Add parallel Print Page Options

Pavel la Tesalonic

17 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Pavel, după obiceiul său, a(A) intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că(B) Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul”. Unii(C) din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila(D). Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason(E) şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia(F) care au răscolit lumea au venit şi aici, şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun(G) că este un alt Împărat: Isus.” Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

10 Fraţii(H) au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau(I) Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. 12 Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. 14 Atunci, fraţii au pornit îndată(J) pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena. Cuvântarea

15 Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea(K) să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. 16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se(L) întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. 17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini”. 19 Atunci, l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? 20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.” 21 Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. 23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeu(M) care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul(N) cerului şi al pământului şi nu(O) locuieşte în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca(P) şi când ar avea trebuinţă de ceva, El(Q), care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare(R) locuinţei lor, 27 ca(S) ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar(T) că nu este departe de fiecare din noi. 28 Căci în(U) El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum(V) au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… 29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu(W) trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile(X) de neştiinţă şi porunceşte, acum(Y), tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va(Z) judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin(AA) faptul că L-a înviat din morţi…” 32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”. 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Pavel la Corint

18 După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila(AB), de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi(AC) lucrau – meseria lor era facerea corturilor. Pavel(AD) vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. Dar când au venit(AE) Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a(AF) dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. Fiindcă iudeii i se împotriveau(AG) şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat(AH) hainele şi le-a zis: „Sângele(AI) vostru să cadă asupra capului vostru; eu(AJ) sunt curat. De acum(AK) încolo, mă voi duce la neamuri.” Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Dar(AL) Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. Noaptea, Domnul(AM) a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci(AN) Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” 11 Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala iudeilor

12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”. 14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:

„Dacă(AO) ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

15 Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten(AP), fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel la Ierusalim şi Antiohia

18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns(AQ) capul în Chencrea(AR), căci făcuse o juruinţă. 19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii, 20 care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie(AS) numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă(AT) va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes. 22 S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.

A treia călătorie. Apolo

23 După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei(AU) şi Frigiei, întărind(AV) pe toţi ucenicii. 24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. 25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat(AW) şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea(AX) decât botezul lui Ioan. 26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27 Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a(AY) ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, 28 căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea(AZ) din Scripturi că Isus este Hristosul.

Ucenicii lui Ioan se fac creştini

19 Pe când era Apolo(BA) în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am(BB) auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu(BC) botezul lui Ioan”. Atunci, Pavel a zis: „Ioan(BD) a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în(BE) Numele Domnului Isus. Când(BF) şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau(BG) în alte limbi şi proroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

În urmă(BH), Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la(BI) Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. Dar, fiindcă(BJ) unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău(BK) Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. 10 Lucrul acesta(BL) a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea(BM) minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 până acolo(BN) că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Exorciştii iudei

13 Nişte(BO) exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au(BP) încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” 16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi(BQ) i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească(BR) şi să spună ce făcuseră. 19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20 Cu atâta(BS) putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

21 După ce(BT) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a(BU) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie(BV) să văd şi Roma”. 22 A trimis în Macedonia pe doi din(BW) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast(BX), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea(BY), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea(BZ) Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin(CA) câştig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu(CB) sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius(CC) şi Aristarh(CD), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru(CE) a făcut(CF) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

În Tesalonic

17 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Silas; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Silas ca să-i aducă afară, la mulţime. Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii[a], strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul.

În Berea

10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Silas la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau o minte mai deschisă[b] decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice cu influenţă şi nu puţini bărbaţi. 13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce l-au însoţit pe Pavel l-au condus până la Atena, şi apoi, după ce au primit porunca pentru Silas şi Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors.

Pavel în Atena

16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu[c], iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni[d] şi stoici[e] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[f], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[g]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[h]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[i]

29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul[j], o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.

În Corint

18 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus în Corint. Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soţia lui, Priscila[k], deoarece Claudiu[l] poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma[m]. Pavel s-a dus la ei şi, fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi. În fiecare Sabat, Pavel purta discuţii în sinagogă şi-i convingea atât pe iudei, cât şi pe greci.

