16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi[a], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

19 – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. 25 A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

26 Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

28 Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela.

Read full chapter

Footnotes

  1. Geneza 29:17 Sensul termenului ebraic este nesigur