Cei doi îngeri la Sodoma

19 Cei doi îngeri^(A) au ajuns la Sodoma seara, şi Lot^(B) şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. ² Apoi a zis: „Domnii mei^(C), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă^(D) picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum”. „Nu”,^(E) au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă”. ³ Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit^(F) o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat. ⁴ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. ⁵ Au^(G) chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i^(H) afară la noi, ca să^(I) ne împreunăm cu ei.” ⁶ Lot^(J) a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el ⁷ şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! ⁸ Iată^(K) că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă^(L) au venit sub umbra acoperişului casei mele.” ⁹ Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta^(M) a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă^(N) pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. ¹¹ Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire^(O), de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

Nimicirea Sodomei şi Gomorei

¹² Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i^(P) din locul acesta. ¹³ Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că^(Q) a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis^(R) Domnul, ca să-l nimicim.” ¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră^(S) pe fetele lui: „Sculaţi-vă”^(T), a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea”. Dar ginerii^(U) lui credeau că glumeşte. ¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te^(V), ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” ¹⁶ Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul^(W) voia să-i cruţe; i-au scos^(X) şi i-au lăsat afară din cetate. ¹⁷ După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi^(Y) viaţa; să^(Z) nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” ¹⁸ Lot le-a zis: „O! nu^(AA), Doamne! ¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. ²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!” ²¹ Şi El i-a zis: „Iată^(AB) că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. ²² Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu^(AC) pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele^(AD) Ţoar^[a]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci, Domnul^(AE) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. ²⁵ A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea^(AF) pe pământ. ²⁶ Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp^(AG) de sare. ²⁷ Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse^(AH) înaintea Domnului. ²⁸ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum^(AI), ca fumul unui cuptor. ²⁹ Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte^(AJ) de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Păcatul fetelor lui Lot

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte^(AK) cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. ³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre^(AL) la noi după obiceiul tuturor ţărilor. ³² Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa^(AM) prin tatăl nostru.” ³³ Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El^(AN) este tatăl moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El^(AO) este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Avraam, în Gherar

20 Avraam a plecat^(AP) de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades^(AQ) şi Şur şi a locuit^(AR) ca străin în Gherar. ² Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este^(AS) sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat^(AT) pe Sara. ³ Atunci, Dumnezeu^(AU) S-a arătat noaptea în vis^(AV) lui Abimelec şi i-a zis: „Iată^(AW), ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” ⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne^(AX), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată^(AY) şi cu mâini nevinovate.” ⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am^(AZ) şi ferit să păcătuieşti împotriva^(BA) Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă omului nevasta înapoi, căci^(BB) el este proroc. Se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii^(BC) că vei muri negreşit, tu şi tot^(BD) ce-i al tău.” ⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă. ⁹ Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină^(BE) peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau^(BF) nicidecum făcute.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” ¹¹ Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu^(BG) în ţara aceasta şi că au să mă omoare^(BH) din pricina nevestei mele. ¹² De altfel, este adevărat că este^(BI) sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele şi a ajuns să-mi fie nevastă. ¹³ Când m-a scos Dumnezeu^(BJ) din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune^(BK) despre mine că sunt fratele tău.’ ” ¹⁴ Abimelec a luat^(BL) oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa. ¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara^(BM) mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.” ¹⁶ Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui^(BN) tău o mie de arginţi; aceasta^(BO) să-ţi fie o dovadă^(BP) de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” ¹⁷ Avraam^(BQ) s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. ¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase^(BR) pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul Şi-a adus aminte^(BS) de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce^(BT) făgăduise. ² Sara^(BU) a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea^(BV) hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. ³ Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^(BW). ⁴ Avraam a tăiat împrejur^(BX) pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum^(BY) îi poruncise Dumnezeu. ⁵ Avraam^(BZ) era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său Isaac. ⁶ Şi Sara a zis: „Dumnezeu^(CA) m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” ⁷ Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi^(CB) i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Izgonirea Agarei în pustie

⁸ Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. ⁹ Sara a văzut râzând^(CC) pe fiul pe care-l^(CD) născuse lui Avraam egipteanca^(CE) Agar. ¹⁰ Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte^(CF) pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” ¹¹ Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina^(CG) fiului său. ¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac^(CH) va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău. ¹³ Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam^(CI), căci este sămânţa ta.” ¹⁴ A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul^(CJ). Ea a plecat şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş ¹⁶ şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu^(CK) a auzit glasul copilului, şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. ¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână, căci voi face^(CL) din el un neam mare.” ¹⁹ Şi Dumnezeu^(CM) i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. ²⁰ Dumnezeu^(CN) a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie şi^(CO) a ajuns vânător cu arcul. ²¹ A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă^(CP) din ţara Egiptului.

Legământul lui Avraam cu Abimelec

²² În vremea aceea, Abimelec^(CQ), însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu^(CR) este cu tine în tot ce faci. ²³ Jură-mi^(CS) acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.” ²⁴ Avraam a zis: „Jur!” ²⁵ Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila^(CT) robii lui Abimelec. ²⁶ Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.” ²⁷ Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec, şi au făcut legământ^(CU) amândoi. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă. ²⁹ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt^(CV) aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?” ³⁰ El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie^(CW) că am săpat fântâna aceasta.” ³¹ Iată de ce locul acela se numeşte^(CX) Beer-Şeba^[b], căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia. ³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor. ³³ Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba şi a chemat^(CY) acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic^(CZ). ³⁴ Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.