Dar când Silas şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. Când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“ Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius[n] Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui şi, de asemenea, mulţi dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11 Prin urmare, Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

12 În timp ce Galio era proconsul[o] al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii[p]!“ 14 Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloşie gravă, v-aş accepta plângerea, iudeilor; 15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“ 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

18 Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a[q] tuns capul în Chencrea[r], căci făcuse un jurământ[s]. 19 Au ajuns în Efes, şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. El a intrat în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii. 20 Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el nu a vrut, 21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o ţin în Ierusalim.)[t] Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Şi a plecat din Efes, pe mare. 22 S-a dat jos în Cezareea, s-a dus şi a salutat biserica din Ierusalim[u] şi apoi a coborât la Antiohia. 23 După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii.

Apolo

24 Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent[v] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. 25 El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. 26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. 27 Pentru că el voia să treacă în Ahaia[w], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. 28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

Pavel în Efes

19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[x]. Acolo a găsit câţiva ucenici şi i-a întrebat:

– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?

Ei i-au răspuns:

– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!

El le-a zis:

– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?

Ei i-au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.

Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.

Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri[y] a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei.

Cei şapte fii ai lui Sceva

13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ 14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător[z] iudeu. 15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ 16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.[aa] Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi[ab]. 20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.

O mare tulburare în Efes

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia[ac]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia[ad].

23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis[ae] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.[af] 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“

