Geneza 37

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iosif, vândut de fraţii săi

37 Iacov a locuit în ţara Canaan, unde^(A) locuise ca străin tatăl său. ² Iată istoria lui Iacov:

Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele^(B). ³ Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse^(C) la bătrâneţe, şi i-a făcut o haină pestriţă^[a]. ⁴ Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l^(D) urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. ⁵ Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat! ⁷ Noi^(E) eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.” ⁸ Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui. ⁹ Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele^(F), Luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.” ¹⁰ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii^(G) tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?” ¹¹ Fraţii^(H) săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl^(I) său a ţinut minte lucrurile acestea. ¹² Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. ¹³ Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el. ¹⁴ Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului^(J) şi Iosif a ajuns la Sihem. ¹⁵ Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?” ¹⁶ „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi^(K), te rog, unde pasc ei oile?” ¹⁷ Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan^(L)’.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit^(M) să-l omoare. ¹⁹ Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! ²⁰ Veniţi acum, să-l^(N) omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” ²¹ Ruben^(O) a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” ²² Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. ²⁴ L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. ²⁵ Apoi^(P) au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată^(Q) de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător^(R) şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. ²⁶ Atunci, Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem^(S) sângele? ²⁷ Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna^(T) pe el, căci este fratele^(U) nostru, carne^(V) din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. ²⁸ La trecerea negustorilor madianiţi^(W), au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut^(X) cu douăzeci^(Y) de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Jalea lui Iacov

²⁹ Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt^(Z) hainele, ³⁰ s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este^(AA)! Ce mă voi face eu?” ³¹ Ei au luat atunci haina^(AB) lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge. ³² Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.” ³³ Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară^(AC) sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!” ³⁴ Şi şi-a rupt^(AD) hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. ³⁵ Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit^(AE) ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând^(AF) mă voi pogorî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său. ³⁶ Madianiţii^(AG) l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.