Adunarea Bisericii din Ierusalim

15 Câţiva^(A) oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă^(B) nu sunteţi tăiaţi împrejur după^(C) obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. ² Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să^(D) se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. ³ După ce au fost petrecuţi^(E) de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind^(F) întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. ⁴ Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au^(G) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. ⁵ Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că^(H) neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. ⁶ Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. ⁷ După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:

„Fraţilor^(I), ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. ⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte^(J) inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat^(K) Duhul Sfânt ca şi nouă. ⁹ N-a făcut nicio^(L) deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit^(M) inimile prin credinţă. ¹⁰ Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi^(N) puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? ¹¹ Ci credem^(O) că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” ¹² Toată adunarea a tăcut^(P) şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

Hotărârea Bisericii

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a^(Q) luat cuvântul şi a zis:

„Fraţilor, ascultaţi-mă! ¹⁴ Simon^(R) a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. ¹⁵ Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: ¹⁶ ‘După^(S) aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, ¹⁷ pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, ¹⁸ zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie. ¹⁹ De aceea, eu^(T) sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se^(U) întorc la Dumnezeu, ²⁰ ci să li se scrie doar să se ferească de^(V) pângăririle idolilor, de^(W) curvie, de dobitoace sugrumate şi^(X) de sânge. ²¹ Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit^(Y) în sinagogi în toate zilele de Sabat.” ²² Atunci, apostolii şi prezbiterii^[a] şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba^(Z), şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. ²³ Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii^[b] şi fraţii către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! ²⁴ Fiindcă am auzit că unii^(AA), plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; ²⁵ noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, ²⁶ oamenii^(AB) aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. ²⁷ Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. ²⁸ Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, ²⁹ adică să^(AC) vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge^(AD), de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

Hotărârea adusă în Antiohia

³⁰ Ei deci şi-au luat rămas-bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate. ³¹ După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. ³² Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au^(AE) îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte. ³³ După câtăva vreme, fraţii i-au^(AF) lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi. ³⁴ Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo. ³⁵ Pavel^(AG) şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

Pavel cercetează bisericile

³⁶ După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din^(AH) toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac”. ³⁷ Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan^(AI), numit Marcu, ³⁸ dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi^(AJ) părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. ³⁹ Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. ⁴⁰ Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat^(AK) de fraţi în grija harului Domnului. ⁴¹ El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind^(AL) bisericile.