Ezechiel 33:1-41:4

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel

33 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, vorbeşte-le celor din poporul tău şi spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei ţări, iar cei din poporul ţării vor lua din mijlocul lor un om şi-l vor pune să fie străjer al lor, ³ dacă străjerul vede sabia venind împotriva ţării şi sună din trâmbiţă, dând de ştire poporului, ⁴ iar cel care aude sunetul trâmbiţei nu ia aminte, atunci sabia va veni şi îi va lua viaţa. Sângele lui să cadă asupra capului lui. ⁵ Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, îşi va scăpa viaţa. ⁶ Dacă însă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine şi ia viaţa cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.

⁷ Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea şi le vei da de ştire din partea Mea. ⁸ Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranţă!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ⁹ Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunţe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.»

Dreptatea şi mila lui Dumnezeu

¹⁰ Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceţi: ‘Nelegiuirile şi păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscaţi de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’ ¹¹ Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»

¹² De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. ¹³ Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti şi va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o. ¹⁴ Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate, ¹⁵ dacă cel rău dă înapoi garanţia, înapoiază ce a jefuit, urmează învăţăturile dătătoare de viaţă şi nu mai săvârşeşte nedreptate, în mod sigur va trăi şi nu va muri. ¹⁶ Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată şi dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»

¹⁷ Şi totuşi cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!

¹⁸ Aşadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta. ¹⁹ Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta. ²⁰ Fiindcă ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“

Împlinirea profeţiei cu privire la căderea Ierusalimului

²¹ În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,^[a] a venit la mine un fugar de la Ierusalim şi mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“ ²² Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.

²³ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁴ „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!» ²⁵ De aceea spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi care mâncaţi carne cu sânge, care vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge, voi să moşteniţi ţara? ²⁶ Vă încredeţi în sabia voastră, săvârşiţi urâciuni şi fiecare din voi o necinsteşte pe soţia semenului său. Ar trebui deci să moşteniţi ţara?»

²⁷ Să le mai spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuşi de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortăreţe şi cei din peşteri vor muri din pricina molimei. ²⁸ Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârşi. Munţii lui Israel vor fi atât de pustiiţi, încât nimeni nu-i va mai traversa. ²⁹ Când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârşit, vor şti că Eu sunt Domnul.’»

³⁰ Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi-şi zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieşit de la Domnul!» ³¹ Şi vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câştig necinstit. ³² Tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc. ³³ Însă când va veni pustiirea – şi iat-o că vine – vor şti că a fost un profet în mijlocul lor.“

Profeţie împotriva păstorilor lui Israel

34 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înşişi. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? ³ Totuşi voi aţi mâncat grăsimea, v-aţi îmbrăcat cu lâna, aţi tăiat ce era gras, dar turma nu aţi păscut-o! ⁴ Oile slăbite nu le-aţi întărit, pe cea bolnavă nu aţi vindecat-o, pe cea rănită nu aţi legat-o, pe cea izgonită nu aţi adus-o înapoi, iar pe cea pierdută nu aţi căutat-o. Dimpotrivă, le-aţi condus prin forţă şi asprime. ⁵ Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăştiate şi, împrăştiate fiind, au ajuns hrană pentru toate fiarele câmpului. ⁶ Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii, pe orice deal înalt. Turma Mea este împrăştiată pe toată suprafaţa ţării şi nimeni nu o caută, nici nu se uită după ea.»

⁷ De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului: ⁸ «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf şi este hrană pentru toate fiarele câmpului, din lipsă de păstor, şi pentru că păstorii Mei nu Mi-au căutat turma, ci s-au păscut pe ei înşişi, în loc să-Mi pască turma, ⁹ de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! ¹⁰ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor. Nu-i voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi. Îmi voi izbăvi turma din gura lor şi nu le va mai sluji drept hrană’».

Dumnezeu, Păstorul lui Israel

¹¹ Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta turma şi mă voi uita după ea! ¹² Cum îşi caută păstorul oile împrăştiate, atunci când se află în mijlocul turmei sale, tot aşa Îmi voi căuta şi Eu oile şi le voi scoate din toate locurile pe unde au fost împrăştiate în ziua plină de nori şi negură. ¹³ Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din ţări străine, le voi aduce în patria lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul albiilor şi în toate zonele locuite ale ţării. ¹⁴ Le voi paşte pe o păşune bună, iar staulul le va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel. Acolo se vor odihni într-un staul bun şi vor paşte pe o păşune grasă pe munţii lui Israel. ¹⁵ Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită, dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.»

¹⁷ Cât despre tine, turma Mea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi judeca între oaie şi oaie şi între berbeci şi ţapi. ¹⁸ Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună de călcaţi în picioare şi ce rămâne din păşunea voastră? Este prea puţin pentru voi că vă adăpaţi din apă limpede de tulburaţi cu picioarele şi ce rămâne după voi? ¹⁹ Trebuie ca celelalte oi ale Mele să pască ceea ce voi aţi călcat în picioare şi să se adape din apele pe care le-aţi tulburat voi cu picioarele?»