28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia[ag], care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 Funcţionarul[ah] cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitoarea templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer[ai]?! 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli[aj]; să se acuze acolo unii pe alţii! 39 Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală[ak]. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ 41 Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 17:6 Gr.: politarhi
  2. Faptele Apostolilor 17:11 Adică: mai receptivi; mai dornici de a învăţa
  3. Faptele Apostolilor 17:17 Vezi nota de la 10:2
  4. Faptele Apostolilor 17:18 Adepţi ai filozofiei lui Epicur (cca 300 î.Cr.); epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupaţi de oameni; aveau drept scop al vieţii plăcerea, pe care o defineau ca absenţă a durerii; orice religie organizată era considerată rea, ca şi credinţa că cei răi vor fi pedepsiţi de către zei după moarte
  5. Faptele Apostolilor 17:18 Adepţi ai filozofiei lui Zeno (cca 300 î.Cr.); stoicii credeau în existenţa unui „suflet al lumii“ şi negau liberul arbitru; era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute şi de umanism
  6. Faptele Apostolilor 17:19 La origine, un tribunal atenian luându-şi numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului; la origine, însărcinat să vegheze asupra administrării funcţionarilor publici, a moravurilor cetăţenilor, să controleze educaţia cetăţenilor şi să apere religia statului
  7. Faptele Apostolilor 17:23 Pausanias (cca 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4), Filostrat (cca 200 d.Cr., Viaţa lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), precum şi alţi autori clasici vorbesc despre existenţa acestor altare închinate unor zei numiţi „Necunoscuţi“; aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia şi mânia zeilor
  8. Faptele Apostolilor 17:28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca 600 î.Cr.)
  9. Faptele Apostolilor 17:28 Citatul este din Phaenomena, operă a poetului Aratus (cca 300-250 î.Cr.) şi din Imn către Zeus, a lui Cleantes (331-233 î.Cr.)
  10. Faptele Apostolilor 17:34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)
  11. Faptele Apostolilor 18:2 Luca foloseşte diminutivul, Priscila, pe când Pavel foloseşte numele nediminutivat, Prisca (vezi Rom. 16:3-4; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19)
  12. Faptele Apostolilor 18:2 Vezi nota de la 11:28
  13. Faptele Apostolilor 18:2 Edictul respective fusese dat în anul 49 d.Cr. (vezi Suetoniu, Viaţa lui Claudiu, 25)
  14. Faptele Apostolilor 18:7 Unele mss conţin: Titus
  15. Faptele Apostolilor 18:12 Vezi nota de la 13:7; cunoaştem, dintr-o inscripţie descoperită la Delfi, că Galio a fost proconsul al Ahaiei între 51-52 d.Cr.
  16. Faptele Apostolilor 18:13 Sau: împotriva legii, fiind vorba despre legea romană; iudaismul era o religio licita (o religie acceptată de stat), pe când creştinismul, rupându-se de iudaism, a devenit o religio illicita (o religie interzisă de stat)
  17. Faptele Apostolilor 18:18 Gramatical, acţiunea se poate referi la Aquila, însă interpretarea tradiţională face referire la Pavel ca cel care ţi-a tuns capul
  18. Faptele Apostolilor 18:18 Chencrea era portul de răsărit care deservea oraşul Corint; Corintul era situat pe un istm, între Golful Corint, spre apus, şi Golful Saronic, spre răsărit, având câte un port la fiecare dintre cele două golfuri
  19. Faptele Apostolilor 18:18 Poate fi vorba despre un jurământ de nazireat (vezi Nu. 6:1-21) sau despre un jurământ personal, prin care Pavel îşi arăta mulţumirea faţă de ajutorul lui Dumnezeu în perioade dificile; tăierea părului marca încheierea jurământului
  20. Faptele Apostolilor 18:21 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  21. Faptele Apostolilor 18:22 Verbul următor, s-a coborât, presupune faptul că Pavel a fost la Ierusalim, cetatea fiind situată la peste 800 m deasupra nivelului mării; sau poate fi vorba despre biserica din Cezareea
  22. Faptele Apostolilor 18:24 Sau: un bărbat învăţat
  23. Faptele Apostolilor 18:27 Provincie romană cu capitala la Corint
  24. Faptele Apostolilor 19:1 Capitala de facto a provinciei romane Asia (vezi nota de la 2:9), cel mai important centru comercial al Asiei Mici şi cetatea în care se afla faimosul templu al lui Artemis, considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice
  25. Faptele Apostolilor 19:9 O încăpere unde învăţătorii se întâlneau cu cei pe care îi învăţau
  26. Faptele Apostolilor 19:14 Fie era din familia marilor preoţi, fie îşi atribuia această descendenţă sau titlul de mare preot
  27. Faptele Apostolilor 19:19 Magia înflorise foarte mult în Efes; exista chiar şi o categorie de formule magice, numită ephesia grammatta
  28. Faptele Apostolilor 19:19 Probabil drahme sau denari; o drahmă era aproape echivalentul unui denar, care reprezenta plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi)
  29. Faptele Apostolilor 19:21 Vezi nota de la 18:27
  30. Faptele Apostolilor 19:22 Vezi nota de la 2:9
  31. Faptele Apostolilor 19:24 Artemis (Diana la romani) era, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, a lunii şi a naturii. Artemis din Efes împrumutase, probabil, caracteristicile zeiţei Cibela, zeiţa-mamă, zeiţa fertilitaţii, venerată în toată Asia Mică (problema asimilării, în Efes, a lui Artemis de către Cibela este disputată astăzi de către specialişti, precum şi presupusa practică a prostituţiei sacre)
  32. Faptele Apostolilor 19:24 Demetrius era probabil conducărul breslei argintarilor din Efes
  33. Faptele Apostolilor 19:31 Gr. : asiarhon, oameni bogaţi şi influenţi, funcţionari imperiali ai provinciei şi reprezentanţi ai cultului imperial (împăraţii romani, începând cu Augustus, erau divinizaţi după moarte, constituindu-se astfel un cult al împăratului care avea temple şi preoţi; au fost câţiva împăraţi care au pretins divinizarea lor şi în timpul vieţii) în provicie
  34. Faptele Apostolilor 19:35 Secretarul sau notarul cetăţii, reprezentantul executiv al adunării cetăţii; era cel mai important funcţionar local (corespondentul primarului din oraşele moderne), era cel care făcea legătura între autorităţile locale şi cele romane
  35. Faptele Apostolilor 19:35 Mulţi specialişti sunt de părere că imaginea ei căzută din cer s-ar referi la o bucată de meteorit pe care oamenii o considerau drept sacră, deoarece căzuse din cer
  36. Faptele Apostolilor 19:38 Probabil la modul general, nu în sensul că în Efes s-ar fi găsit mai multe tribunale şi mai mulţi proconsuli; sau, dacă trebuie să luăm textul în sens literal, trebuie ştiut că în anul 54 d.Cr., cu ocazia înscăunării lui Nero, proconsulul Asiei, M. Iunius Silvanus, a fost otrăvit de subordonaţii săi, Helius şi Celer, care au rămas proconsuli până la sosirea succesorului oficial (vezi Tacitus, Anale, 13.1)
  37. Faptele Apostolilor 19:39 O astfel de adunare se ţinea de trei ori pe lună