Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan

12 Domnul^(A) zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. ² Voi face^(B) din tine un neam mare şi te voi^(C) binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi^(D) vei fi o binecuvântare. ³ Voi binecuvânta^(E) pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate^(F) în tine.” ⁴ Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. ⁵ Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile^(G) pe care le câştigaseră în Haran^(H). Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. ⁶ Avram a străbătut^(I) ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul^(J) lui More. Canaaniţii^(K) erau atunci în ţară. ⁷ Domnul^(L) S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei^(M) tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar^(N) Domnului, care i Se arătase. ⁸ De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat^(O) Numele Domnului. ⁹ Avram şi-a urmat^(P) drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Avram, în Egipt

¹⁰ A venit însă o foamete^(Q) în ţară, şi Avram s-a pogorât^(R) în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare^(S) foamete în ţară. ¹¹ Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă^(T) la faţă. ¹² Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî^(U), iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. ¹³ Spune^(V), rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” ¹⁴ Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut^(W) că nevasta lui era foarte frumoasă. ¹⁵ Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o la Faraon, şi femeia a fost adusă^(X) în casa lui Faraon. ¹⁶ Pe Avram l-a primit bine^(Y) din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. ¹⁷ Dar Domnul a lovit^(Z) cu mari urgii pe Faraon şi casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. ¹⁸ Atunci, Faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce^(AA) nu mi-ai spus că este nevastă-ta? ¹⁹ De ce ai zis: ‘Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!” ²⁰ Şi Faraon^(AB) a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot

13 Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi^(AC), el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. ² Avram^(AD) era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. ³ Din ţara de la miazăzi^(AE) s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, ⁴ în locul^(AF) unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat^(AG) Numele Domnului. ⁵ Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. ⁶ Şi ţinutul^(AH) acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. ⁷ S-a iscat^(AI) o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii^(AJ) şi fereziţii locuiau atunci în ţară. ⁸ Avram a zis lui Lot: „Te rog, să^(AK) nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. ⁹ Nu-i^(AL) oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă^(AM) apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” ¹⁰ Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia^(AN) Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici^(AO) Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar^(AP), era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. ¹² Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot^(AQ) a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins^(AR) corturile până la Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau^(AS) răi şi afară din cale de păcătoşi^(AT) împotriva Domnului.

Făgăduinţa dată lui Avram

¹⁴ Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit^(AU) Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte^(AV) şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; ¹⁵ căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie^(AW) şi seminţei^(AX) tale în veac. ¹⁶ Îţi voi face sămânţa^(AY) ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.” ¹⁸ Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit^(AZ) lângă stejarii lui Mamre, care sunt^(BA) lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Avram biruieşte pe împăraţi

14 Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului^(BB), a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului^(BC), şi a lui Tideal, împăratul Goiimului, ² s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei^(BD), cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul Belei sau Ţoarului^(BE). ³ Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică^(BF) Marea Sărată. ⁴ Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi^(BG) lui Chedorlaomer, şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. ⁵ Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe Refaimi^(BH) la Aşterot-Carnaim^(BI), pe Zuzimi^(BJ) la Ham, pe Emimi^(BK) la Şave-Chiriataim ⁶ şi pe Horiţi^(BL) în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. ⁷ Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar^(BM). ⁸ Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, ⁹ şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală^(BN). Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte^(BO). ¹¹ Biruitorii au luat toate^(BP) bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat. ¹² Au luat şi pe Lot, fiul fratelui^(BQ) lui Avram, care^(BR) locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. ¹³ A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia^(BS) lângă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură^(BT) de pace cu Avram. ¹⁴ Cum a auzit Avram că fratele^(BU) său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi^(BV) în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan^(BW). ¹⁵ Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut^(BX) şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. ¹⁶ A adus înapoi toate^(BY) bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

Melhisedec binecuvântează pe Avram

¹⁷ După ce^(BZ) s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit^(CA) în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului^(CB). ¹⁸ Melhisedec^(CC), împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului^(CD) Celui Preaînalt. ¹⁹ Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat^(CE) să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul^(CF) cerului şi al pământului! ²⁰ Binecuvântat^(CG) să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială^(CH) din toate. ²¹ Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” ²² Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic^(CI) mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, ²³ şi jur că^(CJ) nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram’. Nimic pentru mine, ²⁴ afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care^(CK) au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamre; ei pot să-şi ia partea lor!”

Sămânţa lui Avram

15 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie^(CL) şi a zis: „Avrame, nu te teme^(CM); Eu sunt scutul^(CN) tău şi răsplata^(CO) ta cea foarte mare.” ² Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci^(CP) mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” ³ Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut^(CQ) în casa mea va fi moştenitorul meu.” ⁴ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel^(CR) ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” ⁵ Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără^(CS) stelele^(CT), dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa^(CU) va fi sămânţa ta.” ⁶ Avram a crezut^(CV) pe Domnul, şi Domnul i-a socotit^(CW) lucrul acesta ca neprihănire.

Ţara făgăduită seminţei lui Avram

⁷ Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos^(CX) din Ur^(CY), din Haldeea, ca^(CZ) să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” ⁸ Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce^(DA) voi cunoaşte că o voi stăpâni?” ⁹ Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” ¹⁰ Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat^(DB) în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările^(DC) nu le-a despicat. ¹¹ Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. ¹² La apusul soarelui, un somn adânc^(DD) a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric. ¹³ Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că^(DE) sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor^(DF) apăsa greu, timp de patru sute de ani. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca^(DG) Eu, şi pe urmă va^(DH) ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu vei^(DI) merge în pace la părinţii^(DJ) tăi; vei^(DK) fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ În al patrulea neam^(DL), ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor^(DM) nu şi-a atins^(DN) încă vârful.” ¹⁷ După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc, şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut^(DO) printre dobitoacele despicate. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a făcut^(DP) un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei^(DQ) tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, ¹⁹ şi anume ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, ²⁰ a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, ²¹ a amoriţilor, a canaaniţilor, a chirgasiţilor şi a iebusiţilor.”