Ezechiel 34
Nouă Traducere În Limba Română
Profeţie împotriva păstorilor lui Israel
34 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? 3 Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! 4 Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime. 5 Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi, împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. 6 Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea.»
7 De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului: 8 «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf şi este hrană pentru toate fiarele câmpului, din lipsă de păstor, şi pentru că păstorii Mei nu Mi-au căutat turma, ci s-au păscut pe ei înşişi, în loc să-Mi pască turma, 9 de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! 10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor. Nu-i voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi. Îmi voi izbăvi turma din gura lor şi nu le va mai sluji drept hrană’».
Dumnezeu, Păstorul lui Israel
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta turma şi mă voi uita după ea! 12 Cum îşi caută păstorul oile împrăştiate, atunci când se află în mijlocul turmei sale, tot aşa Îmi voi căuta şi Eu oile şi le voi scoate din toate locurile pe unde au fost împrăştiate în ziua plină de nori şi negură. 13 Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din ţări străine, le voi aduce în patria lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul albiilor şi în toate zonele locuite ale ţării. 14 Le voi paşte pe o păşune bună, iar staulul le va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel. Acolo se vor odihni într-un staul bun şi vor paşte pe o păşune grasă pe munţii lui Israel. 15 Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16 O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită, dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.»
17 Cât despre tine, turma Mea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi judeca între oaie şi oaie şi între berbeci şi ţapi. 18 Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună de călcaţi în picioare şi ce rămâne din păşunea voastră? Este prea puţin pentru voi că vă adăpaţi din apă limpede de tulburaţi cu picioarele şi ce rămâne după voi? 19 Trebuie ca celelalte oi ale Mele să pască ceea ce voi aţi călcat în picioare şi să se adape din apele pe care le-aţi tulburat voi cu picioarele?»
20 De aceea, aşa le vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. 21 Pentru că aţi împins cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele toate oile slăbite până le-aţi împrăştiat în afară, 22 voi veni în ajutorul oilor Mele şi nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie şi oaie. 23 Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, şi El le va paşte. El le va paşte şi va fi Păstorul lor.[a] 24 Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinţ în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.
25 Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranţă în sălbăticie şi să poată dormi în păduri.
26 Le voi face o binecuvântare,[b] atât pe ele, cât şi împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme şi acestea vor fi ploi ale binecuvântării. 27 Copacul de pe câmp îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranţă în ţara lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor şi le voi scăpa din mâna celor ce le-au înrobit. 28 Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri şi fiarele din ţară nu le vor mai devora; vor locui în siguranţă şi nimeni nu le va mai îngrozi. 29 Le voi ridica un răsad căruia i se va duce faima şi nu vor mai suferi de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea pricinuită de neamuri. 30 Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. 31 Voi sunteţi turma Mea, turma păşunii Mele, fiecare dintre voi, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“
Footnotes
- Ezechiel 34:23 Vezi Ier. 23:5-6
- Ezechiel 34:26 Sau: Le voi binecuvânta
Ezekiel 34
King James Version
34 And the word of the Lord came unto me, saying,
2 Son of man, prophesy against the shepherds of Israel, prophesy, and say unto them, Thus saith the Lord God unto the shepherds; Woe be to the shepherds of Israel that do feed themselves! should not the shepherds feed the flocks?
3 Ye eat the fat, and ye clothe you with the wool, ye kill them that are fed: but ye feed not the flock.
4 The diseased have ye not strengthened, neither have ye healed that which was sick, neither have ye bound up that which was broken, neither have ye brought again that which was driven away, neither have ye sought that which was lost; but with force and with cruelty have ye ruled them.
5 And they were scattered, because there is no shepherd: and they became meat to all the beasts of the field, when they were scattered.
6 My sheep wandered through all the mountains, and upon every high hill: yea, my flock was scattered upon all the face of the earth, and none did search or seek after them.
7 Therefore, ye shepherds, hear the word of the Lord;
8 As I live, saith the Lord God, surely because my flock became a prey, and my flock became meat to every beast of the field, because there was no shepherd, neither did my shepherds search for my flock, but the shepherds fed themselves, and fed not my flock;
9 Therefore, O ye shepherds, hear the word of the Lord;
10 Thus saith the Lord God; Behold, I am against the shepherds; and I will require my flock at their hand, and cause them to cease from feeding the flock; neither shall the shepherds feed themselves any more; for I will deliver my flock from their mouth, that they may not be meat for them.
