Faptele Apostolilor 4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Petru şi Ioan la Sinedriu
4 Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, 2 foarte necăjiţi(A) că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana(B), Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. 7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu(C) ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci(D), Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, 10 s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în(E) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe(F) care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. 11 El(G) este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu(H) este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât(I) ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă(J) ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 şi au zis: „Ce(K) vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut(L) de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” 18 Şi după ce i-au chemat(M), le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă(N) este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci(O) noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”. 21 I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina(P) norodului, fiindcă(Q) toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Petru şi Ioan la ai lor
23 După(R) ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care(S) ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce(T) se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? 26 Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său. 27 În(U) adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt(V), Isus, pe(W) care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, 28 ca(X) să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să(Y) vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 şi întinde-Ţi mâna, ca(Z) să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin(AA) Numele Robului(AB) Tău celui sfânt, Isus.” 31 După ce s-au rugat ei, s-a(AC) cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi(AD) vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unirea şi dragostea credincioşilor
32 Mulţimea celor ce crezuseră era(AE) o inimă şi un suflet. Niciunul(AF) nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. 33 Apostolii mărturiseau cu multă(AG) putere despre(AH) învierea Domnului Isus. Şi un mare(AI) har era peste toţi. 34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi(AJ) cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute 35 şi-l(AK) puneau la picioarele apostolilor, apoi(AL) se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea(AM), a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.
Acts 4
American Standard Version
4 And as they spake unto the people, [a]the priests and the captain of the temple and the Sadducees came upon them, 2 being sore troubled because they taught the people, and proclaimed in Jesus the resurrection from the dead. 3 And they laid hands on them, and put them in ward unto the morrow: for it was now eventide. 4 But many of them that heard the word believed; and the number of the men came to be about five thousand.
5 And it came to pass on the morrow, that their rulers and elders and scribes were gathered together in Jerusalem; 6 and Annas the high priest was there, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of the kindred of the high priest. 7 And when they had set them in the midst, they inquired, By what power, or in what name, have ye done this? 8 Then Peter, filled with the Holy Spirit, said unto them, Ye rulers of the people, and elders, 9 if we this day are examined concerning a good deed done to an impotent man, [b]by what means this man is made whole; 10 be it known unto you all, and to all the people of Israel, that in the name of Jesus Christ of Nazareth, whom ye crucified, whom God raised from the dead, even in [c]him doth this man stand here before you whole. 11 He is [d]the stone which was set at nought of you the builders, which was made the head of the corner. 12 And in none other is there salvation: for neither is there any other name under heaven, that is given among men, wherein we must be saved.
13 Now when they beheld the boldness of Peter and John, and had perceived that they were unlearned and ignorant men, they marvelled; and they took knowledge of them, that they had been with Jesus. 14 And seeing the man that was healed standing with them, they could say nothing against it. 15 But when they had commanded them to go aside out of the council, they conferred among themselves, 16 saying, What shall we do to these men? for that indeed a notable [e]miracle hath been wrought through them, is manifest to all that dwell in Jerusalem; and we cannot deny it. 17 But that it spread no further among the people, let us threaten them, that they speak henceforth to no man in this name. 18 And they called them, and charged them not to speak at all nor teach in the name of Jesus. 19 But Peter and John answered and said unto them, Whether it is right in the sight of God to hearken unto you rather than unto God, judge ye: 20 for we cannot but speak the things which we saw and heard. 21 And they, when they had further threatened them, let them go, finding nothing how they might punish them, because of the people; for all men glorified God for that which was done. 22 For the man was more than forty years old, on whom this [f]miracle of healing was wrought.
23 And being let go, they came to their own company, and reported all that the chief priests and the elders had said unto them. 24 And they, when they heard it, lifted up their voice to God with one accord, and said, O [g]Lord, [h]thou that didst make the heaven and the earth and the sea, and all that in them is: 25 [i]who by the Holy Spirit, by the mouth of our father David thy servant, didst say,
[j]Why did the [k]Gentiles rage,
And the peoples [l]imagine vain things?
26 The kings of the earth set themselves in array,
And the rulers were gathered together,
Against the Lord, and against his [m]Anointed:
27 for of a truth in this city against thy holy [n]Servant Jesus, whom thou didst anoint, both Herod and Pontius Pilate, with the [o]Gentiles and the peoples of Israel, were gathered together, 28 to do whatsoever thy hand and thy council foreordained to come to pass. 29 And now, Lord, look upon their threatenings: and grant unto thy [p]servants to speak thy word with all boldness, 30 while thou stretchest forth thy hand to heal; and that signs and wonders may be done through the name of thy holy [q]Servant Jesus. 31 And when they had prayed, the place was shaken wherein they were gathered together; and they were all filled with the Holy Spirit, and they spake the word of God with boldness.
32 And the multitude of them that believed were of one heart and soul: and not one of them said that aught of the things which he possessed was his own; but they had all things common. 33 And with great power gave the apostles their witness of the resurrection of the Lord Jesus: [r]and great grace was upon them all. 34 For neither was there among them any that lacked: for as many as were possessors of lands or houses sold them, and brought the prices of the things that were sold, 35 and laid them at the apostles’ feet: and distribution was made unto each, according as any one had need.
36 And Joseph, who by the apostles was surnamed Barnabas (which is, being interpreted, Son of [s]exhortation), a Levite, a man of Cyprus by race, 37 having a field, sold it, and brought the money and laid it at the apostles’ feet.
Footnotes
- Acts 4:1 Some ancient authorities read the chief priests.
- Acts 4:9 Or, in whom
- Acts 4:10 Or, this name
- Acts 4:11 Ps. 118:22.
- Acts 4:16 Greek sign.
- Acts 4:22 Greek sign.
- Acts 4:24 Greek Master.
- Acts 4:24 Or, thou art he that did make
- Acts 4:25 The Greek text in this clause is somewhat uncertain.
- Acts 4:25 Ps. 2:1, 2.
- Acts 4:25 Greek nations.
- Acts 4:25 Or, meditate
- Acts 4:26 Greek Christ.
- Acts 4:27 Or, Child. See marginal note on 3:13.
- Acts 4:27 Greek nations.
- Acts 4:29 Greek bondservants.
- Acts 4:30 Or, Child. See marginal note on 3:13.
- Acts 4:33 Some ancient authorities add Christ.
- Acts 4:36 Or, consolation. See Lk. 2:25; 9:31; 15:31; 2 Cor. 1:3–7 in the Greek.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Public Domain (Why are modern Bible translations copyrighted?)