Era evlavios şi temător de Dumnezeu[a], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[b], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[c].

Read full chapter

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 10:2 Expresie folosită pentru a-i descrie pe neevreii care nu erau prozeliţi, dar care credeau într-un singur Dumnezeu şi păzeau normele etice şi morale ale iudaismului; peste tot în capitol
  2. Faptele Apostolilor 10:3 Ora 15:00; şi în v. 30
  3. Faptele Apostolilor 10:4 Vezi Lev. 2:2, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc; vezi şi Ps. 141:2