Înălţarea lui Isus

1 Teofile^(A), în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, ² de la început până^(B) în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse^(C) poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. ³ După patima Lui, li S-a înfăţişat viu^(D), prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. ⁴ Pe^(E) când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”^(F), le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. ⁵ Căci^(G) Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi^(H) fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” ⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne^(I), în vremea aceasta ai de gând să aşezi^(J) din nou Împărăţia lui Israel?” ⁷ El le-a răspuns: „Nu^(K) este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. ⁸ Ci^(L)voi veţi primi o putere, când Se va pogorî^(M)Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” ⁹ După^(N) ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat^(O) la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. ¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în^(P) alb ¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni^(Q), de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va^(R) veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”