Sutaşul Corneliu

10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. ² Omul acesta era cucernic^(A) şi temător^(B) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. ³ Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut^(C) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” ⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. ⁵ Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. ⁶ El găzduieşte la un om numit Simon^(D) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela^(E) îţi va spune ce trebuie să faci.” ⁷ Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit^(F) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. ¹⁰ L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A^(G) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. ¹² În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. ¹³ Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. ¹⁴ „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci^(H) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. ¹⁵ Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce^(I) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. ¹⁶ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. ¹⁷ Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă ¹⁸ şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul^(J) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; ²⁰ scoală-te^(K), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. ²¹ Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” ²² Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu^(L), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine^(M) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. ²³ Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. ²⁴ A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au^(N) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. ²⁵ Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. ²⁶ Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te^(O), şi eu sunt om!” ²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. ²⁸ „Ştiţi”, le-a zis el, „că^(P) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu^(Q) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” ³⁰ Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un^(R) om cu^(S) o haină strălucitoare ³¹ şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea^(T) ta a fost ascultată şi^(U) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. ³² Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ ³³ Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” ³⁴ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În^(V) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că în^(W) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. ³⁶ El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit^(X) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este^(Y) Domnul tuturor. ³⁷ Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând^(Z) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; ³⁸ cum Dumnezeu^(AA) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci^(AB) Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi^(AC) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au^(AD) omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat^(AE) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, ⁴¹ nu^(AF) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care^(AG) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. ⁴² Isus ne-a^(AH) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că^(AI) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii^(AJ) şi al celor morţi. ⁴³ Toţi prorocii mărturisesc despre El^(AK) că oricine^(AL) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” ⁴⁴ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a^(AM) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi^(AN) când au văzut că^(AO) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: ⁴⁷ „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca^(AP) şi noi?” ⁴⁸ Şi a^(AQ) poruncit să fie botezaţi în^(AR) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.