Faptele Apostolilor 16
Nouă Traducere În Limba Română
Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas
16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii[a] din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean
6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia[b], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. 9 În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am[c] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
În Filipi
11 Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei[d], o colonie[e]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune[f]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.
Pavel şi Silas în închisoare
16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie[g] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. 17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. 20 I-au adus înaintea magistraţilor[h] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.
28 Pavel însă a strigat cu glas tare:
– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!
29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis:
– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31 Ei i-au răspuns:
– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!
32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:
– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!
37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:
– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani[i], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!
38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.
Footnotes
- Faptele Apostolilor 16:4 Sau: prezbiterii
- Faptele Apostolilor 16:6 Vezi nota de la 2:9
- Faptele Apostolilor 16:10 Prima din cele patru secţiuni în care se foloseşte persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1-28:16)
- Faptele Apostolilor 16:12 Macedonia era împărţită în patru regiuni administrative, Amfipolis fiind capitala regiunii în care era situată cetatea Filipi; expresia cea dintâi poate avea mai multe sensuri: una dintre cele mai importante; prima din acea regiune în care au ajuns; cea dintâi în ce priveşte trecutul istoric
- Faptele Apostolilor 16:12 Un amănunt foarte important. Deţinea dreptul italic, care îi conferea egalitate în privilegii cu Roma: scutire de impozite, independenţă administrativă, cetăţenia romană pentru locuitorii ei; populaţia era compusă din colonişti romani, care nu erau toţi de origine latină, din populaţia veche traco-ilirică şi greacă şi din populaţia flotantă, între care şi iudeii
- Faptele Apostolilor 16:13 Erau prea puţini iudei în Filipi pentru a forma o sinagogă; vezi nota de la 6:9
- Faptele Apostolilor 16:16 Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului; gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un şarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol
- Faptele Apostolilor 16:20 Gr.: strategos; lat.: praetor; probabil nu era vorba de funcţia propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci termenul era folosit din politeţe în unele colonii romane, cum este Filipi
- Faptele Apostolilor 16:37 Era împotriva legii romane ca un cetăţean roman să fie bătut în public sau să fie condamnat fără a fi judecat
Hechos 16
Nueva Biblia de las Américas
Pablo escoge a Timoteo
16 Pablo llegó también a Derbe y a Listra(A). Y estaba allí cierto discípulo llamado Timoteo(B), hijo de una mujer judía creyente(C), pero de padre griego, 2 del cual hablaban elogiosamente los hermanos(D) que estaban en Listra(E) y en Iconio(F). 3 Pablo quiso que este fuera[a] con él, y lo tomó y lo circuncidó(G) por causa de los judíos que había en aquellas regiones, porque todos sabían que su padre era griego.
4 Según pasaban por las ciudades, entregaban los acuerdos(H) tomados por los apóstoles y los ancianos(I) que estaban en Jerusalén, para que los observaran. 5 Así que las iglesias(J) eran confirmadas en la fe[b], y diariamente crecían en número(K).
Visión de Pablo del hombre macedonio
6 Pasaron por la región de Frigia(L) y Galacia[c](M), habiendo sido impedidos por el Espíritu Santo de hablar la palabra en Asia[d](N). 7 Cuando llegaron a Misia(O), intentaron ir a Bitinia(P), pero el Espíritu de Jesús(Q) no se lo permitió. 8 Entonces pasando por Misia(R), descendieron a Troas(S).
9 Por la noche se le mostró a Pablo una visión(T): un hombre de Macedonia estaba de pie, suplicándole: «Pasa a Macedonia(U) y ayúdanos». 10 Cuando tuvo[e] la visión(V), enseguida procuramos(W) ir a[f] Macedonia, persuadidos de que Dios nos había llamado para anunciarles el evangelio(X).
Conversión de Lidia
11 Así que[g], saliendo de Troas(Y), navegamos con rumbo directo(Z) a Samotracia, y al día siguiente a Neápolis. 12 De allí fuimos a Filipos(AA), que es una ciudad principal de la provincia de Macedonia(AB), una colonia romana(AC); en esta ciudad nos quedamos por varios días.
13 El día de reposo(AD) salimos fuera de la puerta, a la orilla de un río, donde pensábamos que habría un lugar de oración. Nos sentamos y comenzamos a hablar a las mujeres que se habían reunido. 14 Y estaba escuchando cierta mujer llamada Lidia, de la ciudad de Tiatira(AE), vendedora de telas de púrpura, que adoraba a Dios(AF); y el Señor abrió su corazón[h](AG) para que recibiera lo que Pablo decía. 15 Cuando ella y su familia[i](AH) se bautizaron, nos rogó: «Si juzgan que soy fiel al Señor, vengan a mi casa y quédense en ella». Y nos persuadió a ir.
