Faptele Apostolilor 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Barnaba şi Saul. Elima

13 În^(A) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba^(B), Simon, numit Niger, Luciu^(C) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. ² Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte^(D) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la^(E) care i-am chemat”. ³ Atunci, după ce au postit^(F) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. ⁴ Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru^(G). ⁵ Ajunşi la Salamina, au vestit^(H) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan^(I). ⁶ După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un^(J) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, ⁷ care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁸ Dar Elima^(K), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. ⁹ Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin^(L) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el ¹⁰ şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul^(M) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum, iată că mâna^(N) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. ¹² Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

¹³ Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan^(O) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. ¹⁴ Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat^(P) în sinagogă şi au şezut jos. ¹⁵ După citirea^(Q) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt^(R) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. ¹⁶ Pavel s-a sculat, a făcut^(S) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care^(T) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel a^(U) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta^(V), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi^(W) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. ¹⁸ Timp^(X) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a nimicit^(Y) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a^(Z) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. ²⁰ După aceste lucruri le-a^(AA) dat judecători, până^(AB) la prorocul Samuel. ²¹ Ei au cerut atunci^(AC) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, ²² apoi l-a înlăturat^(AD) şi le-a^(AE) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am^(AF) găsit pe David, fiul lui Iese, om^(AG) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. ²³ Din^(AH) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa^(AI) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor^(AJ), care este Isus. ²⁴ Înainte^(AK) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. ²⁵ Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine^(AL) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ ²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă^(AM) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. ²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut^(AN) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit^(AO) cuvintele prorocilor, care^(AP) se citesc în fiecare Sabat. ²⁸ Măcar că^(AQ) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi^(AR) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ Şi^(AS), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos^(AT) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar^(AU) Dumnezeu L-a înviat din morţi. ³¹ El^(AV) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din^(AW) Galileea la Ierusalim şi care^(AX), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. ³² Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa^(AY) făcută părinţilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu^(AZ) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. ³⁴ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi^(BA) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. ³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu^(BB) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. ³⁶ Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit^(BC), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. ³⁷ Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. ³⁸ Să ştiţi dar, fraţilor, că în El^(BD) vi se vesteşte iertarea păcatelor, ³⁹ şi oricine crede este iertat prin El^(BE) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. ⁴⁰ Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci^(BF): ⁴¹ ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”

Prigonirea iudeilor

⁴² Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. ⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i^(BG) îndemnau să stăruie în harul^(BH) lui Dumnezeu. ⁴⁴ În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁴⁵ Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse^(BI) de Pavel şi-l batjocoreau. ⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^(BJ) vestit mai întâi vouă, dar^(BK), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^(BL) spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am^(BM) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” ⁴⁸ Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^(BN) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. ⁵⁰ Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit^(BO) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. ⁵¹ Pavel^(BP) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, ⁵² în timp ce ucenicii erau plini^(BQ) de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Pavel în Iconia

14 În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. ² Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. ³ Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care^(BR) adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. ⁴ Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii^(BS). ⁵ Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i^(BT) batjocorească şi să-i ucidă cu pietre. ⁶ Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit^(BU) în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul de primprejur. ⁷ Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

⁸ În^(BV) Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. ⁹ El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi, fiindcă a văzut^(BW) că are credinţă ca să fie tămăduit, ¹⁰ a zis cu glas tare: „Scoală-te^(BX) drept în picioare”. Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. ¹¹ La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoniană: „Zeii^(BY) s-au pogorât la noi în chip omenesc”. ¹² Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. ¹³ Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia^(BZ) să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. ¹⁴ Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au^(CA) rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: ¹⁵ „Oamenilor, de^(CB) ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem^(CC) oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri^(CD) deşarte^(CE) la Dumnezeul cel viu, care^(CF) a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. ¹⁶ El^(CG), în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, ¹⁷ măcar că^(CH), drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis^(CI) ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” ¹⁸ Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia

¹⁹ Atunci, au venit pe neaşteptate din^(CJ) Antiohia şi Iconia nişte iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat^(CK) pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. ²⁰ Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. ²¹ După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi^(CL) au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, ²² Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna^(CM) să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie^(CN) să intrăm prin multe necazuri. ²³ Au^(CO) rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. ²⁴ Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, ²⁵ au vestit Cuvântul în Perga şi s-au pogorât la Atalia. ²⁶ De^(CP) acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi^(CQ) în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârşiseră. ²⁷ După venirea lor, au adunat biserica şi au^(CR) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese^(CS) neamurilor uşa credinţei. ²⁸ Şi au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.

Adunarea Bisericii din Ierusalim

15 Câţiva^(CT) oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă^(CU) nu sunteţi tăiaţi împrejur după^(CV) obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. ² Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să^(CW) se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. ³ După ce au fost petrecuţi^(CX) de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind^(CY) întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. ⁴ Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au^(CZ) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. ⁵ Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că^(DA) neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. ⁶ Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. ⁷ După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:

„Fraţilor^(DB), ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. ⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte^(DC) inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat^(DD) Duhul Sfânt ca şi nouă. ⁹ N-a făcut nicio^(DE) deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit^(DF) inimile prin credinţă. ¹⁰ Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi^(DG) puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? ¹¹ Ci credem^(DH) că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” ¹² Toată adunarea a tăcut^(DI) şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

Hotărârea Bisericii

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a^(DJ) luat cuvântul şi a zis:

„Fraţilor, ascultaţi-mă! ¹⁴ Simon^(DK) a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. ¹⁵ Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: ¹⁶ ‘După^(DL) aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, ¹⁷ pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, ¹⁸ zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie. ¹⁹ De aceea, eu^(DM) sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se^(DN) întorc la Dumnezeu, ²⁰ ci să li se scrie doar să se ferească de^(DO) pângăririle idolilor, de^(DP) curvie, de dobitoace sugrumate şi^(DQ) de sânge. ²¹ Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit^(DR) în sinagogi în toate zilele de Sabat.” ²² Atunci, apostolii şi prezbiterii^[a] şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba^(DS), şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. ²³ Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii^[b] şi fraţii către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! ²⁴ Fiindcă am auzit că unii^(DT), plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; ²⁵ noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, ²⁶ oamenii^(DU) aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. ²⁷ Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. ²⁸ Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, ²⁹ adică să^(DV) vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge^(DW), de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

Hotărârea adusă în Antiohia

³⁰ Ei deci şi-au luat rămas-bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate. ³¹ După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. ³² Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au^(DX) îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte. ³³ După câtăva vreme, fraţii i-au^(DY) lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi. ³⁴ Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo. ³⁵ Pavel^(DZ) şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

Pavel cercetează bisericile

³⁶ După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din^(EA) toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac”. ³⁷ Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan^(EB), numit Marcu, ³⁸ dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi^(EC) părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. ³⁹ Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. ⁴⁰ Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat^(ED) de fraţi în grija harului Domnului. ⁴¹ El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind^(EE) bisericile.