11 For thus saith the Lord God; Behold, I, even I, will both search my sheep, and seek them out.
12 As a shepherd seeketh out his flock in the day that he is among his sheep that are scattered; so will I seek out my sheep, and will deliver them out of all places where they have been scattered in the cloudy and dark day.
13 And I will bring them out from the people, and gather them from the countries, and will bring them to their own land, and feed them upon the mountains of Israel by the rivers, and in all the inhabited places of the country.
14 I will feed them in a good pasture, and upon the high mountains of Israel shall their fold be: there shall they lie in a good fold, and in a fat pasture shall they feed upon the mountains of Israel.
15 I will feed my flock, and I will cause them to lie down, saith the Lord God.
16 I will seek that which was lost, and bring again that which was driven away, and will bind up that which was broken, and will strengthen that which was sick: but I will destroy the fat and the strong; I will feed them with judgment.
17 And as for you, O my flock, thus saith the Lord God; Behold, I judge between cattle and cattle, between the rams and the he goats.
18 Seemeth it a small thing unto you to have eaten up the good pasture, but ye must tread down with your feet the residue of your pastures? and to have drunk of the deep waters, but ye must foul the residue with your feet?
19 And as for my flock, they eat that which ye have trodden with your feet; and they drink that which ye have fouled with your feet.
20 Therefore thus saith the Lord God unto them; Behold, I, even I, will judge between the fat cattle and between the lean cattle.
21 Because ye have thrust with side and with shoulder, and pushed all the diseased with your horns, till ye have scattered them abroad;
22 Therefore will I save my flock, and they shall no more be a prey; and I will judge between cattle and cattle.
23 And I will set up one shepherd over them, and he shall feed them, even my servant David; he shall feed them, and he shall be their shepherd.
24 And I the Lord will be their God, and my servant David a prince among them; I the Lord have spoken it.
25 And I will make with them a covenant of peace, and will cause the evil beasts to cease out of the land: and they shall dwell safely in the wilderness, and sleep in the woods.
26 And I will make them and the places round about my hill a blessing; and I will cause the shower to come down in his season; there shall be showers of blessing.
27 And the tree of the field shall yield her fruit, and the earth shall yield her increase, and they shall be safe in their land, and shall know that I am the Lord, when I have broken the bands of their yoke, and delivered them out of the hand of those that served themselves of them.
28 And they shall no more be a prey to the heathen, neither shall the beast of the land devour them; but they shall dwell safely, and none shall make them afraid.
29 And I will raise up for them a plant of renown, and they shall be no more consumed with hunger in the land, neither bear the shame of the heathen any more.
30 Thus shall they know that I the Lord their God am with them, and that they, even the house of Israel, are my people, saith the Lord God.
31 And ye my flock, the flock of my pasture, are men, and I am your God, saith the Lord God.
Ezekiel 34
Bibelen på hverdagsdansk
Israels egoistiske ledere
34 Herren sagde til mig: 2 „Du menneske, profetér imod Israels ledere, som burde være hyrder for hjorden.[a] Sig til dem: Ve jer, I hyrder, I er dømt, for I tænker kun på jer selv, ikke på fårene. Er det ikke hyrders opgave at sørge for, at fårene har det godt? 3 Men I spiser selv fedtet[b] og bruger ulden til at klæde jer i. I slagter de fedeste dyr. I er ikke hyrder for fårene. 4 I har hverken forbundet de sårede, taget jer af de syge, hjulpet de svage eller ledt efter dem, der var faret vild. I har i stedet behandlet dem hårdt og grusomt. 5 Fordi mit folk ikke havde gode hyrder, blev de forvirrede og fór vild, et let bytte for de vilde dyr. 6 Mine får vandrede fortabte rundt i bjergene og spredtes ud over hele jorden, men ingen gik ud for at søge efter dem og tage sig af dem.
7 I hyrder, hør nu Herrens ord: 8 I forsømte min hjord og beskyttede den ikke mod angreb fra vilde dyr. I er uegnede som hyrder, for I søgte ikke efter de får, der fór vild. I tænkte kun på jer selv, ikke på fårene. 9-10 Derfor straffer jeg jer. Så sandt jeg lever, siger Herren, skal I hyrder kræves til regnskab for, hvad der er sket med min hjord. Jeg tillader jer ikke længere at vogte mine får, for I tænker kun på jer selv. Jeg river mine får ud af kløerne på jer. I får ikke lov at udnytte dem længere.
