) Rachel died in the land of Canaan while we were still on the way, a little distance from Ephrath. So I buried her there beside the road to Ephrath” (that is, Bethlehem).(O)
8 When Israel(P) saw the sons of Joseph,(Q) he asked, “Who are these?”
9 “They are the sons God has given me here,”(R) Joseph said to his father.
Then Israel said, “Bring them to me so I may bless(S) them.”
10 Now Israel’s eyes were failing because of old age, and he could hardly see.(T) So Joseph brought his sons close to him, and his father kissed them(U) and embraced them.(V)
11 Israel(W) said to Joseph, “I never expected to see your face again,(X) and now God has allowed me to see your children too.”(Y)
12 Then Joseph removed them from Israel’s knees(Z) and bowed down with his face to the ground.(AA) 13 And Joseph took both of them, Ephraim on his right toward Israel’s left hand and Manasseh on his left toward Israel’s right hand,(AB) and brought them close to him. 14 But Israel(AC) reached out his right hand and put it on Ephraim’s head,(AD) though he was the younger,(AE) and crossing his arms, he put his left hand on Manasseh’s head, even though Manasseh was the firstborn.(AF)
15 Then he blessed(AG) Joseph and said,
“May the God before whom my fathers
Abraham and Isaac walked faithfully,(AH)
the God who has been my shepherd(AI)
all my life to this day,
16 the Angel(AJ) who has delivered me from all harm(AK)
—may he bless(AL) these boys.(AM)
May they be called by my name
and the names of my fathers Abraham and Isaac,(AN)
and may they increase greatly
on the earth.”(AO)
17 When Joseph saw his father placing his right hand(AP) on Ephraim’s head(AQ) he was displeased; so he took hold of his father’s hand to move it from Ephraim’s head to Manasseh’s head. 18 Joseph said to him, “No, my father, this one is the firstborn; put your right hand on his head.”(AR)
19 But his father refused and said, “I know, my son, I know. He too will become a people, and he too will become great.(AS) Nevertheless, his younger brother will be greater than he,(AT) and his descendants will become a group of nations.(AU)” 20 He blessed(AV) them that day(AW) and said,
“In your[c] name will Israel(AX) pronounce this blessing:(AY)
‘May God make you like Ephraim(AZ) and Manasseh.(BA)’”
So he put Ephraim ahead of Manasseh.
21 Then Israel said to Joseph, “I am about to die, but God will be with you[d](BB) and take you[e] back to the land of your[f] fathers.(BC) 22 And to you I give one more ridge of land[g](BD) than to your brothers,(BE) the ridge I took from the Amorites with my sword(BF) and my bow.”
Jacob Blesses His Sons(BG)
49 Then Jacob called for his sons and said: “Gather around so I can tell you what will happen to you in days to come.(BH)
3 “Reuben, you are my firstborn,(BK)
my might, the first sign of my strength,(BL)
excelling in honor,(BM) excelling in power.
4 Turbulent as the waters,(BN) you will no longer excel,
for you went up onto your father’s bed,
onto my couch and defiled it.(BO)
5 “Simeon(BP) and Levi(BQ) are brothers—
their swords[h] are weapons of violence.(BR)
6 Let me not enter their council,
let me not join their assembly,(BS)
for they have killed men in their anger(BT)
and hamstrung(BU) oxen as they pleased.
7 Cursed be their anger, so fierce,
and their fury,(BV) so cruel!(BW)
I will scatter them in Jacob
and disperse them in Israel.(BX)
8 “Judah,[i](BY) your brothers will praise you;
your hand will be on the neck(BZ) of your enemies;
your father’s sons will bow down to you.(CA)
9 You are a lion’s(CB) cub,(CC) Judah;(CD)
you return from the prey,(CE) my son.
Like a lion he crouches and lies down,
like a lioness—who dares to rouse him?
