Add parallel Print Page Options

Cei şapte diaconi

În zilele acelea, când s-a(A) înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte(B) cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala(C) ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu(D) este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi(E) dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom(F) stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat(G) plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip(H), pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae(I), un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care(J), după ce s-au rugat, şi-au(K) pus mâinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

Cuvântul(L) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de(M) preoţi veneau la credinţă.

Read full chapter