Faptele Apostolilor 1:1-7:57

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Înălţarea lui Isus

1 Teofile^(A), în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, ² de la început până^(B) în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse^(C) poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. ³ După patima Lui, li S-a înfăţişat viu^(D), prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. ⁴ Pe^(E) când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”^(F), le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. ⁵ Căci^(G) Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi^(H) fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” ⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne^(I), în vremea aceasta ai de gând să aşezi^(J) din nou Împărăţia lui Israel?” ⁷ El le-a răspuns: „Nu^(K) este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. ⁸ Ci^(L)voi veţi primi o putere, când Se va pogorî^(M)Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” ⁹ După^(N) ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat^(O) la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. ¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în^(P) alb ¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni^(Q), de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va^(R) veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Întoarcerea apostolilor

¹² Atunci^(S), ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. ¹³ Când au ajuns acasă, s-au suit în^(T) odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru^(U), Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon^(V) Zilotul şi Iuda^(W), fiul lui Iacov. ¹⁴ Toţi aceştia^(X) stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile^(Y) şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii^(Z) Lui.

Alegerea lui Matia

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul^(AA) celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis: ¹⁶ „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura^(AB) spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care^(AC) a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. ¹⁷ El^(AD) era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe^(AE). ¹⁸ Omul^(AF) acesta a dobândit un ogor cu plata^(AG) nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. ¹⁹ Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit, în limba lor, Acheldama, adică Ogorul sângelui. ²⁰ În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână^(AH) pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’ şi ‘Slujba^(AI) lui s-o ia altul!’ ²¹ Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, ²² cu începere^(AJ) de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat^(AK) El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept^(AL) martor al învierii Lui.” ²³ Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba^(AM), zis şi Iust, şi pe Matia. ²⁴ Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care^(AN) cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, ²⁵ ca^(AO) să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui”. ²⁶ Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Pogorârea Sfântului Duh

2 În Ziua^(AP) Cincizecimii, erau^(AQ) toţi împreună în acelaşi loc. ² Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a^(AR) umplut toată casa unde şedeau ei. ³ Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. ⁴ Şi toţi s-au^(AS) umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească^(AT) în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. ⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. ⁷ Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni^(AU)? ⁸ Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, ¹⁰ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, ¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” ¹² Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” ¹³ Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” ¹⁴ Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci^(AV) nu este decât al treilea ceas din zi. ¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ¹⁷ ‘În^(AW) zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi^(AX) turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele^(AY) voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! ¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi^(AZ) vor proroci. ¹⁹ Voi^(BA) face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; ²⁰ soarele^(BB) se va preface în întuneric, şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. ²¹ Atunci, oricine^(BC) va chema Numele Domnului va fi mântuit.’

Cuvântarea lui Petru

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin^(BD) minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, ²³ pe Omul acesta, dat^(BE) în mâinile^(BF) voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. ²⁴ Dar^(BG) Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

‘Eu aveam^(BH) totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ ²⁹ Cât despre^(BI) patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era proroc şi^(BJ) ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că^(BK) sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. ³² Dumnezeu a înviat pe^(BL) acest Isus, şi noi^(BM) toţi suntem martori ai Lui. ³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(BN) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(BO) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(BP), a turnat ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis^(BQ) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ³⁶ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a^(BR) făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.”

Cei dintâi creştini

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au^(BS) rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” ³⁸ „Pocăiţi-vă^(BT)”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veţi primi darul Sfântului Duh. ³⁹ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru^(BU) copiii voştri şi pentru^(BV) toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” ⁴⁰ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. ⁴¹ Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. ⁴² Ei^(BW) stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe^(BX) minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau^(BY) toate de obşte. ⁴⁵ Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau^(BZ) între toţi, după nevoile fiecăruia. ⁴⁶ Toţi^(CA) împreună erau nelipsiţi de la Templu în^(CB) fiecare zi, frângeau^(CC) pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. ⁴⁷ Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi^(CD) înaintea întregului norod. Şi Domnul^(CE) adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Vindecarea ologului din naştere

3 Petru şi Ioan se suiau împreună la^(CF) Templu, la ceasul rugăciunii: era^(CG) ceasul al nouălea. ² Acolo era^(CH) un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă”, ca să^(CI) ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. ³ Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. ⁴ Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” ⁵ Şi el se uita la ei cu luare-aminte şi aştepta să capete ceva de la ei. ⁶ Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am, dar ce am, îţi dau: În^(CJ) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” ⁷ L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; ⁸ dintr-o săritură^(CK) a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. ⁹ Tot norodul l-a^(CL) văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. ¹⁰ Îl cunoşteau că era cel ce şedea^(CM) la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. ¹¹ Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis^(CN) al lui Solomon.