10 The scepter will not depart from Judah,(CF)
nor the ruler’s staff from between his feet,[j]
until he to whom it belongs[k] shall come(CG)
and the obedience of the nations shall be his.(CH)
11 He will tether his donkey(CI) to a vine,
his colt to the choicest branch;(CJ)
he will wash his garments in wine,
his robes in the blood of grapes.(CK)
12 His eyes will be darker than wine,
his teeth whiter than milk.[l](CL)
13 “Zebulun(CM) will live by the seashore
and become a haven for ships;
his border will extend toward Sidon.(CN)
14 “Issachar(CO) is a rawboned[m] donkey
lying down among the sheep pens.[n](CP)
15 When he sees how good is his resting place
and how pleasant is his land,(CQ)
he will bend his shoulder to the burden(CR)
and submit to forced labor.(CS)
16 “Dan[o](CT) will provide justice for his people
as one of the tribes of Israel.(CU)
17 Dan(CV) will be a snake by the roadside,
a viper along the path,(CW)
that bites the horse’s heels(CX)
so that its rider tumbles backward.
22 “Joseph(DH) is a fruitful vine,(DI)
a fruitful vine near a spring,
whose branches(DJ) climb over a wall.[r]
23 With bitterness archers attacked him;(DK)
they shot at him with hostility.(DL)
24 But his bow remained steady,(DM)
his strong arms(DN) stayed[s] limber,
because of the hand of the Mighty One of Jacob,(DO)
because of the Shepherd,(DP) the Rock of Israel,(DQ)
25 because of your father’s God,(DR) who helps(DS) you,
because of the Almighty,[t](DT) who blesses you
with blessings of the skies above,
blessings of the deep springs below,(DU)
blessings of the breast(DV) and womb.(DW)
26 Your father’s blessings are greater
than the blessings of the ancient mountains,
than[u] the bounty of the age-old hills.(DX)
Let all these rest on the head of Joseph,(DY)
on the brow of the prince among[v] his brothers.(DZ)
27 “Benjamin(EA) is a ravenous wolf;(EB)
in the morning he devours the prey,(EC)
in the evening he divides the plunder.”(ED)
28 All these are the twelve tribes of Israel,(EE) and this is what their father said to them when he blessed them, giving each the blessing(EF) appropriate to him.
The Death of Jacob
29 Then he gave them these instructions:(EG) “I am about to be gathered to my people.(EH) Bury me with my fathers(EI) in the cave in the field of Ephron the Hittite,(EJ) 30 the cave in the field of Machpelah,(EK) near Mamre(EL) in Canaan, which Abraham bought along with the field(EM) as a burial place(EN) from Ephron the Hittite. 31 There Abraham(EO) and his wife Sarah(EP) were buried, there Isaac and his wife Rebekah(EQ) were buried, and there I buried Leah.(ER) 32 The field and the cave in it were bought from the Hittites.[w](ES)”
33 When Jacob had finished giving instructions to his sons, he drew his feet up into the bed, breathed his last and was gathered to his people.(ET)
50 Joseph threw himself on his father and wept over him and kissed him.(EU) 2 Then Joseph directed the physicians in his service to embalm his father Israel. So the physicians embalmed him,(EV) 3 taking a full forty days, for that was the time required for embalming. And the Egyptians mourned for him seventy days.(EW)
4 When the days of mourning(EX) had passed, Joseph said to Pharaoh’s court,(EY) “If I have found favor in your eyes,(EZ) speak to Pharaoh for me. Tell him, 5 ‘My father made me swear an oath(FA) and said, “I am about to die;(FB) bury me in the tomb I dug for myself(FC) in the land of Canaan.”(FD) Now let me go up and bury my father;(FE) then I will return.’”
6 Pharaoh said, “Go up and bury your father, as he made you swear to do.”
7 So Joseph went up to bury his father. All Pharaoh’s officials(FF) accompanied him—the dignitaries of his court(FG) and all the dignitaries of Egypt— 8 besides all the members of Joseph’s household and his brothers and those belonging to his father’s household.(FH) Only their children and their flocks and herds were left in Goshen.(FI) 9 Chariots(FJ) and horsemen[x] also went up with him. It was a very large company.
