Genesis 24
English Standard Version
Isaac and Rebekah
24 Now Abraham was old, well advanced in years. And the Lord (A)had blessed Abraham in all things. 2 And Abraham said to his servant, (B)the oldest of his household, who had charge of all that he had, (C)“Put your hand under my thigh, 3 that I may make you swear by the Lord, the God of heaven and God of the earth, that (D)you will not take a wife for my son from the daughters of the Canaanites, among whom I dwell, 4 (E)but will go to my country and to my kindred, and take a wife for my son Isaac.” 5 The servant said to him, “Perhaps the woman may not be willing to follow me to this land. Must I then take your son back to the land from which you came?” 6 Abraham said to him, “See to it that you do not take my son back there. 7 The Lord, the God of heaven, (F)who took me from my father's house and from the land of my kindred, and who spoke to me and swore to me, (G)‘To your offspring I will give this land,’ (H)he will send his angel before you, and you shall take a wife for my son from there. 8 But if the woman is not willing to follow you, then (I)you will be free from this oath of mine; only you must not take my son back there.” 9 So the servant (J)put his hand under the thigh of Abraham his master and swore to him concerning this matter.
10 Then the servant took ten of his master's camels and departed, taking all sorts of choice gifts from his master; and he arose and went to (K)Mesopotamia[a] to the city of Nahor. 11 And he made the camels kneel down outside the city by the well of water at the time of evening, the time when (L)women go out to draw water. 12 And he said, “O Lord, (M)God of my master Abraham, (N)please grant me success today and show steadfast love to my master Abraham. 13 Behold, (O)I am standing by the spring of water, and the daughters of the men of the city are coming out to draw water. 14 Let the young woman to whom I shall say, ‘Please let down your jar that I may drink,’ and who shall say, ‘Drink, and I will water your camels’—let her be the one whom you have appointed for your servant Isaac. (P)By this[b] I shall know that you have shown steadfast love to my master.”
15 Before he had finished speaking, behold, Rebekah, who was born to Bethuel the son of (Q)Milcah, the wife of Nahor, Abraham's brother, came out with her water jar on her shoulder. 16 The young woman (R)was very attractive in appearance, a maiden[c] whom no man had known. She went down to the spring and filled her jar and came up. 17 Then the servant ran to meet her and said, “Please give me a little water to drink from your jar.” 18 She said, “Drink, my lord.” And she quickly let down her jar upon her hand and gave him a drink. 19 When she had finished giving him a drink, she said, “I will draw water for your camels also, until they have finished drinking.” 20 So she quickly emptied her jar into the trough and ran again to the well to draw water, and she drew for all his camels. 21 The man gazed at her in silence to learn whether the Lord had prospered his journey or not.
22 When the camels had finished drinking, the man took a gold ring weighing a half shekel,[d] and two bracelets for her arms weighing ten gold shekels, 23 and said, “Please tell me whose daughter you are. Is there room in your father's house for us to spend the night?” 24 She said to him, (S)“I am the daughter of Bethuel the son of Milcah, whom she bore to Nahor.” 25 She added, “We have plenty of both straw and fodder, and room to spend the night.” 26 (T)The man bowed his head and worshiped the Lord 27 and said, “Blessed be the Lord, (U)the God of my master Abraham, who has not forsaken (V)his steadfast love and his faithfulness toward my master. As for me, the Lord (W)has led me in the way to the house of my master's kinsmen.” 28 Then the young woman ran and told her mother's household about these things.
29 Rebekah had a brother whose name was (X)Laban. Laban ran out toward the man, to the spring. 30 As soon as he saw the ring and the bracelets on his sister's arms, and heard the words of Rebekah his sister, “Thus the man spoke to me,” he went to the man. And behold, he was standing by the camels at the spring. 31 He said, “Come in, (Y)O blessed of the Lord. Why do you stand outside? For I have prepared the house and a place for the camels.” 32 So the man came to the house and unharnessed the camels, and gave (Z)straw and fodder to the camels, and there was (AA)water to wash his feet and the feet of the men who were with him. 33 Then food was set before him to eat. But he said, “I will not eat until I have said what I have to say.” He said, “Speak on.”
34 So he said, “I am Abraham's servant. 35 The Lord (AB)has greatly blessed my master, and he has become great. He has given him flocks and herds, silver and gold, male servants and female servants, camels and donkeys. 36 And Sarah my master's wife (AC)bore a son to my master when she was old, and (AD)to him he has given all that he has. 37 (AE)My master made me swear, saying, ‘You shall not take a wife for my son from the daughters of the Canaanites, in whose land I dwell, 38 but you shall go to my father's house and to my clan and take a wife for my son.’ 39 I said to my master, ‘Perhaps the woman will not follow me.’ 40 But he said to me, ‘The Lord, (AF)before whom I have walked, will send his angel with you and (AG)prosper your way. You shall take a wife for my son from my clan and from my father's house. 41 Then you will be free from my oath, when you come to my clan. And if they will not give her to you, you will be free from my oath.’
42 “I came today to the spring and said, (AH)‘O Lord, the God of my master Abraham, if now you (AI)are prospering the way that I go, 43 behold, I am standing (AJ)by the spring of water. Let the virgin who comes out to draw water, to whom I shall say, “Please give me a little water from your jar to drink,” 44 (AK)and who will say to me, “Drink, and I will draw for your camels also,” let her be the woman whom the Lord has appointed for my master's son.’
