Faptele Apostolilor 6:1-12:14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Cei şapte diaconi

6 În zilele acelea, când s-a^(A) înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte^(B) cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala^(C) ajutoarelor de toate zilele. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu^(D) este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. ³ De aceea, fraţilor, alegeţi^(E) dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. ⁴ Iar noi vom^(F) stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat^(G) plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip^(H), pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae^(I), un prozelit din Antiohia. ⁶ I-au adus înaintea apostolilor, care^(J), după ce s-au rugat, şi-au^(K) pus mâinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

⁷ Cuvântul^(L) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de^(M) preoţi veneau la credinţă. ⁸ Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. ⁹ Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan, ¹⁰ dar^(N) nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci^(O), au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. ¹² Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii. ¹⁴ În adevăr^(P), l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma^(Q) locaşul acesta şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise.” ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan

7 Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?” ² Ştefan a răspuns: „Fraţilor^(R) şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. ³ Şi i-a zis: ‘Ieşi^(S) din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta’. ⁴ El a ieşit atunci^(T) din ţara haldeenilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. ⁵ Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit^(U) că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. ⁶ Dumnezeu i-a spus că sămânţa^(V) lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru^(W) sute de ani. ⁷ Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. După aceea, vor ieşi şi-Mi vor^(X) sluji în locul acesta. ⁸ Apoi i-a dat^(Y) legământul tăierii împrejur, şi astfel^(Z) Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac^(AA) a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov şi Iacov^(AB) pe cei doisprezece patriarhi. ⁹ Iar^(AC) patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar^(AD) Dumnezeu a fost cu el ¹⁰ şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere^(AE) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui. ¹¹ A venit^(AF) o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde. ¹² Iacov^(AG) a auzit că în Egipt era grâu şi a trimis pe părinţii noştri întâiaşi dată acolo. ¹³ Şi^(AH) când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif. ¹⁴ Apoi^(AI), Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată^(AJ) familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete. ¹⁵ Iacov^(AK) s-a pogorât în Egipt, unde a murit^(AL), el şi părinţii noştri. ¹⁶ Şi^(AM) au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul^(AN) pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. ¹⁷ Se apropia vremea^(AO) când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a^(AP) crescut şi s-a înmulţit în Egipt, ¹⁸ până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif. ¹⁹ Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi^(AQ) lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

²⁰ Pe^(AR) vremea aceasta s-a născut Moise, care era^(AS) frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. ²¹ Şi când a fost^(AT) lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei. ²² Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic^(AU) în cuvinte şi în fapte. ²³ El^(AV) avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. ²⁴ A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean. ²⁵ Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. ²⁶ A^(AW) doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ ²⁷ Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine^(AX) te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi? ²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ ²⁹ La^(AY) auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. ³⁰ Peste^(AZ) patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. ³¹ Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, ³² care i-a zis: ‘Eu^(BA) sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. ³³ Domnul^(BB) i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. ³⁴ Am^(BC) văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ ³⁵ Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul^(BD) îngerului, care i se arătase în rug. ³⁶ El^(BE) i-a scos din Egipt şi a făcut^(BF) minuni şi semne în Egipt, la^(BG) Marea Roşie şi^(BH) în pustie, patruzeci de ani. ³⁷ Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc^(BI) ca mine: de el^(BJ) să ascultaţi’. ³⁸ El^(BK) este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul^(BL) care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a^(BM) primit cuvinte^(BN) vii, ca să ni le dea nouă. ³⁹ Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt ⁴⁰ şi^(BO) au zis lui Aaron: ‘Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut’. ⁴¹ Şi^(BP) în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. ⁴² Atunci, Dumnezeu S-a^(BQ) întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii^(BR) cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă^(BS) a lui Israel? ⁴³ Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ ⁴⁴ Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l^(BT) facă după chipul pe care-l văzuse. ⁴⁵ Şi^(BU) părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe^(BV) care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri, şi a rămas acolo până în zilele lui David. ⁴⁶ David^(BW) a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu şi a^(BX) cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. ⁴⁷ Şi^(BY) Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. ⁴⁸ Dar^(BZ) Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: ⁴⁹ ‘Cerul^(CA) este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? ⁵⁰ N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’ ”…

