Întâlnirea dintre Iacov şi Esau

33 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceştia care vin în urma ta?

– Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.

Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui.

Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

– Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov.

– Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.

10 Dar Iacov i-a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

12 Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.

13 Însă Iacov i-a răspuns:

– Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. 14 Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

15 Esau i-a zis:

– Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine.

– Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu.

16 În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. 17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot[a].

18 Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem[b], care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. 19 Cu o sută de chesita[c], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. 20 Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel[d].

Footnotes

  1. Geneza 33:17 Sukot înseamnă Adăposturi
  2. Geneza 33:18 Sau: a ajuns la Şalem (sau: Salem), o cetate a lui Şehem
  3. Geneza 33:19 Unitate de măsură arhaică cu origine şi greutate necunoscută
  4. Geneza 33:20 El-Elohe-Israel înseamnă Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel sau El, Dumnezeul lui Israel

Encuentro de Jacob y Esaú

33 Cuando Jacob alzó los ojos, vio que Esaú venía y 400 hombres con él(A). Entonces dividió a los niños entre Lea y Raquel y las dos siervas. Puso a las siervas con sus hijos delante[a], a Lea con sus hijos después, y a Raquel con José en último lugar[b].

Entonces Jacob se les adelantó, y se inclinó hasta el suelo siete veces hasta que llegó cerca de su hermano(B). Esaú corrió a su encuentro y lo abrazó, y echándose sobre su cuello lo besó, y ambos lloraron(C). Esaú alzó sus ojos y vio a las mujeres y a los niños, y dijo: «¿Quiénes son estos que vienen contigo?[c]». «Son los hijos que Dios en Su misericordia ha concedido a tu siervo(D)», respondió Jacob. Entonces se acercaron las siervas con[d] sus hijos, y se inclinaron. Lea también se acercó con sus hijos, y se inclinaron. Después José se acercó con Raquel, y se inclinaron. «¿Qué te propones con toda esta muchedumbre[e] que he encontrado(E)?», preguntó Esaú. «Hallar gracia ante los ojos de mi señor(F)», respondió Jacob. Pero Esaú dijo: «Tengo bastante(G), hermano mío. Sea tuyo lo que es tuyo».

10 Pero Jacob respondió: «No, te ruego que si ahora he hallado gracia ante tus ojos, tomes el presente de mi mano, porque veo tu rostro como uno ve el rostro de Dios[f], y me has recibido favorablemente. 11 Acepta, te ruego, el presente[g](H) que se te ha traído, pues Dios me ha favorecido(I), y porque yo tengo mucho[h]». Y le insistió, y él lo aceptó.

12 Entonces Esaú dijo: «Pongámonos en marcha y vámonos; yo iré delante de ti». 13 Pero él le dijo: «Mi señor sabe que los niños son tiernos, y que debo cuidar de[i] las ovejas y las vacas que están criando. Si los apuramos mucho, en un solo día todos los rebaños morirán. 14 Adelántese ahora mi señor a su siervo; y yo avanzaré sin prisa, al paso del ganado que va delante de mí, y al paso de los niños, hasta que llegue a mi señor en Seir(J)».

15 Y Esaú dijo: «Permíteme dejarte parte de la gente que está conmigo». «¿Para qué?[j] Halle yo gracia ante los ojos de mi señor(K)», le respondió Jacob.

16 Aquel mismo día regresó Esaú por su camino a Seir. 17 Jacob siguió[k] hasta Sucot[l](L). Allí se edificó una casa e hizo cobertizos para su ganado. Por eso al lugar se le puso el nombre de Sucot[m].

Jacob en Siquem

18 Jacob llegó sin novedad a la ciudad de Siquem(M), que está en la tierra de Canaán, cuando vino de Padán Aram(N), y acampó frente a la ciudad. 19 Y la parcela de campo donde había plantado su tienda se la compró a los hijos de Hamor, padre de Siquem, por 100 monedas(O) (100 siclos, 1,140 gramos de plata). 20 Allí levantó un altar, y lo llamó: El Elohe Israel[n].

Footnotes

  1. 33:2 Lit. primero.
  2. 33:2 Lit. detrás.
  3. 33:5 O ¿Qué son de ti estos?
  4. 33:6 Lit. ellas y.
  5. 33:8 O todo este campamento.
  6. 33:10 Lit. pues, por tanto, he visto tu rostro como viendo el rostro de Dios.
  7. 33:11 Lit. mi bendición.
  8. 33:11 Lit. todo.
  9. 33:13 Lit. están sobre mí.
  10. 33:15 Lit. ¿Por qué esto?
  11. 33:17 Lit. viajó.
  12. 33:17 I.e. cabañas.
  13. 33:17 I.e. cabañas.
  14. 33:20 I.e. Dios, el Dios de Israel.