Faptele Apostolilor 21:1-28:15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

21 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara. ² Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat. ³ Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. ⁴ Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii^(A), prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. ⁵ Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat^(B) pe mal şi ne-am rugat. ⁶ Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă^(C).

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab

⁷ După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi. ⁸ A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul^(D), care^(E) era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. ⁹ El avea patru fete fecioare care^(F) proroceau. ¹⁰ Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab^(G) s-a pogorât din Iudeea ¹¹ şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa^(H) vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.” ¹² Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³ Atunci, Pavel a răspuns: „Ce^(I) faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” ¹⁴ Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia^(J) Domnului!” ¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu

¹⁷ Când^(K) am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. ¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov^(L) şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. ¹⁹ După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit^(M) cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin^(N) slujba lui. ²⁰ Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă^(O) pentru Lege. ²¹ Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. ²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. ²³ Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. ²⁴ Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă^(P) capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. ²⁵ Cu privire la neamurile care au crezut, noi^(Q) am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” ²⁶ Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a^(R) intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească^(S) sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

²⁷ Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii^(T) din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au^(U) pus mâinile pe el ²⁸ şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care^(V) propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.” ²⁹ În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim^(W) efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. ³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare^(X) şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată. ³¹ Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. ³² Acesta^(Y) a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel. ³³ Atunci, căpitanul s-a apropiat, a^(Z) pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut. ³⁴ Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. ³⁵ Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, ³⁶ căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte^(AA) cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

³⁷ Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte? ³⁸ Nu cumva^(AB) eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” ³⁹ „Eu^(AC) sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” ⁴⁰ După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a^(AD) făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Cuvântarea lui Pavel

22 „Fraţilor^(AE) şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” ² Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: ³ „Eu^(AF) sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la^(AG) picioarele lui Gamaliel^(AH) să cunosc cu^(AI) de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost^(AJ) tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^(AK) sunteţi şi voi toţi azi. ⁴ Am^(AL) prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: ⁵ marele preot şi tot^(AM) soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^(AN) ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. ⁶ Când eram^(AO) pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ⁸ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti’. ⁹ Cei^(AP) ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. ¹⁰ Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te, mi-a răspuns Domnul,du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci’. ¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. ¹² Şi a venit la mine un^(AQ) om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^(AR) care locuiesc în Damasc îl vorbeau^(AS) de bine. ¹³ El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. ¹⁴ El mi-a zis: ‘Dumnezeul^(AT) părinţilor noştri te-a^(AU) ales să cunoşti voia Lui, să^(AV) vezi pe^(AW) Cel Neprihănit şi să^(AX) auzi cuvinte din gura Lui; ¹⁵ căci^(AY) Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^(AZ) le-ai văzut şi auzit. ¹⁶ Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^(BA) de păcatele tale, chemând^(BB) Numele Domnului.’ ¹⁷ Şi mi s-a^(BC) întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească ¹⁸ şi am^(BD) văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^(BE), ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine’. ¹⁹ Şi am zis: ‘Doamne, ei^(BF) ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^(BG) prin sinagogi pe cei ce cred în Tine ²⁰ şi că^(BH), atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^(BI) încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’ ²¹ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^(BJ) te voi trimite departe, la neamuri…’ ”

Pavel, cetăţean roman

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia^(BK) de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^(BL) trăiască!” ²³ Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh. ²⁴ Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. ²⁵ Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă^(BM) este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” ²⁶ La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” ²⁷ Şi când a venit căpitanul a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el. ²⁸ Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta”. „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman”. ²⁹ Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

23 Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu^(BN) am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” ² Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l^(BO) lovească peste gură. ³ Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti^(BP) să mă lovească, împotriva Legii!” ⁴ Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” ⁵ Şi Pavel a zis: „N-am^(BQ) ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe^(BR) mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău’.” ⁶ Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu^(BS) sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii^(BT) în învierea morţilor sunt dat în judecată”. ⁷ Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. ⁸ Căci^(BU) saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. ⁹ S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio^(BV) vină în omul acesta, dar dacă^(BW) i-a vorbit un duh sau un înger^(BX)?”… ¹⁰ Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie. ¹¹ În^(BY) noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.

Pavel este dus la Cezareea

¹² La ziuă, iudeii au^(BZ) uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. ¹³ Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. ¹⁴ Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. ¹⁵ Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” ¹⁶ Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel. ¹⁷ Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva”. ¹⁸ Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva”. ¹⁹ Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” ²⁰ El a răspuns: „Iudeii^(CA) s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. ²¹ Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.” ²² Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. ²³ În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea”. ²⁴ Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. ²⁵ Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: ²⁶ „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! ²⁷ Acest^(CB) om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. ²⁸ Am^(CC) vrut să aflu pricina pentru care-l pârau şi l-am adus înaintea soborului lor. ²⁹ Am găsit că era pârât pentru^(CD) lucruri privitoare la Legea lor, dar^(CE) că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. ³⁰ Mi s-a dat^(CF) însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut^(CG) şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” ³¹ Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida. ³² A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. ³³ Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui. ³⁴ Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia^(CH), ³⁵ „te^(CI) voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în palatul^(CJ) lui Irod.