Uciderea lui Ştefan cu pietre

⁵¹ „Oameni tari^(CB) la cerbice, netăiaţi împrejur^(CC) cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. ⁵² Pe^(CD) care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui^(CE) Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât ⁵³ voi, care^(CF) aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…” ⁵⁴ Când^(CG) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ştefan, plin^(CH) de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu ⁵⁶ şi a zis: „Iată, văd^(CI) cerurile deschise şi pe Fiul^(CJ) omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. ⁵⁷ Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. ⁵⁸ L-au târât^(CK) afară din cetate şi l-au^(CL) ucis cu pietre. Martorii^(CM) şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. ⁵⁹ Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care^(CN) se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte^(CO) duhul meu!” ⁶⁰ Apoi, a îngenuncheat^(CP) şi a strigat cu glas tare: „Doamne^(CQ), nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.

Prigonirea creştinilor

8 Saul^(CR) se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi^(CS), afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. ² Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au^(CT) jelit cu mare tânguire. ³ Saul, de partea lui, făcea prăpăd^(CU) în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. ⁴ Cei ce se împrăştiaseră^(CV) mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. ⁵ Filip^(CW) s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. ⁶ Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri^(CX) necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. ⁸ Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. ⁹ În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea^(CY) şi punea în uimire^(CZ) pe poporul Samariei. ¹⁰ Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia^(DA) Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria

¹⁴ Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să^(DB) primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci nu Se pogorâse încă^(DC) peste niciunul din ei, ci fuseseră numai^(DD) botezaţi în Numele^(DE) Domnului Isus. ¹⁷ Atunci, Petru şi Ioan au pus^(DF) mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani ¹⁹ şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”. ²⁰ Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai^(DG) crezut că darul^(DH) lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. ²² Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să^(DI) ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, ²³ căci văd că eşti plin de fiere amară^(DJ) şi în lanţurile fărădelegii.” ²⁴ Simon a răspuns: „Rugaţi-vă^(DK) voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis”. ²⁵ După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Filip şi famenul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”. ²⁷ Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un^(DL) etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit^(DM) la Ierusalim ca să se închine, ²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. ²⁹ Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” ³⁰ Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” ³¹ Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. ³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El^(DN) a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; ³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” ³⁴ Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” ³⁵ Atunci, Filip a luat cuvântul, a început^(DO) de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. ³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce^(DP) mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷ Filip a zis: „Dacă^(DQ) crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: „Cred^(DR) că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul^(DS) Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, ⁴⁰ Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Întoarcerea lui Saul

9 Dar Saul^(DT) sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ Pe drum, când^(DU) s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce^(DV) Mă prigoneşti?” ⁵ „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu^(DW) să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” ⁶ Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce^(DX) vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. ⁷ Oamenii^(DY) care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. ⁹ Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. ¹⁰ În Damasc era un ucenic numit^(DZ) Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. ¹¹ Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars^(EA). Căci iată, el se roagă. ¹² Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” ¹³ „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate^(EB) relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ¹⁴ ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care^(EC) cheamă Numele Tău.” ¹⁵ Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el^(ED) este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor^(EE), înaintea împăraţilor^(EF) şi înaintea fiilor lui Israel, ¹⁶ şi îi^(EG) voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” ¹⁷ Anania^(EH) a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus^(EI) mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să^(EJ) te umpli de Duhul Sfânt.” ¹⁸ Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. ¹⁹ După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul^(EK) a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. ²⁰ Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că^(EL) Isus este Fiul lui Dumnezeu. ²¹ Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el^(EM) acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” ²² Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine^(EN) pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

²³ După câtva timp, iudeii s-au^(EO) sfătuit să-l omoare, ²⁴ şi uneltirea^(EP) lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare. ²⁵ Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au^(EQ) coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă. ²⁶ Când a ajuns^(ER) în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. ²⁷ Atunci^(ES), Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum^(ET) în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸ De atunci se ducea^(EU) şi venea împreună cu ei în Ierusalim ²⁹ şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte^(EV), dar^(EW) ei căutau să-l omoare. ³⁰ Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

³¹ Biserica^(EX) se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. ³² Pe când cerceta Petru pe^(EY) toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. ³⁴ „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te^(EZ) vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. ³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona^(FA) l-au văzut şi s-au^(FB) întors la Domnul.

