Cuvântarea lui Pavel

22 „Fraţilor^(A) şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” ² Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: ³ „Eu^(B) sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la^(C) picioarele lui Gamaliel^(D) să cunosc cu^(E) de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost^(F) tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^(G) sunteţi şi voi toţi azi. ⁴ Am^(H) prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: ⁵ marele preot şi tot^(I) soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^(J) ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. ⁶ Când eram^(K) pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ⁸ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti’. ⁹ Cei^(L) ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. ¹⁰ Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te, mi-a răspuns Domnul,du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci’. ¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. ¹² Şi a venit la mine un^(M) om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^(N) care locuiesc în Damasc îl vorbeau^(O) de bine. ¹³ El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. ¹⁴ El mi-a zis: ‘Dumnezeul^(P) părinţilor noştri te-a^(Q) ales să cunoşti voia Lui, să^(R) vezi pe^(S) Cel Neprihănit şi să^(T) auzi cuvinte din gura Lui; ¹⁵ căci^(U) Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^(V) le-ai văzut şi auzit. ¹⁶ Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^(W) de păcatele tale, chemând^(X) Numele Domnului.’ ¹⁷ Şi mi s-a^(Y) întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească ¹⁸ şi am^(Z) văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^(AA), ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine’. ¹⁹ Şi am zis: ‘Doamne, ei^(AB) ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^(AC) prin sinagogi pe cei ce cred în Tine ²⁰ şi că^(AD), atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^(AE) încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’ ²¹ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^(AF) te voi trimite departe, la neamuri…’ ”

Pavel, cetăţean roman

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia^(AG) de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^(AH) trăiască!” ²³ Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh. ²⁴ Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. ²⁵ Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă^(AI) este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” ²⁶ La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” ²⁷ Şi când a venit căpitanul a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el. ²⁸ Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta”. „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman”. ²⁹ Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

23 Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu^(AJ) am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” ² Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l^(AK) lovească peste gură. ³ Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti^(AL) să mă lovească, împotriva Legii!” ⁴ Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” ⁵ Şi Pavel a zis: „N-am^(AM) ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe^(AN) mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău’.” ⁶ Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu^(AO) sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii^(AP) în învierea morţilor sunt dat în judecată”. ⁷ Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. ⁸ Căci^(AQ) saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. ⁹ S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio^(AR) vină în omul acesta, dar dacă^(AS) i-a vorbit un duh sau un înger^(AT)?”… ¹⁰ Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie. ¹¹ În^(AU) noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.

Pavel este dus la Cezareea

¹² La ziuă, iudeii au^(AV) uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. ¹³ Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. ¹⁴ Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. ¹⁵ Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” ¹⁶ Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel. ¹⁷ Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva”. ¹⁸ Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva”. ¹⁹ Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” ²⁰ El a răspuns: „Iudeii^(AW) s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. ²¹ Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.” ²² Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. ²³ În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea”. ²⁴ Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. ²⁵ Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: ²⁶ „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! ²⁷ Acest^(AX) om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. ²⁸ Am^(AY) vrut să aflu pricina pentru care-l pârau şi l-am adus înaintea soborului lor. ²⁹ Am găsit că era pârât pentru^(AZ) lucruri privitoare la Legea lor, dar^(BA) că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. ³⁰ Mi s-a dat^(BB) însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut^(BC) şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” ³¹ Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida. ³² A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. ³³ Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui. ³⁴ Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia^(BD), ³⁵ „te^(BE) voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în palatul^(BF) lui Irod.

Pavel la Cezareea

24 După cinci^(BG) zile, a venit marele preot^(BH) Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. ² Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. ³ Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul. ⁴ Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. ⁵ Am^(BI) găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor ⁶ şi^(BJ) a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm^(BK) după Legea noastră, ⁷ dar^(BL) a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, ⁸ şi a poruncit^(BM) pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” ⁹ Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

¹⁰ După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. ¹¹ Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să^(BN) mă închin la Ierusalim. ¹² Nu^(BO) m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. ¹³ Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. ¹⁴ Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului^(BP) părinţilor mei după Calea^(BQ) pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege^(BR) şi în Proroci ¹⁵ şi am^(BS) în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că^(BT) va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. ¹⁶ De aceea mă^(BU) silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. ¹⁷ După o lipsă de mai mulţi ani, am^(BV) venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu. ¹⁸ Tocmai atunci^(BW) nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. ¹⁹ Ei înşişi^(BX) ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. ²⁰ Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, ²¹ afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru^(BY) învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră’.” ²² Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul^(BZ) Lisias.” ²³ Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe^(CA) nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

²⁴ După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. ²⁵ Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”. ²⁶ Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i^(CB) dea bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

²⁷ Doi ani au trecut astfel, şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut^(CC) să facă pe placul iudeilor şi a lăsat pe Pavel în temniţă.