Genoprettelsen og den gode hyrde
11 Herren siger: Jeg vil selv opsøge mine får og tage mig af dem. 12 Som en hyrde leder efter de fortabte får, vil jeg opsøge mit folk på de steder, de blev fordrevet til, da ulykken ramte dem. 13 Jeg samler dem sammen fra de fremmede folk og nationer, hvor de er i landflygtighed, og fører dem hjem til deres eget land. De skal få lov at græsse på Israels højdedrag og langs floderne, hvor jorden er frugtbar og god. 14 Jeg leder dem til de bedste og mest frodige græsgange. 15 Jeg overtager ansvaret for mine får og sikrer mig, at de hviler trygt, siger Herren. 16 Jeg opsøger de fortabte og forkomne får og sørger for, at de kommer sikkert hjem igen. Jeg forbinder de sårede og helbreder de syge. Men de selvsikre og egoistiske vil få deres velfortjente straf.
17 Jeg vil sætte skel mellem de gode og de onde, som man skiller fårene fra gederne, siger Herren.
18 Nogle af jer spiser det grønneste græs og tramper derefter resten af græsset ned. I drikker det bedste vand og mudrer derefter resten af vandet med jeres fødder. 19 Det er ikke fair, at mine andre får skal nøjes med nedtrampet græs og mudret vand. 20 Derfor vil jeg, Herren, adskille de egoistiske fra de ydmyge. 21 I, der er stærke og egoistiske, skubber de svage til side og bruger jeres horn til at jage dem væk. 22 Men jeg griber ind og redder dem. De skal ikke længere behandles på den måde. Derfor sætter jeg skel mellem de gode og de onde.
23 Jeg vil give dem en ny og god hyrde, der er som min tjener David. Han skal tage sig af dem og være deres hyrde. 24 Da vil jeg, Herren, være deres Gud, og de får en ny leder, der er som min tjener David. Jeg, Herren, har talt.
En ny pagt med fred
25 Jeg slutter en fredspagt med dem og fordriver de vilde dyr fra landet, så mit folk kan bo der uden frygt og sove trygt i skoven. 26 Jeg velsigner dem og giver dem lov at bo tæt ved mit hellige bjerg. Den velsignede regn skal falde til rette tid. 27 Frugttræer og marker skal give en rigelig høst, og der skal være fred i landet. Når jeg har brudt deres slavelænker og befriet dem fra deres tyranner, vil de indse, at jeg er Herren. 28 De skal ikke længere være et let bytte for fremmede nationer. De vilde dyr får ikke lov at fortære dem. De skal bo sikkert og trygt uden at frygte andres trusler. 29 Landet skal blive kendt for de frodige planter, jeg lader vokse der, og mit folk skal ikke længere sulte eller være skydeskive for nationernes hån. 30 Så vil de erkende, at jeg er Herren, deres Gud, og at de er mit folk, Israel, siger Herren. 31 I er min hjord, som græsser på mine græsgange, siger Gud Herren. I er mit folk, og jeg er jeres Gud.”
Footnotes
- 34,2 Jf. Jer. 23,1-8
- 34,3 LXX siger „mælken”, mens den masoretiske tekst siger „fedtet”. De to ord skrives ens på hebraisk.
Ézéchiel 34
Louis Segond
34 La parole de l'Éternel me fut adressée, en ces mots:
2 Fils de l'homme, prophétise contre les pasteurs d'Israël! Prophétise, et dis-leur, aux pasteurs: Ainsi parle le Seigneur, l'Éternel: Malheur aux pasteurs d'Israël, qui se paissaient eux-mêmes! Les pasteurs ne devaient-ils pas paître le troupeau?
3 Vous avez mangé la graisse, vous vous êtes vêtus avec la laine, vous avez tué ce qui était gras, vous n'avez point fait paître les brebis.
4 Vous n'avez pas fortifié celles qui étaient faibles, guéri celle qui était malade, pansé celle qui était blessée; vous n'avez pas ramené celle qui s'égarait, cherché celle qui était perdue; mais vous les avez dominées avec violence et avec dureté.
5 Elles se sont dispersées, parce qu'elles n'avaient point de pasteur; elles sont devenues la proie de toutes les bêtes des champs, elles se sont dispersées.
6 Mon troupeau est errant sur toutes les montagnes et sur toutes les collines élevées, mon troupeau est dispersé sur toute la face du pays; nul n'en prend souci, nul ne le cherche.
