Faptele Apostolilor 14-16

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pavel în Iconia

14 În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. ² Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. ³ Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care^(A) adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. ⁴ Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii^(B). ⁵ Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i^(C) batjocorească şi să-i ucidă cu pietre. ⁶ Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit^(D) în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul de primprejur. ⁷ Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

⁸ În^(E) Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. ⁹ El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi, fiindcă a văzut^(F) că are credinţă ca să fie tămăduit, ¹⁰ a zis cu glas tare: „Scoală-te^(G) drept în picioare”. Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. ¹¹ La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoniană: „Zeii^(H) s-au pogorât la noi în chip omenesc”. ¹² Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. ¹³ Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia^(I) să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. ¹⁴ Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au^(J) rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: ¹⁵ „Oamenilor, de^(K) ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem^(L) oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri^(M) deşarte^(N) la Dumnezeul cel viu, care^(O) a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. ¹⁶ El^(P), în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, ¹⁷ măcar că^(Q), drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis^(R) ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” ¹⁸ Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia

¹⁹ Atunci, au venit pe neaşteptate din^(S) Antiohia şi Iconia nişte iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat^(T) pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. ²⁰ Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. ²¹ După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi^(U) au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, ²² Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna^(V) să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie^(W) să intrăm prin multe necazuri. ²³ Au^(X) rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. ²⁴ Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, ²⁵ au vestit Cuvântul în Perga şi s-au pogorât la Atalia. ²⁶ De^(Y) acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi^(Z) în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârşiseră. ²⁷ După venirea lor, au adunat biserica şi au^(AA) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese^(AB) neamurilor uşa credinţei. ²⁸ Şi au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.

Adunarea Bisericii din Ierusalim

15 Câţiva^(AC) oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă^(AD) nu sunteţi tăiaţi împrejur după^(AE) obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. ² Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să^(AF) se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. ³ După ce au fost petrecuţi^(AG) de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind^(AH) întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. ⁴ Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au^(AI) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. ⁵ Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că^(AJ) neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. ⁶ Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. ⁷ După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:

„Fraţilor^(AK), ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. ⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte^(AL) inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat^(AM) Duhul Sfânt ca şi nouă. ⁹ N-a făcut nicio^(AN) deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit^(AO) inimile prin credinţă. ¹⁰ Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi^(AP) puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? ¹¹ Ci credem^(AQ) că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” ¹² Toată adunarea a tăcut^(AR) şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

Hotărârea Bisericii

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a^(AS) luat cuvântul şi a zis:

„Fraţilor, ascultaţi-mă! ¹⁴ Simon^(AT) a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. ¹⁵ Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: ¹⁶ ‘După^(AU) aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, ¹⁷ pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, ¹⁸ zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie. ¹⁹ De aceea, eu^(AV) sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se^(AW) întorc la Dumnezeu, ²⁰ ci să li se scrie doar să se ferească de^(AX) pângăririle idolilor, de^(AY) curvie, de dobitoace sugrumate şi^(AZ) de sânge. ²¹ Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit^(BA) în sinagogi în toate zilele de Sabat.” ²² Atunci, apostolii şi prezbiterii^[a] şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba^(BB), şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. ²³ Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii^[b] şi fraţii către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! ²⁴ Fiindcă am auzit că unii^(BC), plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; ²⁵ noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, ²⁶ oamenii^(BD) aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. ²⁷ Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. ²⁸ Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, ²⁹ adică să^(BE) vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge^(BF), de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

Hotărârea adusă în Antiohia

³⁰ Ei deci şi-au luat rămas-bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate. ³¹ După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. ³² Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au^(BG) îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte. ³³ După câtăva vreme, fraţii i-au^(BH) lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi. ³⁴ Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo. ³⁵ Pavel^(BI) şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

Pavel cercetează bisericile

³⁶ După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din^(BJ) toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac”. ³⁷ Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan^(BK), numit Marcu, ³⁸ dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi^(BL) părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. ³⁹ Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. ⁴⁰ Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat^(BM) de fraţi în grija harului Domnului. ⁴¹ El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind^(BN) bisericile.

Timotei. Vedenia lui Pavel

16 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe^(BO) şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic numit^(BP) Timotei, fiul^(BQ) unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. ² Fraţii^(BR) din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine. ³ Pavel a vrut să-l ia cu el şi, după ce l-a luat^(BS), l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor, care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. ⁴ Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile^(BT) apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. ⁵ Bisericile^(BU) se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi. ⁶ Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. ⁷ Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. ⁸ Au trecut atunci prin Misia şi s-au^(BV) pogorât la Troa. ⁹ Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om^(BW) din^(BX) Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” ¹⁰ După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi. Lidia

¹¹ După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. ¹² De acolo ne-am dus la Filipi^(BY), care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. ¹³ În ziua Sabatului, am ieşit pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. ¹⁴ Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a^(BZ) deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. ¹⁵ După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea”. Şi ne-a^(CA) silit să intrăm.

O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi

¹⁶ Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care^(CB) avea un duh de ghicire^[c]. Prin ghicire, ea aducea mult câştig^(CC) stăpânilor ei. ¹⁷ Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”. ¹⁸ Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit^(CD), s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea”. Şi^(CE) a ieşit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Când au văzut^(CF) stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna^(CG) pe Pavel şi pe Sila şi i-au^(CH) târât în piaţă înaintea fruntaşilor. ²⁰ I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură^(CI) cetatea; sunt nişte iudei ²¹ care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm”. ²² Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au^(CJ) poruncit să-i bată cu nuiele. ²³ După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. ²⁴ Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. ²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. ²⁶ Deodată^(CK), s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au^(CL) dezlegat legăturile fiecăruia. ²⁷ Temnicerul s-a deşteptat şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. ²⁸ Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici”. ²⁹ Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, ³⁰ i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor^(CM), ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” ³¹ Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede^(CN) în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta”. ³² Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. ³⁴ După ce i-a dus în casă, le-a^(CO) pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Pavel şi Sila slobozi

³⁵ Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele^[d] să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora”. ³⁶ Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul, acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace”. ³⁷ Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor fără să fim judecaţi, pe noi, care^(CP) suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” ³⁸ Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani. ³⁹ Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au^(CQ) rugat să părăsească cetatea. ⁴⁰ Ei au ieşit din temniţă şi au^(CR) intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.