Cuvântarea lui Petru

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin^(A) minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, ²³ pe Omul acesta, dat^(B) în mâinile^(C) voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. ²⁴ Dar^(D) Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

‘Eu aveam^(E) totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ ²⁹ Cât despre^(F) patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era proroc şi^(G) ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că^(H) sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. ³² Dumnezeu a înviat pe^(I) acest Isus, şi noi^(J) toţi suntem martori ai Lui. ³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(K) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(L) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(M), a turnat ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis^(N) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’