45 “Before I had finished (AL)speaking in my heart, behold, Rebekah came out with her water jar on her shoulder, and she went down to the spring and drew water. I said to her, ‘Please let me drink.’ 46 She quickly let down her jar from her shoulder and said, ‘Drink, and I will give your camels drink also.’ So I drank, and she gave the camels drink also. 47 Then I asked her, ‘Whose daughter are you?’ She said, ‘The daughter of Bethuel, Nahor's son, whom Milcah bore to him.’ (AM)So I put the ring on her nose and the bracelets on her arms. 48 (AN)Then I bowed my head and worshiped the Lord and blessed the Lord, (AO)the God of my master Abraham, who had led me by the right way[e] to take (AP)the daughter of my master's kinsman for his son. 49 Now then, if you are going to (AQ)show steadfast love and faithfulness to my master, tell me; and if not, tell me, that I may turn to the right hand or to the left.”
50 Then Laban and Bethuel answered and said, “The thing has come from the Lord; we cannot (AR)speak to you bad or good. 51 Behold, Rebekah is before you; take her and go, and let her be the wife of your master's son, (AS)as the Lord has spoken.”
52 When Abraham's servant heard their words, (AT)he bowed himself to the earth before the Lord. 53 And the servant brought out jewelry of silver and of gold, and garments, and gave them to Rebekah. He also gave to her brother and to her mother costly ornaments. 54 And he and the men who were with him ate and drank, and they spent the night there. When they arose in the morning, he said, (AU)“Send me away to my master.” 55 Her brother and her mother said, “Let the young woman remain with us a while, at least ten days; after that she may go.” 56 But he said to them, “Do not delay me, since the Lord has prospered my way. Send me away that I may go to my master.” 57 They said, “Let us call the young woman and ask her.” 58 And they called Rebekah and said to her, “Will you go with this man?” She said, “I will go.” 59 So they sent away Rebekah their sister and (AV)her nurse, and Abraham's servant and his men. 60 And they blessed Rebekah and said to her,
“Our sister, may you (AW)become
thousands of ten thousands,
and (AX)may your offspring possess
the gate of those who hate him!”[f]
61 Then Rebekah and her young women arose and rode on the camels and followed the man. Thus the servant took Rebekah and went his way.
62 Now Isaac had returned from (AY)Beer-lahai-roi and was dwelling in the Negeb. 63 And Isaac went out (AZ)to meditate in the field toward evening. And he lifted up his eyes and saw, and behold, there were camels coming. 64 And Rebekah lifted up her eyes, and when she saw Isaac, she dismounted from the camel 65 and said to the servant, “Who is that man, walking in the field to meet us?” The servant said, “It is my master.” So she took her veil and covered herself. 66 And the servant told Isaac all the things that he had done. 67 Then Isaac brought her into the tent of Sarah his mother and took Rebekah, and she became his wife, and he loved her. So Isaac was (BA)comforted after his mother's (BB)death.
Footnotes
- Genesis 24:10 Hebrew Aram-naharaim
- Genesis 24:14 Or By her
- Genesis 24:16 Or a woman of marriageable age
- Genesis 24:22 A shekel was about 2/5 ounce or 11 grams
- Genesis 24:48 Or faithfully
- Genesis 24:60 Or hate them
Geneza 24
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
24 Avraam(A) era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase(B) pe Avraam în orice lucru. 2 Avraam a zis celui mai bătrân(C) rob din casa lui, care era îngrijitorul(D) tuturor averilor lui: „Pune-ţi(E), te rog, mâna sub coapsa mea 3 şi te voi pune să juri(F) pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că(G) nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci(H) te vei duce în ţara(I) şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” 5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” 6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7 Domnul, Dumnezeul cerului, care(J) m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei(K) tale voi da ţara aceasta’, va(L) trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei(M) fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” 9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având(N) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea(O) lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile(P) să scoată apă. 12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul(Q) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă(R) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13 Iată, stau(S) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele(T) oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta(U) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” 15 Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi(V), nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era(W) foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. 17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” 18 „Bea, domnul meu”, a răspuns(X) ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul(Y) a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă(Z) de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. 23 Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt(AA) fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” 25 Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” 26 Atunci, omul(AB) a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, 27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul(AC) stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea(AD) şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat(AE) în casa fraţilor stăpânului meu.” 28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban(AF). Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 şi a zis: „Vino, binecuvântatul(AG) Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat(AH) paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc(AI) până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. 34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 Domnul a umplut(AJ) de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut(AK) la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul(AL) meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, 38 ci(AM) să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39 Eu(AN) am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40 Şi el mi-a răspuns(AO): ‘Domnul, înaintea(AP) căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. 41 Vei(AQ) fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42 Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne(AR), Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu(AS) stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» 44 şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” 45 Înainte(AT) de a sfârşi de vorbit(AU) în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” 46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. 47 Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus(AV) veriga în nas şi brăţările la mâini. 48 Apoi am plecat(AW) capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui(AX) stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă(AY) şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” 50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul(AZ) vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune(BA) nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este(BB) înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat(BC) cu faţa la pământ înaintea Domnului. 53 Şi robul a scos scule(BD) de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate(BE) fratelui său şi mamei sale. 54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă(BF) să mă întorc la stăpânul meu.” 55 Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” 56 El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” 57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” 58 Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. 59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica(BG) ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama(BH) a mii de zeci de mii şi sămânţa(BI) ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. 62 Isaac se întorsese de la fântâna(BJ) Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. 63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină(BK) pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. 64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat(BL) jos de pe cămilă. 65 Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat(BM) Isaac pentru pierderea mamei sale.
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