10 When they reached the threshing floor(FK) of Atad, near the Jordan, they lamented loudly and bitterly;(FL) and there Joseph observed a seven-day period(FM) of mourning(FN) for his father.(FO) 11 When the Canaanites(FP) who lived there saw the mourning at the threshing floor of Atad, they said, “The Egyptians are holding a solemn ceremony of mourning.”(FQ) That is why that place near the Jordan is called Abel Mizraim.[y]
12 So Jacob’s sons did as he had commanded them:(FR) 13 They carried him to the land of Canaan and buried him in the cave in the field of Machpelah,(FS) near Mamre,(FT) which Abraham had bought along with the field(FU) as a burial place from Ephron the Hittite.(FV) 14 After burying his father, Joseph returned to Egypt, together with his brothers and all the others who had gone with him to bury his father.(FW)
Joseph Reassures His Brothers
15 When Joseph’s brothers saw that their father was dead, they said, “What if Joseph holds a grudge(FX) against us and pays us back for all the wrongs we did to him?”(FY) 16 So they sent word to Joseph, saying, “Your father left these instructions(FZ) before he died: 17 ‘This is what you are to say to Joseph: I ask you to forgive your brothers the sins(GA) and the wrongs they committed in treating you so badly.’(GB) Now please forgive the sins of the servants of the God of your father.(GC)” When their message came to him, Joseph wept.(GD)
18 His brothers then came and threw themselves down before him.(GE) “We are your slaves,”(GF) they said.
19 But Joseph said to them, “Don’t be afraid. Am I in the place of God?(GG) 20 You intended to harm me,(GH) but God intended(GI) it for good(GJ) to accomplish what is now being done, the saving of many lives.(GK) 21 So then, don’t be afraid. I will provide for you and your children.(GL)” And he reassured them and spoke kindly(GM) to them.
The Death of Joseph
22 Joseph stayed in Egypt, along with all his father’s family. He lived a hundred and ten years(GN) 23 and saw the third generation(GO) of Ephraim’s(GP) children.(GQ) Also the children of Makir(GR) son of Manasseh(GS) were placed at birth on Joseph’s knees.[z](GT)
24 Then Joseph said to his brothers, “I am about to die.(GU) But God will surely come to your aid(GV) and take you up out of this land to the land(GW) he promised on oath to Abraham,(GX) Isaac(GY) and Jacob.”(GZ) 25 And Joseph made the Israelites swear an oath(HA) and said, “God will surely come to your aid, and then you must carry my bones(HB) up from this place.”(HC)
26 So Joseph died(HD) at the age of a hundred and ten.(HE) And after they embalmed him,(HF) he was placed in a coffin in Egypt.
Footnotes
- Genesis 48:3 Hebrew El-Shaddai
- Genesis 48:7 That is, Northwest Mesopotamia
- Genesis 48:20 The Hebrew is singular.
- Genesis 48:21 The Hebrew is plural.
- Genesis 48:21 The Hebrew is plural.
- Genesis 48:21 The Hebrew is plural.
- Genesis 48:22 The Hebrew for ridge of land is identical with the place name Shechem.
- Genesis 49:5 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain.
- Genesis 49:8 Judah sounds like and may be derived from the Hebrew for praise.
- Genesis 49:10 Or from his descendants
- Genesis 49:10 Or to whom tribute belongs; the meaning of the Hebrew for this phrase is uncertain.
- Genesis 49:12 Or will be dull from wine, / his teeth white from milk
- Genesis 49:14 Or strong
- Genesis 49:14 Or the campfires; or the saddlebags
- Genesis 49:16 Dan here means he provides justice.
- Genesis 49:19 Gad sounds like the Hebrew for attack and also for band of raiders.
- Genesis 49:21 Or free; / he utters beautiful words
- Genesis 49:22 Or Joseph is a wild colt, / a wild colt near a spring, / a wild donkey on a terraced hill
- Genesis 49:24 Or archers will attack … will shoot … will remain … will stay
- Genesis 49:25 Hebrew Shaddai
- Genesis 49:26 Or of my progenitors, / as great as
- Genesis 49:26 Or of the one separated from
- Genesis 49:32 Or the descendants of Heth
- Genesis 50:9 Or charioteers
- Genesis 50:11 Abel Mizraim means mourning of the Egyptians.
- Genesis 50:23 That is, were counted as his
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.