7 C'est pourquoi, pasteurs, écoutez la parole de l'Éternel!
8 Je suis vivant! dit le Seigneur, l'Éternel, parce que mes brebis sont au pillage et qu'elles sont devenues la proie de toutes les bêtes des champs, faute de pasteur, parce que mes pasteurs ne prenaient aucun souci de mes brebis, qu'ils se paissaient eux-mêmes, et ne faisaient point paître mes brebis, -
9 à cause de cela, pasteurs, écoutez la parole de l'Éternel!
10 Ainsi parle le Seigneur, l'Éternel: Voici, j'en veux aux pasteurs! Je reprendrai mes brebis d'entre leurs mains, je ne les laisserai plus paître mes brebis, et ils ne se paîtront plus eux-mêmes; je délivrerai mes brebis de leur bouche, et elles ne seront plus pour eux une proie.
11 Car ainsi parle le Seigneur, l'Éternel: Voici, j'aurai soin moi-même de mes brebis, et j'en ferai la revue.
12 Comme un pasteur inspecte son troupeau quand il est au milieu de ses brebis éparses, ainsi je ferai la revue de mes brebis, et je les recueillerai de tous les lieux où elles ont été dispersées au jour des nuages et de l'obscurité.
13 Je les retirerai d'entre les peuples, je les rassemblerai des diverses contrées, et je les ramènerai dans leur pays; je les ferai paître sur les montagnes d'Israël, le long des ruisseaux, et dans tous les lieux habités du pays.
14 Je les ferai paître dans un bon pâturage, et leur demeure sera sur les montagnes élevées d'Israël; là elles reposeront dans un agréable asile, et elles auront de gras pâturages sur les montagnes d'Israël.
15 C'est moi qui ferai paître mes brebis, c'est moi qui les ferai reposer, dit le Seigneur, l'Éternel.
16 Je chercherai celle qui était perdue, je ramènerai celle qui était égarée, je panserai celle qui est blessée, et je fortifierai celle qui est malade. Mais je détruirai celles qui sont grasses et vigoureuses. Je veux les paître avec justice.
17 Et vous, mes brebis, ainsi parle le Seigneur, l'Éternel: Voici, je jugerai entre brebis et brebis, entre béliers et boucs.
18 Est-ce trop peu pour vous de paître dans le bon pâturage, pour que vous fouliez de vos pieds le reste de votre pâturage? de boire une eau limpide, pour que vous troubliez le reste avec vos pieds?
19 Et mes brebis doivent paître ce que vos pieds ont foulé, et boire ce que vos pieds ont troublé!
20 C'est pourquoi ainsi leur parle le Seigneur, l'Éternel: Voici, je jugerai entre la brebis grasse et la brebis maigre.
21 Parce que vous avez heurté avec le côté et avec l'épaule, et frappé de vos cornes toutes les brebis faibles, jusqu'à ce que vous les ayez chassées,
22 je porterai secours à mes brebis, afin qu'elles ne soient plus au pillage, et je jugerai entre brebis et brebis.
23 J'établirai sur elles un seul pasteur, qui les fera paître, mon serviteur David; il les fera paître, il sera leur pasteur.
24 Moi, l'Éternel, je serai leur Dieu, et mon serviteur David sera prince au milieu d'elles. Moi, l'Éternel, j'ai parlé.
25 Je traiterai avec elles une alliance de paix, et je ferai disparaître du pays les animaux sauvages; elles habiteront en sécurité dans le désert, et dormiront au milieu des forêts.
26 Je ferai d'elles et des environs de ma colline un sujet de bénédiction; j'enverrai la pluie en son temps, et ce sera une pluie de bénédiction.
27 L'arbre des champs donnera son fruit, et la terre donnera ses produits. Elles seront en sécurité dans leur pays; et elles sauront que je suis l'Éternel, quand je briserai les liens de leur joug, et que je les délivrerai de la main de ceux qui les asservissaient.
28 Elles ne seront plus au pillage parmi les nations, les bêtes de la terre ne les dévoreront plus, elles habiteront en sécurité, et il n'y aura personne pour les troubler.
29 J'établirai pour elles une plantation qui aura du renom; elles ne seront plus consumées par la faim dans le pays, et elles ne porteront plus l'opprobre des nations.
30 Et elles sauront que moi, l'Éternel, leur Dieu, je suis avec elles, et qu'elles sont mon peuple, elles, la maison d'Israël, dit le Seigneur, l'Éternel.
