2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. ² În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o. ³ Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit^[a] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.

Adam şi Eva

⁴ Aceasta este relatarea^[b] creării cerurilor şi a pământului.

Când Domnul Dumnezeu^[c] a făcut pământul şi cerurile, ⁵ pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, ⁶ ci doar un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. ⁷ Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam^[d] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. ⁸ Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. ¹⁰ Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. ¹¹ Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul^[e] ţării Havila, unde era aur. ¹² Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion^[f] şi piatră de onix. ¹³ Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş^[g]. ¹⁴ Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat.

¹⁵ Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, ¹⁷ dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“

¹⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ ¹⁹ Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. ²⁰ Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. ²¹ Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. ²³ Atunci Adam a exclamat:

²⁴ De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup.

²⁵ Omul şi soţia lui erau goi, dar nu le era ruşine.