Ziua de odihnă

2 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată^(A) oştirea lor. ² În ziua^(B) a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. ³ Dumnezeu a binecuvântat^(C) ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Facerea omului

⁴ Iată^(D) istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. ⁵ În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel^(E) de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie^(F) pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze^(G) pământul. ⁶ Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. ⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna^(H) pământului, i-a^(I) suflat în nări^(J) suflare de viaţă, şi omul s-a făcut^(K) astfel un suflet viu.

Raiul

⁸ Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină^(L) în Eden^(M), spre răsărit^(N), şi a pus^(O) acolo pe omul pe care-l întocmise. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul^(P) de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul^(Q) vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul^(R) cunoştinţei binelui şi răului. ¹⁰ Un râu ieşea din Eden şi uda grădina, şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. ¹¹ Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată^(S) ţara Havila, unde se găseşte aur. ¹² Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion^(T), şi piatră de onix. ¹³ Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. ¹⁴ Numele celui de al treilea este^(U) Hidechel^[a]. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. ¹⁵ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat^(V) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, ¹⁷ dar^(W) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să^(X) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri^(Y) negreşit.”

Facerea femeii

¹⁸ Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am^(Z) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” ¹⁹ Domnul Dumnezeu^(AA) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus^(AB) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. ²⁰ Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. ²¹ Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn^(AC) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la^(AD) om. ²³ Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os^(AE) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’^[b], pentru că a fost luată din^(AF) om.” ²⁴ De aceea^(AG) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

²⁵ Omul şi nevasta lui erau amândoi^(AH) goi şi nu le era^(AI) ruşine.