Ezechiel 7-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Şi tu, fiul omului, ascultă. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: ‘Vine sfârşitul^(A), vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării! ³ Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca^(B) după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale. ⁴ Ochiul Meu va fi fără milă^(C) pentru tine şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(D) că Eu sunt Domnul.’ ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită! ⁶ Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit! ⁷ Îţi vine rândul^(E), locuitor al ţării! Vine vremea^(F), se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie, pe munţi! ⁸ Acum Îmi voi vărsa în curând urgia^(G) peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca^(H) după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. ⁹ Ochiul Meu^(I) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(J) că Eu sunt Domnul, Cel ce loveşte! ¹⁰ Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine^(K) rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria! ¹¹ Silnicia^(L) s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni^(M) nu-i boceşte! ¹² Vine vremea^(N), se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi. ¹³ Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulţimi nu va fi schimbată şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa. ¹⁴ Sună trâmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă, căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi. ¹⁵ Afară^(O) bântuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete şi ciumă. ¹⁶ Fugarii^(P) lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui. ¹⁷ Mâinile^(Q) tuturor au slăbit şi genunchii tuturor se topesc ca apa. ¹⁸ Se încing^(R) cu saci şi-i apucă^(S) groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine şi toate capetele sunt rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe uliţe şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul^(T) sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele, căci el i-a aruncat^(U) în nelegiuirea lor. ²⁰ Se făleau cu podoaba lor măreaţă şi cu ea au făcut^(V) icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei. ²¹ O voi da de jaf în mâinile străinilor şi ca pradă nelegiuiţilor pământului ca s-o pângărească. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi Mi se va pângări Locaşul Meu cel Sfânt; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor pângări. ²³ Pregătiţi lanţurile! Căci ţara^(W) este plină de omoruri şi cetatea este plină de silnicie. ²⁴ Voi aduce popoarele cele mai rele ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi pângărite. ²⁵ Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! ²⁶ Vine nenorocire peste^(X) nenorocire, zvon după zvon. Ei cer^(Y) vedenii prorocilor, dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu mai pot da sfaturi. ²⁷ Împăratul jeleşte, voievodul se înspăimântă şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti^(Z) că Eu sunt Domnul.’ ”

8 În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii^(AA) lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna^(AB) Domnului, Dumnezeu, a căzut peste mine. ² M-am uitat^(AC), şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos era foc şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă^(AD) lustruită. ³ El a întins^(AE) ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit^(AF) între pământ şi cer şi m-a^(AG) dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul^(AH) idolului geloziei, care stârnea^(AI) gelozia Domnului. ⁴ Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem^(AJ) în vale. ⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. ⁶ Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!” ⁷ Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete! ⁸ Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă. ⁹ Şi mi-a zis: „Intră şi vezi urâciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!” ¹⁰ Am intrat şi m-am uitat, şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur. ¹¹ Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie. ¹² Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede^(AK) Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!’ ” ¹³ Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte urâciuni mari pe care le săvârşesc ei!” ¹⁴ Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care plângeau pe Tamuz. ¹⁵ Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!” ¹⁶ Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că, la uşa Templului Domnului, între pridvor^(AL) şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci^(AM) de oameni cu dosul^(AN) întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea Soarelui^(AO), spre răsărit. ¹⁷ Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie^(AP) şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! ¹⁸ De aceea^(AQ), şi Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu^(AR) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga^(AS) în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”

9 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” ² Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un^(AT) om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. ³ Slava^(AU) Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei, şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un^(AV) semn pe fruntea oamenilor care suspină^(AW) şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” ⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru^(AX) să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! ⁶ Ucideţi^(AY) şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi^(AZ) de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi^(BA) însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei^(BB) au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. ⁷ Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…” Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. ⁸ Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am^(BC) căzut cu faţa la pământ şi am strigat: „Ah^(BD), Doamne, Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” ⁹ El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri şi cetatea este plină^(BE) de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul^(BF) a părăsit ţara şi Domnul^(BG) nu vede nimic!’ ¹⁰ De aceea, şi Eu^(BH) voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face^(BI) să cadă asupra capului lor faptele lor.” ¹¹ Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!”

10 M-am uitat, şi iată că pe cerul^(BJ) care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. ² Şi Domnul a zis^(BK) omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu^(BL) cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i^(BM) peste cetate!” Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei. ³ Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru. ⁴ Atunci, slava^(BN) Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut^(BO) de nor şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. ⁵ Vâjâitul^(BP) aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul^(BQ) Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte. ⁶ Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi. ⁷ Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat şi a ieşit afară. ⁸ La heruvimi se vedea ceva^(BR) ca o mână de om sub aripile lor. ⁹ M-am uitat, şi iată^(BS) că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim, dar roţile acestea străluceau ca o piatră de^(BT) hrisolit. ¹⁰ După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi. ¹¹ Când^(BU) mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. ¹² Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur. ¹³ Am auzit cu urechile mele că roţile^(BV) erau chemate: „Roţi învârtitoare.” ¹⁴ Fiecare^(BW) avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de al doilea, o faţă de om; a celui de al treilea, o faţă de leu şi a celui de al patrulea, o faţă de vultur. ¹⁵ Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii^(BX) pe care le văzusem lângă râul Chebar. ¹⁶ Când^(BY) mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei. ¹⁷ Când^(BZ) se opreau ei, se opreau şi ele şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. ¹⁸ Slava^(CA) Domnului a plecat^(CB) din pragul Templului şi s-a aşezat pe heruvimi. ¹⁹ Heruvimii^(CC) şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. ²⁰ Erau făpturile vii^(CD) pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă^(CE) râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi. ²¹ Fiecare^(CF) avea patru feţe, fiecare avea patru aripi şi sub aripile lor era ceva^(CG) ca o mână de om. ²² Dar feţele lor erau ca^(CH) cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare^(CI) mergea drept înainte.

