Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului[a] şi s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:

– Unde eşti?

10 – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.

11 Dumnezeu l-a întrebat:

– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?

12 – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.

13 Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:

– Ce ai făcut?

– Şarpele m-a înşelat şi am mâncat, a răspuns femeia.

Read full chapter

Footnotes

  1. Geneza 3:8 Lit.: vântul (adierea) zilei, cel mai probabil cu referire la amurg

Atunci au auzit glasul(A) Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei[a], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns(B) de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică(C), pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” 11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia(D) pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele(E) m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Read full chapter

Footnotes

  1. Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.