Geneza 48-50

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iacov înfiază pe fiii lui Iosif

48 După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. ² Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. ³ Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz^(A), în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. ⁴ El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna^(B).’ ⁵ Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei^(C); Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon. ⁶ Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire. ⁷ La întoarcerea mea din Padan, Rahela^(D) a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”

Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif

⁸ Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” ⁹ Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt^(E) fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez^(F).” ¹⁰ Ochii^(G) lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat^(H) şi i-a îmbrăţişat. ¹¹ Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam^(I) că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” ¹² Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. ¹³ Apoi Iosif i-a luat pe amândoi: pe Efraim cu mâna dreaptă la stânga lui Israel şi pe Manase cu mâna stângă la dreapta lui Israel şi i-a adus aproape de el. ¹⁴ Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat^(J) mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. ¹⁵ A binecuvântat^(K) pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, ¹⁶ Îngerul^(L) care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele^(M) meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” ¹⁷ Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune^(N) mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. ¹⁸ Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” ¹⁹ Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu^(O), fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic^(P) va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” ²⁰ El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta^(Q), zicând: Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. ²¹ Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu^(R) va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. ²² Îţi^(S) dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor^(T) cu sabia mea şi cu arcul meu.”

Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi

49 Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti^(U) ce vi se va întâmpla în vremile^(V) care vor veni.

² Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!

²⁸ Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.

Moartea lui Iacov

²⁹ Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat^(BQ) la poporul meu, deci să mă îngropaţi^(BR) împreună cu părinţii mei, în peştera^(BS) care este în ogorul Hetitului Efron, ³⁰ în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care^(BT) l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare. ³¹ Acolo^(BU) au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat^(BV) pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui, şi acolo am îngropat eu pe Lea. ³² Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” ³³ Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat^(BW) la poporul său.

Îngroparea lui Iacov

50 Iosif s-a aruncat^(BX) pe faţa tatălui său, l-a plâns^(BY) şi l-a sărutat. ² A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze^(BZ) pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. ³ Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns^(CA) şaptezeci de zile. ⁴ După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa^(CB) lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. ⁵ ‘Tatăl meu^(CC) m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care^(CD) mi l-am săpat în ţara Canaan». Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, şi după aceea mă voi întoarce’.” ⁶ Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” ⁷ Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, ⁸ toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. ⁹ Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. ¹⁰ Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere^(CE) mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet^(CF) de şapte zile. ¹¹ Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. ¹² Astfel au împlinit fiii^(CG) lui Iacov poruncile tatălui lor. ¹³ L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l^(CH) cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre. ¹⁴ Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

¹⁵ Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au^(CI) zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” ¹⁶ Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: ¹⁷ ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut^(CJ) rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. ¹⁸ Fraţii lui au venit şi s-au aruncat^(CK) ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” ¹⁹ Iosif le-a zis: „Fiţi fără^(CL) teamă, căci sunt^(CM) eu oare în locul lui Dumnezeu? ²⁰ Voi^(CN), negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu^(CO) a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. ²¹ Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni^(CP) pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

²² Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său, şi a trăit o sută zece ani. ²³ Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea^(CQ) neam şi fiii^(CR) lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut^(CS) pe genunchii lui. ²⁴ Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu^(CT) vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat^(CU) că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” ²⁵ Iosif^(CV) a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” ²⁶ Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat^(CW) şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.