11 Duhul^(CJ) m-a răpit şi m-a dus la poarta de răsărit^(CK) a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că, la intrarea porţii^(CL), erau douăzeci şi cinci de oameni şi, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. ² Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta! ³ Ei zic: ‘Nu este încă vremea^(CM) potrivită că să zidim case! Cetatea^(CN) este cazanul şi noi suntem carnea.’ ⁴ De aceea, proroceşte împotriva lor, proroceşte, fiul omului!” ⁵ Atunci, Duhul Domnului^(CO) a căzut peste mine şi mi-a zis: „Spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine! ⁶ Aţi făcut o mulţime^(CP) de omoruri în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.» ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Morţii voştri^(CQ) pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea şi ea este cazanul, dar voi^(CR) veţi fi scoşi afară din ea. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu. ⁹ Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor şi voi împlini^(CS) judecăţile mele împotriva voastră! ¹⁰ Veţi cădea^(CT) loviţi de sabie, vă voi judeca^(CU) la hotarul lui Israel şi veţi şti^(CV) că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta^(CW) nu va fi cazanul vostru şi voi nu veţi fi carnea din el, ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! ¹² Şi veţi şti^(CX) că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit şi aţi^(CY) lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară».’ ” ¹³ Pe când proroceam eu, a murit Pelatia^(CZ), fiul lui Benaia. Eu am^(DA) căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare: „Ah, Doamne, Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?” ¹⁴ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁵ „Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi cei din robie, şi toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ‘Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’ ¹⁶ De aceea spune despre ei: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost^(DB) un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit.»’ ¹⁷ De aceea să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vă voi strânge^(DC) din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi şi vă voi da ţara lui Israel. ¹⁸ Şi, când vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi^(DD) da o altă inimă şi voi pune un duh nou^(DE) în voi. Voi lua din trupul lor inima^(DF) de piatră şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca să urmeze^(DG) poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele, şi ei vor fi poporul^(DH) Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi^(DI) întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.»’ ” ²² După aceea, heruvimii şi-au întins^(DJ) aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. ²³ Slava^(DK) Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele^(DL) de la răsăritul^(DM) cetăţii. ²⁴ Pe mine însă m-a răpit^(DN) Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinşii de război. Şi astfel, vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. ²⁵ Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.

Robia lui Zedechia şi risipirea poporului

12 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici^(DO), care au ochi^(DP) să vadă, şi nu văd, urechi de auzit, şi n-aud, căci^(DQ) sunt o casă de răzvrătiţi. ³ De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie şi pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în faţa lor din locul unde eşti şi du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. ⁴ Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie. ⁵ Să spargi zidul sub ochii lor şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. ⁶ Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ, căci vreau să fii un semn^(DR) pentru casa lui Israel.” ⁷ Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor. ⁸ Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă^(DS) de îndărătnici: ‘Ce^(DT) faci?’ ¹⁰ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Prorocia^(DU) aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel, care se află acolo».’ ¹¹ Spune: ‘Eu sunt un semn^(DV) pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce^(DW) într-o ţară străină, în robie. ¹² Domnitorul^(DX) care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul, ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. ¹³ Îmi voi întinde mreaja^(DY) peste el şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce^(DZ) la Babilon, în ţara haldeenilor, dar nu-i va vedea şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate oştile lui, îi voi risipi^(EA) în toate vânturile şi voi scoate^(EB) sabia după ei. ¹⁵ Atunci vor şti^(EC) că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi risipi în felurite ţări. ¹⁶ Dar voi lăsa^(ED) din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.’ ” ¹⁷ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁸ „Fiul omului, îţi vei mânca^(EE) pâinea tremurând şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază. ¹⁹ Spune poporului din ţară: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: «Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara le va fi jefuită^(EF) de tot ce are din pricina silniciei^(EG) tuturor celor ce o locuiesc. ²⁰ Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul».’ ” ²¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ²² „Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se^(EH) lungesc şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’ ²³ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură şi nu se va mai întrebuinţa în Israel».’ De aceea spune-le: ‘Se apropie^(EI) zilele şi toate vedeniile se vor împlini! ²⁴ Căci nu^(EJ) vor mai fi vedenii^(EK) mincinoase, nici prorociri înşelătoare în mijlocul casei lui Israel! ²⁵ Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune^(EL) se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini’ ”, zice Domnul, Dumnezeu. ²⁶ Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ²⁷ „Fiul omului^(EM), iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească şi proroceşte pentru vremuri^(EN) depărtate!’ ²⁸ De aceea^(EO) spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini» ’ ”, zice Domnul, Dumnezeu.