Cuvântarea lui Petru către norod

¹² Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? ¹³ Dumnezeul^(CO) lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit^(CP) pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat^(CQ) în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. ¹⁴ Voi v-aţi^(CR) lepădat de Cel^(CS) Sfânt şi Neprihănit^(CT) şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. ¹⁵ Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe^(CU) care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi^(CV) suntem martori ai Lui. ¹⁶ Prin credinţa în^(CW) Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. ¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din^(CX) neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte^(CY) prin^(CZ) gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. ¹⁹ Pocăiţi-vă dar^(DA) şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare ²⁰ şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, ²¹ pe^(DB) care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării^(DC) din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a^(DD) vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime. ²² În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc^(DE) ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. ²³ Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.’ ²⁴ De asemenea, toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea. ²⁵ Voi^(DF) sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa^(DG) ta’. ²⁶ Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis^(DH) mai întâi vouă^(DI), ca să vă binecuvânteze, întorcând^(DJ) pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

Petru şi Ioan la Sinedriu

4 Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, ² foarte necăjiţi^(DK) că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. ³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. ⁴ Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii. ⁵ A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, ⁶ cu marele preot Ana^(DL), Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. ⁷ Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu^(DM) ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” ⁸ Atunci^(DN), Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! ⁹ Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, ¹⁰ s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în^(DO) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe^(DP) care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. ¹¹ El^(DQ) este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. ¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu^(DR) este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” ¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât^(DS) ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus. ¹⁴ Dar, fiindcă vedeau lângă^(DT) ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. ¹⁵ Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei ¹⁶ şi au zis: „Ce^(DU) vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut^(DV) de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. ¹⁷ Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” ¹⁸ Şi după ce i-au chemat^(DW), le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. ¹⁹ Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă^(DX) este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, ²⁰ căci^(DY) noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”. ²¹ I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina^(DZ) norodului, fiindcă^(EA) toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. ²² Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

Petru şi Ioan la ai lor

²³ După^(EB) ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. ²⁴ Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care^(EC) ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! ²⁵ Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce^(ED) se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? ²⁶ Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său. ²⁷ În^(EE) adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt^(EF), Isus, pe^(EG) care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ²⁸ ca^(EH) să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. ²⁹ Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să^(EI) vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala ³⁰ şi întinde-Ţi mâna, ca^(EJ) să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin^(EK) Numele Robului^(EL) Tău celui sfânt, Isus.” ³¹ După ce s-au rugat ei, s-a^(EM) cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi^(EN) vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Unirea şi dragostea credincioşilor

³² Mulţimea celor ce crezuseră era^(EO) o inimă şi un suflet. Niciunul^(EP) nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. ³³ Apostolii mărturiseau cu multă^(EQ) putere despre^(ER) învierea Domnului Isus. Şi un mare^(ES) har era peste toţi. ³⁴ Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi^(ET) cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute ³⁵ şi-l^(EU) puneau la picioarele apostolilor, apoi^(EV) se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. ³⁶ Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, ³⁷ a vândut un ogor pe care-l avea^(EW), a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Anania şi Safira

5 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, ² şi^(EX) a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Petru^(EY) i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a^(EZ) umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? ⁴ Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” ⁵ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut^(FA) jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. ⁶ Flăcăii s-au sculat, l-au^(FB) învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. ⁷ Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. ⁸ Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta”. ⁹ Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să^(FC) ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” ¹⁰ Ea^(FD) a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. ¹¹ O^(FE) mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbânda apostolilor

¹² Prin^(FF) mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi^(FG) stăteau împreună în pridvorul lui Solomon ¹³ şi^(FH) niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar^(FI) norodul îi lăuda în gura mare. ¹⁴ Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, ¹⁵ până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când^(FJ) va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. ¹⁶ Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei^(FK) chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Apostolii închişi şi izbăviţi

¹⁷ Însă^(FL) marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, ¹⁸ au^(FM) pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. ¹⁹ Dar un înger^(FN) al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: ²⁰ „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate^(FO) cuvintele vieţii acesteia”. ²¹ Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele^(FP) preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. ²² Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: ²³ „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. ²⁴ Când au auzit aceste vorbe, căpitanul^(FQ) Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. ²⁵ Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod”. ²⁶ Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus, dar nu cu sila, căci^(FR) se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. ²⁷ După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: ²⁸ „Nu^(FS) v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi^(FT) să aruncaţi asupra noastră sângele^(FU) acelui om.” ²⁹ Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie^(FV) să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! ³⁰ Dumnezeul^(FW) părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L^(FX) pe lemn. ³¹ Pe acest^(FY) Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn^(FZ) şi Mântuitor^(GA), ca să^(GB) dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. ³² Noi^(GC) suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe^(GD) care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Apostolilor li se dă drumul

³³ Când^(GE) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare. ³⁴ Dar un fariseu numit Gamaliel^(GF), un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. ³⁵ Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. ³⁶ Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. ³⁷ După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. ³⁸ Şi acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă^(GG) încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; ³⁹ dar^(GH), dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi^(GI) împotriva lui Dumnezeu.” ⁴⁰ Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat^(GJ) pe apostoli, au pus să-i bată^(GK) cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. ⁴¹ Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat^(GL) că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. ⁴² Şi în fiecare zi, în^(GM) Templu şi acasă, nu încetau^(GN) să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

