Faptele Apostolilor 8:1-14:12

Nouă Traducere În Limba Română

Filip vesteşte Evanghelia în Samaria

8 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan.

Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei^[a]. ² Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. ³ Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

⁴ Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. ⁵ Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei^[b] şi le-a predicat pe Cristos. ⁶ Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. ⁸ Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

⁹ În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. ¹⁰ Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia^[c] despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

¹⁴ Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. ¹⁷ Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, ¹⁹ spunând:

– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

²⁰ Petru însă i-a zis:

– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! ²² Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, ²³ căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!

²⁴ Simon a răspuns:

– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!

²⁵ După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor^[d].

Filip şi eunucul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ ²⁷ Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc^[e] etiopian, înalt oficial al lui Candake^[f], regina etiopienilor^[g], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, ²⁸ iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. ²⁹ Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ ³⁰ Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.

El l-a întrebat:

– Înţelegi ce citeşti?

³¹ Acesta i-a răspuns:

– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?

Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. ³² Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

³⁴ Eunucul l-a întrebat pe Filip:

– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?

³⁵ Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. ³⁶ În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:

– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

³⁷ (Filip a zis:

– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!

El i-a răspuns:

– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)^[i]

³⁸ A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. ⁴⁰ Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.

Convertirea lui Saul

9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii^[j], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:

– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?

⁵ El a întrebat:

– Cine eşti, Doamne^[k]?

Isus i-a răspuns:

– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! ⁶ Ridică-te^[l], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .

⁷ Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. ⁹ Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

¹⁰ În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:

– Ananias!

– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.

¹¹ Domnul i-a zis:

– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă ¹² şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!

¹³ Ananias I-a răspuns:

– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. ¹⁴ Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!

¹⁵ Dar Domnul i-a zis:

– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! ¹⁶ Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!

¹⁷ Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ ¹⁸ Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat ¹⁹ şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.

Saul, în Damasc şi Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc ²⁰ şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. ²¹ Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“ ²² Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.

²³ După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, ²⁴ însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. ²⁵ Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.

²⁶ Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. ²⁷ Atunci Barnabas l-a luat şi l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, şi El îi vorbise, şi cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸ De atunci venea şi se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. ²⁹ De asemenea, vorbea şi purta dispute cu iudeii elenişti^[m], dar ei încercau să-l omoare. ³⁰ Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis în Tars.

³¹ Pe atunci, biserica de prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se bucura de pace şi era consolidată; umbla în frică de Domnul şi, prin încurajarea Duhului Sfânt, se înmulţea.

Petru, în Lida şi în Iafo

³² În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s-a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. ³⁴ Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. ³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Şaron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

³⁶ În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)^[n]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. ³⁷ În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. ³⁸ Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida^[o], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ ³⁹ Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰ Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. ⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. ⁴² Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.

Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion^[p] din cohorta^[q] numită „Italiana“. ² Era evlavios şi temător de Dumnezeu^[r], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. ³ Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea^[s], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte^[t]. ⁵ Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. ⁶ El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

⁷ Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

⁹ În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea^[u]. ¹⁰ I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. ¹² În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici^[v] ale pământului şi păsări ale cerului. ¹³ Un glas i-a vorbit astfel:

– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!

¹⁴ Însă Petru a zis:

– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

¹⁵ Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!

¹⁶ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. ¹⁷ În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, ¹⁸ întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; ²⁰ ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

²¹ Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:

– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?

²² Ei i-au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

²³ Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. ²⁴ O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. ²⁵ Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

²⁶ Petru însă l-a ridicat, zicând:

– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!

²⁷ Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.

²⁸ El le-a zis:

– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?

³⁰ Corneliu a zis:

– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea ³¹ şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. ³² Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)^[w]. ³³ Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!