Conversión de la muchacha adivina
16 Mientras íbamos al lugar de oración(AI), nos salió al encuentro una muchacha esclava que tenía espíritu de adivinación(AJ), la cual daba grandes ganancias a sus amos, adivinando. 17 Esta, siguiendo a Pablo y a nosotros, gritaba: «Estos hombres son siervos del Dios Altísimo(AK), quienes les proclaman el[j] camino de salvación».
18 Esto lo hacía por muchos días; pero desagradando esto a Pablo, se volvió y dijo al espíritu: «¡Te ordeno, en el nombre de Jesucristo, que salgas de ella!». Y el espíritu salió en aquel mismo momento[k](AL).
19 Pero cuando sus amos vieron que se les había ido[l] la esperanza de ganancia para ellos(AM), prendieron a Pablo y a Silas(AN), y los arrastraron hasta la plaza, ante las autoridades(AO). 20 Después de haberlos presentado a los magistrados superiores, dijeron: «Estos hombres, siendo judíos, alborotan nuestra ciudad, 21 y proclaman costumbres que no nos es lícito aceptar ni observar(AP), puesto que somos romanos(AQ)». 22 La multitud se levantó a una contra ellos, y los magistrados superiores, rasgándoles sus ropas, ordenaron que los azotaran con varas(AR). 23 Después de darles muchos azotes, los echaron en la cárcel, ordenando al carcelero(AS) que los guardara con seguridad; 24 el cual, habiendo recibido esa orden, los echó en el calabozo interior y les aseguró los pies en el cepo(AT).
Conversión del carcelero
25 Como a medianoche, Pablo y Silas(AU) oraban y cantaban(AV) himnos a Dios, y los presos los escuchaban. 26 De repente se produjo un gran terremoto, de tal manera que los cimientos de la cárcel fueron sacudidos(AW). Al instante se abrieron todas las puertas(AX) y las cadenas de todos se soltaron(AY). 27 Al despertar el carcelero(AZ) y ver abiertas todas las puertas de la cárcel, sacó su espada y se iba a matar(BA), creyendo que los prisioneros se habían escapado. 28 Pero Pablo clamó a gran voz, diciendo: «No te hagas ningún mal, pues todos estamos aquí».
29 Entonces él pidió luz y se precipitó adentro, y temblando, se postró ante Pablo y Silas(BB), 30 y después de sacarlos, dijo: «Señores, ¿qué debo hacer(BC) para ser salvo?». 31 Ellos respondieron: «Cree en el Señor Jesús, y serás salvo(BD), tú y toda tu casa(BE)».
32 Y le hablaron la palabra del Señor[m] a él y a todos los que estaban en su casa. 33 El carcelero los tomó en aquella misma hora de la noche(BF) y les lavó las heridas, y enseguida fue bautizado con todos los suyos. 34 Llevándolos a su hogar, les dio de comer[n], y se regocijó grandemente por haber creído en Dios con todos los suyos[o](BG).
Vindicación de Pablo y Silas
35 Cuando se hizo de día, los magistrados superiores enviaron a sus oficiales, diciendo: «Suelta a esos hombres». 36 El carcelero(BH) comunicó a Pablo estas palabras, diciendo: «Los magistrados superiores han dado orden de que les suelte. Así que, salgan ahora y vayan en paz(BI)». 37 Pero Pablo les dijo: «Aunque somos ciudadanos[p] romanos(BJ), nos han azotado públicamente sin hacernos juicio y nos han echado a la cárcel; ¿y ahora nos sueltan en secreto? ¡De ninguna manera! Que ellos mismos vengan a sacarnos».
38 Los oficiales informaron esto a los magistrados superiores, y al saber que eran ciudadanos romanos, tuvieron temor(BK). 39 Entonces vinieron y les suplicaron, y después de sacarlos, les rogaban que salieran de la ciudad(BL). 40 Cuando salieron de la cárcel, fueron a casa de Lidia(BM), y al ver a los hermanos(BN), los consolaron[q] y se fueron.
Footnotes
- 16:3 Lit. saliera.
- 16:5 O en fe.
- 16:6 O Frigia y la región de Galacia.
- 16:6 I.e. provincia occidental de Asia Menor.
- 16:10 Lit. vio.
- 16:10 Lit. salir para.
- 16:11 Algunos mss. antiguos dicen: Y.
- 16:14 Lit. cuyo corazón el Señor abrió.
- 16:15 Lit. casa.
- 16:17 Lit. un.
- 16:18 Lit. aquella misma hora.
- 16:19 Lit. que había salido.
- 16:32 Algunos mss. antiguos dicen: de Dios.
- 16:34 Lit. les puso la mesa.
- 16:34 O con toda su familia.
- 16:37 Lit. hombres.
- 16:40 O los exhortaron.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Nueva Biblia de las Américas™ NBLA™ Copyright © 2005 por The Lockman Foundation
