Iacov înfiază pe fiii lui Iosif

48 După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. ² Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. ³ Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz^(A), în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. ⁴ El mi-a zis: ‘Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna^(B).’ ⁵ Acum, cei doi fii care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei^(C); Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon. ⁶ Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire. ⁷ La întoarcerea mea din Padan, Rahela^(D) a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”

Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif

⁸ Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?” ⁹ Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt^(E) fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez^(F).” ¹⁰ Ochii^(G) lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, şi Israel i-a sărutat^(H) şi i-a îmbrăţişat. ¹¹ Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam^(I) că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.” ¹² Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. ¹³ Apoi Iosif i-a luat pe amândoi: pe Efraim cu mâna dreaptă la stânga lui Israel şi pe Manase cu mâna stângă la dreapta lui Israel şi i-a adus aproape de el. ¹⁴ Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat^(J) mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. ¹⁵ A binecuvântat^(K) pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, ¹⁶ Îngerul^(L) care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele^(M) meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” ¹⁷ Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune^(N) mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase. ¹⁸ Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.” ¹⁹ Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu^(O), fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic^(P) va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.” ²⁰ El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta^(Q), zicând: Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. ²¹ Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu^(R) va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri. ²² Îţi^(S) dau mai mult decât fraţilor tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor^(T) cu sabia mea şi cu arcul meu.”