Iosif tâlcuieşte visele în temniţă

40 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul^(A) şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. ² Faraon s-a mâniat^(B) pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor. ³ Şi^(C) i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. ⁴ Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă. ⁵ Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. ⁶ Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti. ⁷ Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” ⁸ Ei i-au răspuns: „Am^(D) visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile^(E) sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” ⁹ Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. ¹⁰ Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi. ¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” ¹² Iosif i-a zis: „Iată^(F) tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe^(G) sunt trei zile. ¹³ Peste trei zile, Faraon te^(H) va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. ¹⁴ Dar adu-ţi aminte^(I) şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate^(J) faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. ¹⁵ Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici^(K) n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” ¹⁶ Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. ¹⁷ În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.” ¹⁸ Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i^(L) tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile. ¹⁹ Peste trei zile^(M), Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” ²⁰ A treia zi, era ziua naşterii^(N) lui Faraon. El a dat un ospăţ^(O) tuturor slujitorilor săi şi a scos afară^(P) din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: ²¹ pe mai-marele paharnicilor l-a pus^(Q) iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul^(R) în mâna lui Faraon, ²² iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat^(S), după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. ²³ Mai-marele paharnicilor nu^(T) s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.