Întoarcerea lui Saul

9 Dar Saul^(A) sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ Pe drum, când^(B) s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce^(C) Mă prigoneşti?” ⁵ „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu^(D) să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” ⁶ Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce^(E) vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. ⁷ Oamenii^(F) care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. ⁹ Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. ¹⁰ În Damasc era un ucenic numit^(G) Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. ¹¹ Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars^(H). Căci iată, el se roagă. ¹² Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” ¹³ „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate^(I) relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ¹⁴ ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care^(J) cheamă Numele Tău.” ¹⁵ Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el^(K) este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor^(L), înaintea împăraţilor^(M) şi înaintea fiilor lui Israel, ¹⁶ şi îi^(N) voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” ¹⁷ Anania^(O) a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus^(P) mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să^(Q) te umpli de Duhul Sfânt.” ¹⁸ Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. ¹⁹ După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul^(R) a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. ²⁰ Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că^(S) Isus este Fiul lui Dumnezeu. ²¹ Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el^(T) acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” ²² Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine^(U) pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

²³ După câtva timp, iudeii s-au^(V) sfătuit să-l omoare, ²⁴ şi uneltirea^(W) lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare. ²⁵ Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au^(X) coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă. ²⁶ Când a ajuns^(Y) în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. ²⁷ Atunci^(Z), Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum^(AA) în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸ De atunci se ducea^(AB) şi venea împreună cu ei în Ierusalim ²⁹ şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte^(AC), dar^(AD) ei căutau să-l omoare. ³⁰ Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

³¹ Biserica^(AE) se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. ³² Pe când cerceta Petru pe^(AF) toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. ³⁴ „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te^(AG) vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. ³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona^(AH) l-au văzut şi s-au^(AI) întors la Domnul.

Vindecarea Tabitei

³⁶ În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de^(AJ) fapte bune şi milostenii. ³⁷ În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus^(AK). ³⁸ Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi”. ³⁹ Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰ Petru a scos^(AL) pe toată lumea afară, a îngenuncheat^(AM) şi s-a rugat, apoi, s-a întors spre trup şi a^(AN) zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. ⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie. ⁴² Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi^(AO) mulţi au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar numit Simon^(AP).

Sutaşul Corneliu

10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. ² Omul acesta era cucernic^(AQ) şi temător^(AR) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. ³ Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut^(AS) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” ⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. ⁵ Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. ⁶ El găzduieşte la un om numit Simon^(AT) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela^(AU) îţi va spune ce trebuie să faci.” ⁷ Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, ⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit^(AV) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. ¹⁰ L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. ¹¹ A^(AW) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. ¹² În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. ¹³ Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. ¹⁴ „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci^(AX) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. ¹⁵ Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce^(AY) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. ¹⁶ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. ¹⁷ Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă ¹⁸ şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. ¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul^(AZ) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; ²⁰ scoală-te^(BA), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. ²¹ Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” ²² Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu^(BB), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine^(BC) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. ²³ Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. ²⁴ A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au^(BD) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. ²⁵ Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. ²⁶ Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te^(BE), şi eu sunt om!” ²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. ²⁸ „Ştiţi”, le-a zis el, „că^(BF) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu^(BG) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ²⁹ De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” ³⁰ Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un^(BH) om cu^(BI) o haină strălucitoare ³¹ şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea^(BJ) ta a fost ascultată şi^(BK) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. ³² Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ ³³ Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” ³⁴ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În^(BL) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că în^(BM) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. ³⁶ El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit^(BN) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este^(BO) Domnul tuturor. ³⁷ Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând^(BP) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; ³⁸ cum Dumnezeu^(BQ) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci^(BR) Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi^(BS) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au^(BT) omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat^(BU) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, ⁴¹ nu^(BV) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care^(BW) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. ⁴² Isus ne-a^(BX) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că^(BY) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii^(BZ) şi al celor morţi. ⁴³ Toţi prorocii mărturisesc despre El^(CA) că oricine^(CB) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” ⁴⁴ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a^(CC) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi^(CD) când au văzut că^(CE) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. ⁴⁶ Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: ⁴⁷ „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca^(CF) şi noi?” ⁴⁸ Şi a^(CG) poruncit să fie botezaţi în^(CH) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.