³⁴ Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. ³⁶ El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: ³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul^[x], căci Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, ⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. ⁴³ Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

⁴⁴ În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ⁴⁷ „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ ⁴⁸ Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

11 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. ² Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, ³ spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ ⁴ Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: ⁵ „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. ⁶ M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici^[y] şi păsări ale cerului. ⁷ Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» ⁸ Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» ⁹ Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» ¹⁰ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. ¹¹ Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. ¹² Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, ¹³ iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, ¹⁴ care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» ¹⁵ În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. ¹⁶ Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu^[z] apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» ¹⁷ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ ¹⁸ Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“

Biserica în Antiohia

¹⁹ Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia^[aa]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. ²⁰ Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor^[ab], vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. ²³ Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. ²⁴ Căci Barnabas era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. ²⁵ S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“^[ac].

²⁷ În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. ²⁸ Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea^[ad]. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu^[ae]. ²⁹ Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; ³⁰ şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor^[af], prin Barnabas şi Saul.

Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru

12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod^[ag] a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. ² El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. ⁴ După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe^[ah] de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. ⁵ În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.

Eliberarea miraculoasă a lui Petru

⁶ În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. ⁷ Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. ⁸ Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ ⁹ Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. ¹⁰ După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. ¹¹ Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ ¹² Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. ¹³ A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. ¹⁴ Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. ¹⁵ Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“^{[ai] 16} Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. ¹⁷ El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov^[aj] şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.

¹⁸ Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. ¹⁹ Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul^[ak] regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. ²¹ Într-o zi hotărâtă^[al], Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. ²² Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ ²³ Imediat l-a lovit un înger al Domnului^[am], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

²⁴ Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. ²⁵ Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la^[an] Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.

Trimiterea lui Barnabas şi a lui Saul

13 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnabas, Simeon, numit şi Niger^[ao], Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. ² În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnabas şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ ³ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

În Cipru

⁴ Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. ⁵ Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. ⁶ Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, ⁷ care era cu proconsulul^[ap] Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ⁸ însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. ⁹ Dar Saul, numit şi Pavel^[aq], fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el ¹⁰ şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. ¹² Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

¹³ Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. ¹⁴ Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. ¹⁵ După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ ¹⁶ Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:

„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu^[ar], ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. ¹⁸ Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat^[as] în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. ²⁰ Perioada aceasta^[at] s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători^[au], până la profetul Samuel. ²¹ Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. ²² Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»^{[av] 23} Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. ²⁴ Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. ²⁵ Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»

²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! ²⁷ Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. ²⁸ Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; ³¹ El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului. ³² Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea:

³⁴ Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis:

³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm:

³⁶ Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea! ³⁷ Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! ³⁸ Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise, ³⁹ este îndreptăţit oricine crede în El. ⁴⁰ Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi:

⁴² În timp ce ieşeau, Barnabas şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor. ⁴³ După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴ În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. ⁴⁵ Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau. ⁴⁶ Barnabas şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul:

⁴⁸ Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. ⁵⁰ Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnabas şi i-au alungat din ţinuturile lor. ⁵¹ Pavel şi Barnabas şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia. ⁵² Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

În Iconia

14 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. ² Însă iudeii care n-au crezut au stârnit şi au înveninat sufletele neamurilor împotriva fraţilor. ³ Totuşi Pavel şi Barnabas au rămas mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care adeverea Cuvântul harului Său, dând voie să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. ⁴ Mulţimea din cetate s-a împărţit: unii erau cu iudeii, iar alţii erau cu apostolii. ⁵ Neamurile şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, s-au înţeles să le facă rău şi să-i omoare cu pietre, ⁶ dar Pavel şi Barnabas au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei, Listra şi Derbe, şi în împrejurimi; ⁷ şi au vestit Evanghelia şi acolo.

În Listra şi Derbe

⁸ În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. ⁹ El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, ¹⁰ i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. ¹¹ Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“^{[bc] 12} Pe Barnabas îl numeau Zeus^[bd], iar pe Pavel – Hermes^[be], pentru că el era cel ce mânuia cuvântul.