31 Vous, mes brebis, brebis de mon pâturage, vous êtes des hommes; moi, je suis votre Dieu, dit le Seigneur, l'Éternel.
以西结书 34
Chinese Union Version Modern Punctuation (Simplified)
谴责牧者
34 耶和华的话临到我说： 2 “人子啊，你要向以色列的牧人发预言攻击他们，说：‘主耶和华如此说：祸哉，以色列的牧人！只知牧养自己。牧人岂不当牧养群羊吗？ 3 你们吃脂油，穿羊毛，宰肥壮的，却不牧养群羊。 4 瘦弱的你们没有养壮，有病的你们没有医治，受伤的你们没有缠裹，被逐的你们没有领回，失丧的你们没有寻找，但用强暴严严地辖制。 5 因无牧人，羊就分散，既分散，便做了一切野兽的食物。 6 我的羊在诸山间、在各高冈上流离，在全地上分散，无人去寻，无人去找。
必加惩罚
7 ‘所以你们这些牧人，要听耶和华的话。 8 主耶和华说：我指着我的永生起誓，我的羊因无牧人就成为掠物，也做了一切野兽的食物。我的牧人不寻找我的羊，这些牧人只知牧养自己，并不牧养我的羊。 9 所以你们这些牧人，要听耶和华的话。 10 主耶和华如此说：我必与牧人为敌，必向他们的手追讨我的羊，使他们不再牧放群羊，牧人也不再牧养自己。我必救我的羊脱离他们的口，不再做他们的食物。’
耶和华躬自做牧
11 “主耶和华如此说：看哪，我必亲自寻找我的羊，将他们寻见。 12 牧人在羊群四散的日子怎样寻找他的羊，我必照样寻找我的羊。这些羊在密云黑暗的日子散到各处，我必从那里救回他们来。 13 我必从万民中领出他们，从各国内聚集他们，引导他们归回故土。也必在以色列山上一切溪水旁边，境内一切可居之处牧养他们。 14 我必在美好的草场牧养他们，他们的圈必在以色列高处的山上。他们必在佳美之圈中躺卧，也在以色列山肥美的草场吃草。 15 主耶和华说：我必亲自做我羊的牧人，使他们得以躺卧。 16 失丧的我必寻找，被逐的我必领回，受伤的我必缠裹，有病的我必医治，只是肥的壮的我必除灭，也要秉公牧养他们。
17 “我的羊群哪，论到你们，主耶和华如此说：我必在羊与羊中间，公绵羊与公山羊中间施行判断。 18 你们这些肥壮的羊，在美好的草场吃草还以为小事吗？剩下的草你们竟用蹄践踏了！你们喝清水，剩下的水你们竟用蹄搅浑了！ 19 至于我的羊，只得吃你们所践踏的，喝你们所搅浑的。
预言其仆必牧群羊
20 “所以主耶和华如此说：我必在肥羊和瘦羊中间施行判断。 21 因为你们用胁用肩拥挤一切瘦弱的，又用角抵触，以致使他们四散， 22 所以我必拯救我的群羊不再做掠物，我也必在羊和羊中间施行判断。 23 我必立一牧人照管他们，牧养他们，就是我的仆人大卫。他必牧养他们，做他们的牧人。 24 我耶和华必做他们的神，我的仆人大卫必在他们中间做王。这是耶和华说的。
25 “我必与他们立平安的约，使恶兽从境内断绝，他们就必安居在旷野，躺卧在林中。 26 我必使他们与我山的四围成为福源，我也必叫时雨落下，必有福如甘霖而降。 27 田野的树必结果，地也必有出产，他们必在故土安然居住。我折断他们所负的轭，救他们脱离那以他们为奴之人的手，那时他们就知道我是耶和华。 28 他们必不再做外邦人的掠物，地上的野兽也不再吞吃他们，却要安然居住，无人惊吓。 29 我必给他们兴起有名的植物，他们在境内不再为饥荒所灭，也不再受外邦人的羞辱， 30 必知道我耶和华他们的神是与他们同在，并知道他们以色列家是我的民。这是主耶和华说的。 31 你们做我的羊，我草场上的羊，乃是以色列人，我也是你们的神。这是主耶和华说的。”
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Bibelen på hverdagsdansk (Danish New Living Bible) Copyright © 2002, 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright © 2011 by Global Bible Initiative