Pavel la Cezareea

24 După cinci^(CK) zile, a venit marele preot^(CL) Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. ² Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. ³ Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul. ⁴ Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. ⁵ Am^(CM) găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor ⁶ şi^(CN) a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm^(CO) după Legea noastră, ⁷ dar^(CP) a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, ⁸ şi a poruncit^(CQ) pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” ⁹ Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

¹⁰ După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. ¹¹ Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să^(CR) mă închin la Ierusalim. ¹² Nu^(CS) m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. ¹³ Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. ¹⁴ Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului^(CT) părinţilor mei după Calea^(CU) pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege^(CV) şi în Proroci ¹⁵ şi am^(CW) în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că^(CX) va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. ¹⁶ De aceea mă^(CY) silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. ¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am^(CZ) venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu. ¹⁸ Tocmai atunci^(DA) nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. ¹⁹ Ei înşişi^(DB) ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. ²⁰ Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, ²¹ afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru^(DC) învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră’.” ²² Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul^(DD) Lisias.” ²³ Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe^(DE) nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

²⁴ După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. ²⁵ Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”. ²⁶ Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i^(DF) dea bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

²⁷ Doi ani au trecut astfel, şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut^(DG) să facă pe placul iudeilor şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

25 Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. ² Preoţii cei mai de seamă^(DH) şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă ³ şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau^(DI) o cursă, ca să-l omoare pe drum. ⁴ Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. ⁵ „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă^(DJ) este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”. ⁶ Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. ⁷ Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe^(DK) şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. ⁸ Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici^(DL) împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului”. ⁹ Festus, care voia^(DM) să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei^(DN) să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” ¹⁰ Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. ¹¹ Dacă^(DO) am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer^(DP) să fiu judecat de cezar.” ¹² Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.

Împăratul Agripa la Cezareea

¹³ După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. ¹⁴ Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un^(DQ) om ¹⁵ împotriva^(DR) căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. ¹⁶ Le-am^(DS) răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. ¹⁷ Ei au venit deci aici şi, fără întârziere^(DT), am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. ¹⁸ Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. ¹⁹ Aveau împotriva lui numai^(DU) nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. ²⁰ Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. ²¹ Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.” ²² Agripa^(DV) a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”. ²³ A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. ²⁴ Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată^(DW) mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să^(DX) mai trăiască. ²⁵ Fiindcă am înţeles că n-a făcut^(DY) nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur^(DZ) a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit. ²⁶ Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. ²⁷ Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”

Pavel înaintea lui Agripa

26 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel: ² „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, ³ căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. ⁴ Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. ⁵ Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă^(EA) a religiei noastre. ⁶ Şi^(EB) acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei^(EC) pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri ⁷ şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece^(ED) seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi^(EE) şi noapte. Pentru această nădejde^(EF), împărate, sunt pârât eu de iudei! ⁸ Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? ⁹ Şi^(EG) eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, ¹⁰ şi aşa^(EH) am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la^(EI) preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. ¹¹ I-am pedepsit adesea în toate sinagogile^(EJ) şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. ¹² În^(EK) acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. ¹³ Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. ¹⁴ Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’. ¹⁵ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. ¹⁶ Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca^(EL) să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. ¹⁷ Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la^(EM) care te trimit, ¹⁸ ca să^(EN) le deschizi ochii, să^(EO)se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să^(EP) primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea^(EQ) împreună cu cei^(ER) sfinţiţi.’ ¹⁹ De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. ²⁰ Ci am^(ES) propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte^(ET) vrednice de pocăinţa lor. ²¹ Iată de ce au pus iudeii^(EU) mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare. ²² Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce^(EV) au spus prorocii şi Moise^(EW) că are să se întâmple, ²³ şi anume că^(EX) Hristosul trebuie să pătimească şi că^(EY), după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va^(EZ) vesti lumină norodului şi neamurilor.” ²⁴ Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti^(FA) nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” ²⁵ „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. ²⁶ Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! ²⁷ Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” ²⁸ Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” ²⁹ „Fie curând^(FB), fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

³⁰ Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat. ³¹ Şi când au plecat, ziceau^(FC) unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”. ³² Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă^(FD) n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.

Plecarea lui Pavel la Roma

27 După ce s-a hotărât^(FE) să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. ² Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh^(FF) Macedoneanul din Tesalonic. ³ A doua zi, am ajuns la Sidon, şi Iuliu, care se purta^(FG) omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei. ⁴ După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. ⁵ După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. ⁶ Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea. ⁷ Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. ⁸ De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. ⁹ Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că^(FH) trecuse chiar şi „vremea postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi ¹⁰ şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre”. ¹¹ Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. ¹² Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. ¹³ Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. ¹⁴ Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. ¹⁵ Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui. ¹⁶ Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre. ¹⁷ După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. ¹⁸ Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, ¹⁹ şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am^(FI) lepădat uneltele corabiei. ²⁰ Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. ²¹ Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. ²² Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei. ²³ Un înger^(FJ) al Dumnezeului al căruia^(FK) sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte ²⁴ şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine’. ²⁵ De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci^(FL) am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. ²⁶ Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” ²⁷ În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. ²⁸ Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. ²⁹ De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă. ³⁰ Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, ³¹ Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”. ³² Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă. ³³ Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. ³⁴ De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun^(FM) păr din cap.” ³⁵ După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a^(FN) mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. ³⁶ Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. ³⁷ În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete^(FO). ³⁸ După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. ³⁹ Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. ⁴⁰ Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal. ⁴¹ Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a^(FP) înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. ⁴² Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. ⁴³ Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ, ⁴⁴ iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au^(FQ) ajuns toţi teferi la uscat.

Trei luni în insula Malta

28 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul^(FR) se chema Malta. ² Barbarii^(FS) ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare. ³ Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui. ⁴ Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare”. ⁵ Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău. ⁶ Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun^(FT) rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau^(FU) că este un zeu.

Vindecarea tatălui lui Publius

⁷ În împrejurimi erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile. ⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat^(FV), a pus^(FW) mâinile peste el şi l-a vindecat. ⁹ Atunci, au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi. ¹⁰ Ni s-a dat mare cinste^(FX) şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Sosirea la Roma

¹¹ După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor. ¹² Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile. ¹³ De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, ¹⁴ unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma. ¹⁵ Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.