Geneza 27-28
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Binecuvântarea lui Esau
27 Isaac îmbătrânise şi ochii(A) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu(B) ştiu ziua morţii mele. 3 Acum(C) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul(D) meu înainte de a muri.” 5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. 6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7 ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8 Acum, fiule, ascultă(E) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. 9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare(F) gustoasă, cum îi place; 10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze(G) înainte de moartea lui.” 11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau(H) este păros, iar eu n-am păr deloc. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi(I) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul(J).” 13 Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine(K)! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” 14 Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare(L) cum îi plăcea tatălui său. 15 În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune(M) ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16 I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. 17 Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. 18 El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” 19 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze(N) sufletul tău!” 20 Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” 21 Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi(O), fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase(P), ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. 24 Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25 Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te(Q) binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”
27 Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis:
„Iată, mirosul(R) fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Să-ţi dea(S) Dumnezeu rouă(T) din cer,
Şi grăsimea(U) pământului,
Grâu şi vin(V) din belşug!
29 Să-ţi fie supuse noroade(W),
Şi neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
Şi fiii(X) mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat(Y) să fie oricine te va blestema
Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30 Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31 A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă(Z) din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33 Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne(AA) binecuvântat.” 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete(AB), pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” 35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” 36 Esau a zis: „Da, nu degeaba(AC) i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat(AD) dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37 Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân(AE) peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu(AF) şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns(AG).
39 Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa(AH) ta va fi lipsită[a] de grăsimea pământului
Şi de roua cerului, de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
Şi vei sluji(AI) fratelui tău,
Dar, când(AJ) te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
Esau urăşte pe Iacov
41 Esau a prins ură(AK) pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele(AL) de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am(AM) să ucid pe fratele meu Iacov.” 42 Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune(AN) pe tine, omorându-te. 43 Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în(AO) Haran, 44 şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45 până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46 Rebeca a zis lui Isaac: „M-am(AP) scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov(AQ) va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”
Fuga lui Iacov în Mesopotamia
28 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat(AR) şi i-a dat porunca aceasta: „Să(AS) nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. 2 Scoală-te(AT), du-te la Padan-Aram(AU), în casa lui Betuel(AV), tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban(AW), fratele mamei tale. 3 Dumnezeul(AX) cel atotputernic[b] să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! 4 Să-ţi dea binecuvântarea(AY) lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti(AZ) ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.” 5 Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
Esau mai ia o nevastă
6 Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” 7 A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram. 8 Esau a înţeles(BA) astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. 9 Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat(BB), fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot(BC).
Scara cerului
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba(BD) şi şi-a luat drumul spre Haran(BE). 11 A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. 12 Şi a visat(BF) o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii(BG) lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. 13 Şi Domnul(BH) stătea deasupra[c] ei şi zicea: „Eu(BI) sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul(BJ) pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. 14 Sămânţa ta va fi ca pulberea(BK) pământului; te vei întinde(BL) la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. 15 Iată, Eu(BM) sunt cu tine; te voi păzi(BN) pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce(BO) înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi(BP) până(BQ) nu voi împlini ce-ţi spun.” 16 Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul(BR) acesta, şi eu n-am ştiut.” 17 I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” 18 Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp(BS) de aducere-aminte şi a turnat(BT) untdelemn pe vârful ei. 19 A dat locului(BU) acestuia numele Betel[d], dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20 Iacov(BV) a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă(BW) va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine(BX) să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi dacă mă voi întoarce(BY) în pace în casa tatălui meu, atunci(BZ) Domnul va fi Dumnezeul meu; 22 piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu(CA) şi Îţi voi da a zecea parte din tot(CB) ce-mi vei da.”
Footnotes
- Geneza 27:39 Sau: departe.
- Geneza 28:3 Evreieşte: El-Şadai.
- Geneza 28:13 Sau: lângă el.
- Geneza 28:19 Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu.
Geneza 27-28
Nouă Traducere În Limba Română
Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune
27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:
– Fiule!
– Iată-mă! a răspuns el.
2 – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. 3 Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.
5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, 7 să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!
14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:
– Tată!
– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?
19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.
– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:
– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?
– Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis:
– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.
Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:
„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:
– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:
– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau:
– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!
Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:
– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“
28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. 2 Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic[c] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. 4 El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi[d], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
6 Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, 7 precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. 8 Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. 9 El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. 11 A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. 12 El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale[e]. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. 15 Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ 16 Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ 17 I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ 18 Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a numit acel loc Betel[f], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci[g] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“
Footnotes
- Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
- Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur
- Geneza 28:3 Ebr.: El-Şadai
- Geneza 28:4 Vezi nota de la 12:7; şi în v. 14
- Geneza 28:13 Vezi nota de la 12:7; şi în v. 14
- Geneza 28:19 Betel înseamnă Casa lui Dumnezeu
- Geneza 28:22 Sau: tatăl meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 iar
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.