Add parallel Print Page Options

Vedenia noului Ierusalim

40 În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani după dărâmarea(A) cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mâna(B) Domnului peste mine şi m-a strămutat în ţara lui Israel. M-a dus acolo, în nişte vedenii(C) dumnezeieşti, şi m-a aşezat(D) pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. M-am dus acolo şi iată că acolo era un om a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea(E) aramei; el avea în mână o sfoară(F) de măsurat de in şi o prăjină(G) de măsurat şi stătea la poartă.

Read full chapter