A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

43 Foametea era grea în ţară. Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

– Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

Dar Iuda i-a răspuns:

– Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”. Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

Atunci Israel le-a zis:

– De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

Ei i-au răspuns:

– Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. 10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis:

– Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale. 12 Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic[a] să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ 17 Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. 18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ 19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. 20 Ei i-au zis:

– Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 El le-a răspuns:

– Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 Ei i-au răspuns:

Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte!

Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ 30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ 32 Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. 33 Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Footnotes

  1. Geneza 43:14 Ebr.: El-Şadai

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

43 Foametea bântuia greu în ţară. Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru(A) nu va fi cu voi.’ Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî şi-ţi vom cumpăra merinde. Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’ ” Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru?’ ” Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă(B) nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. 10 Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11 Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi(C) un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător(D) şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale. 12 Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe(E) care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală. 13 Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. 14 Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă(F) trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt

15 Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif. 16 Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului(G) său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte, căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.” 17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18 Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” 19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei, 20 şi au zis: „Domnule(H), noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde. 21 Apoi, când am ajuns(I) la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – şi l-am adus înapoi cu noi. 22 Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.” 23 Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon. 24 Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă(J) de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor. 25 Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. 26 Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ(K) înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit(L), este sănătos? Mai trăieşte?” 28 Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Şi s-au plecat(M) şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 29 Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei(N) sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit(O)?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima(P) pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns(Q) acolo. 31 După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi(R) de mâncare!” 32 Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune(S). 33 Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori(T) mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.

The Second Journey to Egypt

43 Now the famine was still severe in the land.(A) So when they had eaten all the grain they had brought from Egypt,(B) their father said to them, “Go back and buy us a little more food.”(C)

But Judah(D) said to him, “The man warned us solemnly, ‘You will not see my face again unless your brother is with you.’(E) If you will send our brother along with us, we will go down and buy food for you.(F) But if you will not send him, we will not go down, because the man said to us, ‘You will not see my face again unless your brother is with you.(G)’”

Israel(H) asked, “Why did you bring this trouble(I) on me by telling the man you had another brother?”

They replied, “The man questioned us closely about ourselves and our family. ‘Is your father still living?’(J) he asked us. ‘Do you have another brother?’(K) We simply answered his questions. How were we to know he would say, ‘Bring your brother down here’?”(L)

Then Judah(M) said to Israel(N) his father, “Send the boy along with me and we will go at once, so that we and you and our children may live and not die.(O) I myself will guarantee his safety; you can hold me personally responsible for him.(P) If I do not bring him back to you and set him here before you, I will bear the blame(Q) before you all my life.(R) 10 As it is, if we had not delayed,(S) we could have gone and returned twice.”

11 Then their father Israel(T) said to them, “If it must be, then do this: Put some of the best products(U) of the land in your bags and take them down to the man as a gift(V)—a little balm(W) and a little honey, some spices(X) and myrrh,(Y) some pistachio nuts and almonds. 12 Take double the amount(Z) of silver with you, for you must return the silver that was put back into the mouths of your sacks.(AA) Perhaps it was a mistake. 13 Take your brother also and go back to the man at once.(AB) 14 And may God Almighty[a](AC) grant you mercy(AD) before the man so that he will let your other brother and Benjamin come back with you.(AE) As for me, if I am bereaved, I am bereaved.”(AF)

15 So the men took the gifts and double the amount of silver,(AG) and Benjamin also. They hurried(AH) down to Egypt and presented themselves(AI) to Joseph. 16 When Joseph saw Benjamin(AJ) with them, he said to the steward of his house,(AK) “Take these men to my house, slaughter an animal and prepare a meal;(AL) they are to eat with me at noon.”

17 The man did as Joseph told him and took the men to Joseph’s house.(AM) 18 Now the men were frightened(AN) when they were taken to his house.(AO) They thought, “We were brought here because of the silver that was put back into our sacks(AP) the first time. He wants to attack us(AQ) and overpower us and seize us as slaves(AR) and take our donkeys.(AS)

19 So they went up to Joseph’s steward(AT) and spoke to him at the entrance to the house. 20 “We beg your pardon, our lord,” they said, “we came down here the first time to buy food.(AU) 21 But at the place where we stopped for the night we opened our sacks and each of us found his silver—the exact weight—in the mouth of his sack. So we have brought it back with us.(AV) 22 We have also brought additional silver with us to buy food. We don’t know who put our silver in our sacks.”

23 “It’s all right,” he said. “Don’t be afraid. Your God, the God of your father,(AW) has given you treasure in your sacks;(AX) I received your silver.” Then he brought Simeon out to them.(AY)

24 The steward took the men into Joseph’s house,(AZ) gave them water to wash their feet(BA) and provided fodder for their donkeys. 25 They prepared their gifts(BB) for Joseph’s arrival at noon,(BC) because they had heard that they were to eat there.

26 When Joseph came home,(BD) they presented to him the gifts(BE) they had brought into the house, and they bowed down before him to the ground.(BF) 27 He asked them how they were, and then he said, “How is your aged father(BG) you told me about? Is he still living?”(BH)

28 They replied, “Your servant our father(BI) is still alive and well.” And they bowed down,(BJ) prostrating themselves before him.(BK)

29 As he looked about and saw his brother Benjamin, his own mother’s son,(BL) he asked, “Is this your youngest brother, the one you told me about?”(BM) And he said, “God be gracious to you,(BN) my son.” 30 Deeply moved(BO) at the sight of his brother, Joseph hurried out and looked for a place to weep. He went into his private room and wept(BP) there.

31 After he had washed his face, he came out and, controlling himself,(BQ) said, “Serve the food.”(BR)

32 They served him by himself, the brothers by themselves, and the Egyptians who ate with him by themselves, because Egyptians could not eat with Hebrews,(BS) for that is detestable to Egyptians.(BT) 33 The men had been seated before him in the order of their ages, from the firstborn(BU) to the youngest;(BV) and they looked at each other in astonishment. 34 When portions were served to them from Joseph’s table, Benjamin’s portion was five times as much as anyone else’s.(BW) So they feasted(BX) and drank freely with him.

Footnotes

  1. Genesis 43:14 Hebrew El-Shaddai