Faptele Apostolilor 10-12

Nouă Traducere În Limba Română

Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion^[a] din cohorta^[b] numită „Italiana“. ² Era evlavios şi temător de Dumnezeu^[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. ³ Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea^[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte^[e]. ⁵ Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. ⁶ El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

⁷ Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

⁹ În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea^[f]. ¹⁰ I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. ¹² În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici^[g] ale pământului şi păsări ale cerului. ¹³ Un glas i-a vorbit astfel:

– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!

¹⁴ Însă Petru a zis:

– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

¹⁵ Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!

¹⁶ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. ¹⁷ În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, ¹⁸ întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; ²⁰ ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

²¹ Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:

– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?

²² Ei i-au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

²³ Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. ²⁴ O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. ²⁵ Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

²⁶ Petru însă l-a ridicat, zicând:

– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!

²⁷ Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.

²⁸ El le-a zis:

– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?

³⁰ Corneliu a zis:

– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea ³¹ şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. ³² Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)^[h]. ³³ Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!

³⁴ Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. ³⁶ El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: ³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul^[i], căci Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, ⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. ⁴³ Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

⁴⁴ În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ⁴⁷ „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ ⁴⁸ Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

11 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu. ² Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau, ³ spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“ ⁴ Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis: ⁵ „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine. ⁶ M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici^[j] şi păsări ale cerului. ⁷ Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!» ⁸ Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!» ⁹ Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!» ¹⁰ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer. ¹¹ Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea. ¹² Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om, ¹³ iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru, ¹⁴ care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!» ¹⁵ În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început. ¹⁶ Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu^[k] apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.» ¹⁷ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“ ¹⁸ Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“

Biserica în Antiohia

¹⁹ Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia^[l]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. ²⁰ Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor^[m], vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. ²³ Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor. ²⁴ Căci Barnabas era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul. ²⁵ S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“^[n].

²⁷ În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi. ²⁸ Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea^[o]. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu^[p]. ²⁹ Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate; ³⁰ şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor^[q], prin Barnabas şi Saul.

Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru

12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod^[r] a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. ² El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. ⁴ După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe^[s] de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. ⁵ În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.

Eliberarea miraculoasă a lui Petru

⁶ În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. ⁷ Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. ⁸ Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ ⁹ Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. ¹⁰ După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. ¹¹ Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ ¹² Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. ¹³ A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. ¹⁴ Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. ¹⁵ Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“^{[t] 16} Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. ¹⁷ El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov^[u] şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.

¹⁸ Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. ¹⁹ Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul^[v] regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. ²¹ Într-o zi hotărâtă^[w], Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. ²² Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ ²³ Imediat l-a lovit un înger al Domnului^[x], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

²⁴ Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. ²⁵ Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la^[y] Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.