Chemarea lui Avram

12 Domnul îi zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, dintre rudeniile tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta! Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile[a] pământului!“ Avram a plecat, aşa cum îi spusese Domnul, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo. Avram a călătorit prin ţară până la terebintul lui More din Şehem. Pe atunci canaaniţii se aflau în ţară. Domnul i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţei tale[b] îi voi da această ţară!“ Avram a zidit acolo un altar Domnului Care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Apoi Avram a călătorit în continuare spre Neghev[c].

Avram în Egipt

10 A venit o foamete în ţară şi, pentru că foametea era grea, Avram s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme. 11 Când era aproape de a intra în Egipt, Avram i-a zis soţiei sale, Sarai: „Ştiu că eşti o femeie frumoasă. 12 Când te vor vedea egiptenii şi îşi vor da seama că eşti soţia mea, pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. 13 Spune că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi viaţa să-mi fie cruţată datorită ţie.“ 14 Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai era foarte frumoasă. 15 Demnitarii lui Faraon[d] au văzut-o, i-au lăudat-o, iar ea a fost adusă în familia lui. 16 Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile. 17 Dar Domnul l-a lovit cu urgii pe Faraon şi familia lui din cauza lui Sarai, soţia lui Avram. 18 Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi l-a întrebat: „De ce mi-ai făcut una ca asta? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta? 19 De ce ai pretins că este sora ta, iar eu am luat-o de soţie? Ia-ţi soţia şi du-te!“ 20 Faraon le-a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceştia l-au izgonit împreună cu soţia lui şi cu tot ce avea.

Footnotes

  1. Geneza 12:3 Sau: clanurile
  2. Geneza 12:7 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  3. Geneza 12:9 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  4. Geneza 12:15 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă); peste tot în carte

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan

12 Domnul(A) zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face(B) din tine un neam mare şi te voi(C) binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi(D) vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta(E) pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate(F) în tine.” Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile(G) pe care le câştigaseră în Haran(H). Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. Avram a străbătut(I) ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul(J) lui More. Canaaniţii(K) erau atunci în ţară. Domnul(L) S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei(M) tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar(N) Domnului, care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat(O) Numele Domnului. Avram şi-a urmat(P) drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Avram, în Egipt

10 A venit însă o foamete(Q) în ţară, şi Avram s-a pogorât(R) în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare(S) foamete în ţară. 11 Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă(T) la faţă. 12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Şi pe mine mă vor omorî(U), iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13 Spune(V), rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” 14 Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut(W) că nevasta lui era foarte frumoasă. 15 Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o la Faraon, şi femeia a fost adusă(X) în casa lui Faraon. 16 Pe Avram l-a primit bine(Y) din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. 17 Dar Domnul a lovit(Z) cu mari urgii pe Faraon şi casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18 Atunci, Faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce(AA) nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19 De ce ai zis: ‘Este sora mea’, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!” 20 Şi Faraon(AB) a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

The Call of Abram

12 The Lord had said to Abram, “Go from your country, your people and your father’s household(A) to the land(B) I will show you.(C)

“I will make you into a great nation,(D)
    and I will bless you;(E)
I will make your name great,
    and you will be a blessing.[a](F)
I will bless those who bless you,
    and whoever curses you I will curse;(G)
and all peoples on earth
    will be blessed through you.(H)[b]

So Abram went, as the Lord had told him; and Lot(I) went with him. Abram was seventy-five years old(J) when he set out from Harran.(K) He took his wife Sarai,(L) his nephew Lot, all the possessions they had accumulated(M) and the people(N) they had acquired in Harran, and they set out for the land of Canaan,(O) and they arrived there.

Abram traveled through the land(P) as far as the site of the great tree of Moreh(Q) at Shechem.(R) At that time the Canaanites(S) were in the land. The Lord appeared to Abram(T) and said, “To your offspring[c] I will give this land.(U)(V) So he built an altar there to the Lord,(W) who had appeared to him.

From there he went on toward the hills east of Bethel(X) and pitched his tent,(Y) with Bethel on the west and Ai(Z) on the east. There he built an altar to the Lord and called on the name of the Lord.(AA)

Then Abram set out and continued toward the Negev.(AB)

Abram in Egypt(AC)

10 Now there was a famine in the land,(AD) and Abram went down to Egypt to live there for a while because the famine was severe.(AE) 11 As he was about to enter Egypt, he said to his wife Sarai,(AF) “I know what a beautiful woman(AG) you are. 12 When the Egyptians see you, they will say, ‘This is his wife.’ Then they will kill me but will let you live. 13 Say you are my sister,(AH) so that I will be treated well for your sake and my life will be spared because of you.”

14 When Abram came to Egypt, the Egyptians saw that Sarai was a very beautiful woman.(AI) 15 And when Pharaoh’s officials saw her, they praised her to Pharaoh, and she was taken into his palace. 16 He treated Abram well for her sake, and Abram acquired sheep and cattle, male and female donkeys, male and female servants, and camels.(AJ)

17 But the Lord inflicted(AK) serious diseases on Pharaoh and his household(AL) because of Abram’s wife Sarai. 18 So Pharaoh summoned Abram. “What have you done to me?”(AM) he said. “Why didn’t you tell me she was your wife?(AN) 19 Why did you say, ‘She is my sister,’(AO) so that I took her to be my wife? Now then, here is your wife. Take her and go!” 20 Then Pharaoh gave orders about Abram to his men, and they sent him on his way, with his wife and everything he had.

Footnotes

  1. Genesis 12:2 Or be seen as blessed
  2. Genesis 12:3 Or earth / will use your name in blessings (see 48:20)
  3. Genesis 12:7 Or seed