Cei şapte diaconi

6 În zilele acelea, când s-a^(GO) înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte^(GP) cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala^(GQ) ajutoarelor de toate zilele. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu^(GR) este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. ³ De aceea, fraţilor, alegeţi^(GS) dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. ⁴ Iar noi vom^(GT) stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat^(GU) plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip^(GV), pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae^(GW), un prozelit din Antiohia. ⁶ I-au adus înaintea apostolilor, care^(GX), după ce s-au rugat, şi-au^(GY) pus mâinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

⁷ Cuvântul^(GZ) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de^(HA) preoţi veneau la credinţă. ⁸ Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. ⁹ Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan, ¹⁰ dar^(HB) nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci^(HC), au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. ¹² Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii. ¹⁴ În adevăr^(HD), l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma^(HE) locaşul acesta şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise.” ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan

7 Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?” ² Ştefan a răspuns: „Fraţilor^(HF) şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. ³ Şi i-a zis: ‘Ieşi^(HG) din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta’. ⁴ El a ieşit atunci^(HH) din ţara haldeenilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. ⁵ Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit^(HI) că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. ⁶ Dumnezeu i-a spus că sămânţa^(HJ) lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru^(HK) sute de ani. ⁷ Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. După aceea, vor ieşi şi-Mi vor^(HL) sluji în locul acesta. ⁸ Apoi i-a dat^(HM) legământul tăierii împrejur, şi astfel^(HN) Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac^(HO) a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov şi Iacov^(HP) pe cei doisprezece patriarhi. ⁹ Iar^(HQ) patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar^(HR) Dumnezeu a fost cu el ¹⁰ şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere^(HS) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui. ¹¹ A venit^(HT) o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde. ¹² Iacov^(HU) a auzit că în Egipt era grâu şi a trimis pe părinţii noştri întâiaşi dată acolo. ¹³ Şi^(HV) când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif. ¹⁴ Apoi^(HW), Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată^(HX) familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete. ¹⁵ Iacov^(HY) s-a pogorât în Egipt, unde a murit^(HZ), el şi părinţii noştri. ¹⁶ Şi^(IA) au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul^(IB) pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. ¹⁷ Se apropia vremea^(IC) când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a^(ID) crescut şi s-a înmulţit în Egipt, ¹⁸ până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif. ¹⁹ Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi^(IE) lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

²⁰ Pe^(IF) vremea aceasta s-a născut Moise, care era^(IG) frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. ²¹ Şi când a fost^(IH) lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei. ²² Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic^(II) în cuvinte şi în fapte. ²³ El^(IJ) avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. ²⁴ A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean. ²⁵ Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. ²⁶ A^(IK) doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ ²⁷ Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine^(IL) te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi? ²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ ²⁹ La^(IM) auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. ³⁰ Peste^(IN) patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. ³¹ Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, ³² care i-a zis: ‘Eu^(IO) sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. ³³ Domnul^(IP) i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. ³⁴ Am^(IQ) văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ ³⁵ Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul^(IR) îngerului, care i se arătase în rug. ³⁶ El^(IS) i-a scos din Egipt şi a făcut^(IT) minuni şi semne în Egipt, la^(IU) Marea Roşie şi^(IV) în pustie, patruzeci de ani. ³⁷ Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc^(IW) ca mine: de el^(IX) să ascultaţi’. ³⁸ El^(IY) este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul^(IZ) care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a^(JA) primit cuvinte^(JB) vii, ca să ni le dea nouă. ³⁹ Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt ⁴⁰ şi^(JC) au zis lui Aaron: ‘Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut’. ⁴¹ Şi^(JD) în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. ⁴² Atunci, Dumnezeu S-a^(JE) întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii^(JF) cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă^(JG) a lui Israel? ⁴³ Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ ⁴⁴ Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l^(JH) facă după chipul pe care-l văzuse. ⁴⁵ Şi^(JI) părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe^(JJ) care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri, şi a rămas acolo până în zilele lui David. ⁴⁶ David^(JK) a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu şi a^(JL) cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. ⁴⁷ Şi^(JM) Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. ⁴⁸ Dar^(JN) Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: ⁴⁹ ‘Cerul^(JO) este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? ⁵⁰ N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’ ”…

Uciderea lui Ştefan cu pietre

⁵¹ „Oameni tari^(JP) la cerbice, netăiaţi împrejur^(JQ) cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. ⁵² Pe^(JR) care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui^(JS) Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât ⁵³ voi, care^(JT) aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…” ⁵⁴ Când^(JU) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ştefan, plin^(JV) de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu ⁵⁶ şi a zis: „Iată, văd^(JW) cerurile deschise şi pe Fiul^(JX) omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. ⁵⁷ Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.