Genesis 47
New King James Version
Joseph Is Governor of Egypt
47 Then Joseph (A)went and told Pharaoh, and said, “My father and my brothers, their flocks and their herds and all that they possess, have come from the land of Canaan; and indeed they are in (B)the land of Goshen.” 2 And he took five men from among his brothers and (C)presented them to Pharaoh. 3 Then Pharaoh said to his brothers, (D)“What is your occupation?”
And they said to Pharaoh, (E)“Your servants are shepherds, both we and also our fathers.” 4 And they said to Pharaoh, (F)“We have come to dwell in the land, because your servants have no pasture for their flocks, (G)for the famine is severe in the land of Canaan. Now therefore, please let your servants (H)dwell in the land of Goshen.”
5 Then Pharaoh spoke to Joseph, saying, “Your father and your brothers have come to you. 6 (I)The land of Egypt is before you. Have your father and brothers dwell in the best of the land; let them dwell (J)in the land of Goshen. And if you know any competent men among them, then make them chief herdsmen over my livestock.”
7 Then Joseph brought in his father Jacob and set him before Pharaoh; and Jacob (K)blessed Pharaoh. 8 Pharaoh said to Jacob, “How old are you?”
9 And Jacob said to Pharaoh, (L)“The days of the years of my [a]pilgrimage are (M)one hundred and thirty years; (N)few and evil have been the days of the years of my life, and (O)they have not attained to the days of the years of the life of my fathers in the days of their pilgrimage.” 10 So Jacob (P)blessed Pharaoh, and went out from before Pharaoh.
11 And Joseph situated his father and his brothers, and gave them a possession in the land of Egypt, in the best of the land, in the land of (Q)Rameses, (R)as Pharaoh had commanded. 12 Then Joseph provided (S)his father, his brothers, and all his father’s household with bread, according to the number in their families.
Joseph Deals with the Famine
13 Now there was no bread in all the land; for the famine was very severe, (T)so that the land of Egypt and the land of Canaan languished because of the famine. 14 (U)And Joseph gathered up all the money that was found in the land of Egypt and in the land of Canaan, for the grain which they bought; and Joseph brought the money into Pharaoh’s house.
15 So when the money failed in the land of Egypt and in the land of Canaan, all the Egyptians came to Joseph and said, “Give us bread, for (V)why should we die in your presence? For the money has failed.”
16 Then Joseph said, “Give your livestock, and I will give you bread for your livestock, if the money is gone.” 17 So they brought their livestock to Joseph, and Joseph gave them bread in exchange for the horses, the flocks, the cattle of the herds, and for the donkeys. Thus he [b]fed them with bread in exchange for all their livestock that year.
18 When that year had ended, they came to him the next year and said to him, “We will not hide from my lord that our money is gone; my lord also has our herds of livestock. There is nothing left in the sight of my lord but our bodies and our lands. 19 Why should we die before your eyes, both we and our land? Buy us and our land for bread, and we and our land will be servants of Pharaoh; give us seed, that we may (W)live and not die, that the land may not be desolate.”
20 Then Joseph (X)bought all the land of Egypt for Pharaoh; for every man of the Egyptians sold his field, because the famine was severe upon them. So the land became Pharaoh’s. 21 And as for the people, he [c]moved them into the cities, from one end of the borders of Egypt to the other end. 22 (Y)Only the land of the (Z)priests he did not buy; for the priests had rations allotted to them by Pharaoh, and they ate their rations which Pharaoh gave them; therefore they did not sell their lands.
23 Then Joseph said to the people, “Indeed I have bought you and your land this day for Pharaoh. Look, here is seed for you, and you shall sow the land. 24 And it shall come to pass in the harvest that you shall give one-fifth to Pharaoh. Four-fifths shall be your own, as seed for the field and for your food, for those of your households and as food for your little ones.”
25 So they said, “You have saved (AA)our lives; let us find favor in the sight of my lord, and we will be Pharaoh’s servants.” 26 And Joseph made it a law over the land of Egypt to this day, that Pharaoh should have one-fifth, (AB)except for the land of the priests only, which did not become Pharaoh’s.
Joseph’s Vow to Jacob
27 So Israel (AC)dwelt in the land of Egypt, in the country of Goshen; and they had possessions there and (AD)grew and multiplied exceedingly. 28 And Jacob lived in the land of Egypt seventeen years. So the length of Jacob’s life was one hundred and forty-seven years. 29 When the time (AE)drew near that Israel must die, he called his son Joseph and said to him, “Now if I have found favor in your sight, please (AF)put your hand under my thigh, and (AG)deal kindly and truly with me. (AH)Please do not bury me in Egypt, 30 but (AI)let me lie with my fathers; you shall carry me out of Egypt and (AJ)bury me in their burial place.”
And he said, “I will do as you have said.”
31 Then he said, “Swear to me.” And he swore to him. So (AK)Israel bowed himself on the head of the bed.
Footnotes
- Genesis 47:9 Lit. sojourning
- Genesis 47:17 supplied
- Genesis 47:21 So with MT, Tg.; Sam., LXX, Vg. made the people virtual slaves
Geneza 47
Nouă Traducere În Limba Română
47 Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen[a]. 2 Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. 3 Faraon i-a întrebat:
– Cu ce vă ocupaţi?
– Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. 4 Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.
5 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
– Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele.
7 Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat[b] pe Faraon. 8 Faraon l-a întrebat pe Iacov:
– Câţi ani ai?
9 – Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor.
10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. 11 Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses[c], aşa cum poruncise Faraon. 12 Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif şi foametea din Egipt
13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:
– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns:
– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.
17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul[d] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului:
– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.
25 Ei au răspuns:
– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.
26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israeliţii s-au aşezat în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; ei au dobândit proprietăţi acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacov a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 29 Cu puţin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis:
– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, pune-ţi mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu mine cu bunătate şi credincioşie. Nu mă îngropa în Egipt, 30 ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt şi îngroapă-mă în mormântul strămoşilor mei.
– Voi face aşa cum ai zis, a răspuns el.
31 – Jură-mi, i-a cerut Iacov.
Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său[e].
Footnotes
- Geneza 47:1 Vezi nota de la 45:10; şi în vs. 4, 6, 27
- Geneza 47:7 Sau: l-a salutat; şi în v. 10
- Geneza 47:11 O altă denumire, mai târzie, pentru ţinutul Goşen; vezi şi Ţoan, în Ps. 78:12, 43
- Geneza 47:21 TM; PentSam, LXX, VUL: a adus poporul la servitute
- Geneza 47:31 TM; LXX: s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său; în scrierea veche ebraică, care nu era vocalizata, termenul pentru pat, m(i)tt(a)h, se scria la fel cu cel pentru toiag, m(a)tt(e)h
Scripture taken from the New King James Version®. Copyright © 1982 by Thomas Nelson. Used by permission. All rights reserved.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.