Faptele Apostolilor 27-28

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Plecarea lui Pavel la Roma

27 După ce s-a hotărât^(A) să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. ² Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh^(B) Macedoneanul din Tesalonic. ³ A doua zi, am ajuns la Sidon, şi Iuliu, care se purta^(C) omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei. ⁴ După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. ⁵ După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. ⁶ Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea. ⁷ Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. ⁸ De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. ⁹ Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că^(D) trecuse chiar şi „vremea postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi ¹⁰ şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre”. ¹¹ Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. ¹² Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. ¹³ Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. ¹⁴ Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. ¹⁵ Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui. ¹⁶ Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre. ¹⁷ După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. ¹⁸ Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, ¹⁹ şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am^(E) lepădat uneltele corabiei. ²⁰ Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. ²¹ Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. ²² Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei. ²³ Un înger^(F) al Dumnezeului al căruia^(G) sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte ²⁴ şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine’. ²⁵ De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci^(H) am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. ²⁶ Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” ²⁷ În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. ²⁸ Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. ²⁹ De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă. ³⁰ Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, ³¹ Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”. ³² Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă. ³³ Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. ³⁴ De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun^(I) păr din cap.” ³⁵ După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a^(J) mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. ³⁶ Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. ³⁷ În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete^(K). ³⁸ După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. ³⁹ Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. ⁴⁰ Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal. ⁴¹ Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a^(L) înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. ⁴² Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. ⁴³ Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ, ⁴⁴ iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au^(M) ajuns toţi teferi la uscat.

Trei luni în insula Malta

28 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul^(N) se chema Malta. ² Barbarii^(O) ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare. ³ Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui. ⁴ Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare”. ⁵ Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău. ⁶ Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun^(P) rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau^(Q) că este un zeu.

Vindecarea tatălui lui Publius

⁷ În împrejurimi erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile. ⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat^(R), a pus^(S) mâinile peste el şi l-a vindecat. ⁹ Atunci, au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi. ¹⁰ Ni s-a dat mare cinste^(T) şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Sosirea la Roma

¹¹ După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor. ¹² Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile. ¹³ De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, ¹⁴ unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma. ¹⁵ Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. ¹⁶ Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui^(U) Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

Pavel propovăduieşte la Roma

¹⁷ După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut^(V) ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am^(W) fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor. ¹⁸ După ce m-au supus la cercetare^(X), ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. ¹⁹ Dar iudeii s-au împotrivit şi am^(Y) fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. ²⁰ De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din pricina^(Z) nădejdii lui Israel port eu acest^(AA) lanţ.” ²¹ Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. ²² Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte^(AB) împotrivire.” ²³ I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit^(AC) Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin^(AD) Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara. ²⁴ Unii^(AE) au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. ²⁵ Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, ²⁶ când a zis: ‘Du-te^(AF) la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. ²⁷ Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.’ ²⁸ Să ştiţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor^(AG) şi o vor asculta.” ²⁹ Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma

³⁰ Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, ³¹ propovăduia^(AH) Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.