Vindecarea Tabitei

³⁶ În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de^(FC) fapte bune şi milostenii. ³⁷ În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus^(FD). ³⁸ Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi”. ³⁹ Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰ Petru a scos^(FE) pe toată lumea afară, a îngenuncheat^(FF) şi s-a rugat, apoi, s-a întors spre trup şi a^(FG) zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. ⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie. ⁴² Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi^(FH) mulţi au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar numit Simon^(FI).

Sutaşul Corneliu

10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. ² Omul acesta era cucernic^(FJ) şi temător^(FK) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. ³ Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut^(FL) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” ⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. ⁵ Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. ⁶ El găzduieşte la un om numit Simon^(FM) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela^(FN) îţi va spune ce trebuie să faci.” ⁷ Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit^(FO) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. ¹⁰ L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A^(FP) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. ¹² În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. ¹³ Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. ¹⁴ „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci^(FQ) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. ¹⁵ Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce^(FR) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. ¹⁶ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. ¹⁷ Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă ¹⁸ şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul^(FS) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; ²⁰ scoală-te^(FT), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. ²¹ Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” ²² Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu^(FU), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine^(FV) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. ²³ Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. ²⁴ A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au^(FW) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. ²⁵ Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. ²⁶ Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te^(FX), şi eu sunt om!” ²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. ²⁸ „Ştiţi”, le-a zis el, „că^(FY) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu^(FZ) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” ³⁰ Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un^(GA) om cu^(GB) o haină strălucitoare ³¹ şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea^(GC) ta a fost ascultată şi^(GD) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. ³² Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ ³³ Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” ³⁴ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În^(GE) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că în^(GF) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. ³⁶ El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit^(GG) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este^(GH) Domnul tuturor. ³⁷ Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând^(GI) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; ³⁸ cum Dumnezeu^(GJ) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci^(GK) Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi^(GL) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au^(GM) omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat^(GN) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, ⁴¹ nu^(GO) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care^(GP) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. ⁴² Isus ne-a^(GQ) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că^(GR) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii^(GS) şi al celor morţi. ⁴³ Toţi prorocii mărturisesc despre El^(GT) că oricine^(GU) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” ⁴⁴ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a^(GV) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi^(GW) când au văzut că^(GX) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: ⁴⁷ „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca^(GY) şi noi?” ⁴⁸ Şi a^(GZ) poruncit să fie botezaţi în^(HA) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

11 Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. ² Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl^(HB) mustrau cei tăiaţi împrejur ³ şi ziceau: „Ai^(HC) intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi^(HD) ai mâncat cu ei”. ⁴ Petru a început să le spună pe^(HE) rând cele întâmplate. El a zis: ⁵ „Eram^(HF) în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. ⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. ⁷ Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie şi mănâncă’. ⁸ Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’. ⁹ Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’. ¹⁰ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. ¹¹ Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. ¹² Duhul^(HG) mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti^(HH) şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. ¹³ El^(HI) ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: ‘Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, ¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta’. ¹⁵ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca^(HJ) şi peste noi la început. ¹⁶ Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan^(HK) a botezat cu apă, dar voi^(HL) veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’. ¹⁷ Deci^(HM), dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine^(HN) eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” ¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci^(HO) şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa”.

Barnaba şi Saul la Antiohia

¹⁹ Cei ce^(HP) se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. ²⁰ Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor^(HQ) şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. ²¹ Mâna^(HR) Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au^(HS) întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba^(HT) până la Antiohia. ²³ Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat^(HU) pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. ²⁴ Căci Barnaba era un om de bine, plin^(HV) de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi^(HW) destul de mult norod s-a adaos la Domnul. ²⁵ Barnaba s-a dus apoi la Tars^(HX), ca să caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

²⁷ În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci^(HY) din Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul din ei, numit Agab^(HZ), s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. ²⁹ Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor^(IA) fraţilor care locuiau în Iudeea, ³⁰ ceea ce^(IB) au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri^[a] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Petru izbăvit din temniţă

12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, ² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^(IC) lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele^(ID) Praznicului Azimilor.) ⁴ După ce l-a prins^(IE) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul^(IF) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. ⁸ Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. ⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără^(IG) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^(IH) o vedenie. ¹⁰ După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea^(II) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. ¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^(IJ) trimis pe îngerul Său şi m-a^(IK) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. ¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^(IL) îndreptat spre casa Mariei, mama lui^(IM) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau^(IN). ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.