²⁰ De aceea, aşa le vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. ²¹ Pentru că aţi împins cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele toate oile slăbite până le-aţi împrăştiat în afară, ²² voi veni în ajutorul oilor Mele şi nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie şi oaie. ²³ Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, şi El le va paşte. El le va paşte şi va fi Păstorul lor.^{[b] 24} Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinţ în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.

²⁵ Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranţă în sălbăticie şi să poată dormi în păduri.

²⁶ Le voi face o binecuvântare,^[c] atât pe ele, cât şi împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme şi acestea vor fi ploi ale binecuvântării. ²⁷ Copacul de pe câmp îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranţă în ţara lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor şi le voi scăpa din mâna celor ce le-au înrobit. ²⁸ Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri şi fiarele din ţară nu le vor mai devora; vor locui în siguranţă şi nimeni nu le va mai îngrozi. ²⁹ Le voi ridica un răsad căruia i se va duce faima şi nu vor mai suferi de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea pricinuită de neamuri. ³⁰ Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. ³¹ Voi sunteţi turma Mea, turma păşunii Mele, fiecare dintre voi, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“

Profeţie împotriva Edomului

35 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui! ³ Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi preface într-o pustietate şi într-un loc devastat! ⁴ Îţi voi preface cetăţile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate şi vei şti atunci că Eu sunt Domnul.

⁵ Pentru că aveai o ură străveche şi i-ai doborât cu sabia pe israeliţi în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, ⁶ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge şi sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. ⁷ Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un loc devastat. Şi voi nimici din el pe oricine îl străbate^[d]. ⁸ Îi voi umple versanţii de morţii lui. Cei răpuşi de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale şi în toate albiile tale. ⁹ Te voi preface într-o pustietate veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.

¹⁰ Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, ¹¹ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ţi voi face după mânia şi râvna pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta faţă de ei. Şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. ¹² Vei şti astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munţii lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiţi, ne sunt daţi nouă să-i devorăm!’ ¹³ V-aţi lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»

¹⁴ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate. ¹⁵ Pentru că te-ai bucurat când moştenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu şi tot Edomul, şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Profeţie cu privire la restaurarea lui Israel

36 „Tu, fiul omului, profeţeşte cu privire la munţii lui Israel şi spune-le: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului! ² Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: duşmanul a zis despre voi: ‘Ha! Ha! Aceste înălţimi străvechi au devenit moştenirea noastră!’»

³ De aceea profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Da, pentru că v-au pustiit şi v-au strivit din toate părţile, devenind astfel proprietatea celorlalte neamuri, şi pentru că aţi ajuns o pricină de batjocură şi de bârfă pentru popoare, ⁴ de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn munţilor, dealurilor, albiilor, văilor, ruinelor pustii şi cetăţilor părăsite, care au fost jefuite şi batjocorite de restul neamurilor din jurul vostru. ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘În focul geloziei Mele am ceva de spus împotriva neamurilor înconjurătoare şi împotriva întregului Edom, pentru că au făcut din ţara Mea moştenirea lor şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu dispreţ în sufletul lor să-i jefuiască păşunea.’»

⁶ Profeţeşte cu privire la ţara lui Israel şi spune-le munţilor, dealurilor, albiilor şi văilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, în gelozia şi furia Mea am ceva de spus, din pricina batjocurii pe care aţi suferit-o din partea neamurilor. ⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: Îmi ridic mâna şi jur că neamurile din jurul vostru îşi vor purta şi ele partea lor de batjocură.

⁸ Cât despre voi, munţi ai lui Israel, veţi avea iarăşi ramuri şi veţi purta din nou rod pentru poporul Meu, Israel, căci se va întoarce în curând. ⁹ Iată, Eu Însumi sunt alături de voi! Mă voi întoarce spre voi şi astfel veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi mulţi oameni, toţi cei din Casa lui Israel! Cetăţile vor fi din nou locuite, iar ruinele vor fi rezidite. ¹¹ Voi înmulţi pe voi numărul oamenilor şi al animalelor; ei vor deveni numeroşi şi vor fi roditori. Voi face să fiţi locuiţi ca odinioară şi vă voi face mai mult bine decât la început. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble iarăşi pe voi oameni şi anume cei din poporul Meu, Israel. Ei vă vor lua din nou în stăpânire şi veţi fi moştenirea lor; nu-i veţi mai lăsa niciodată fără urmaşi.»

¹³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Ţară, pentru că s-a zis despre tine că devorezi oameni şi că ţi-ai sărăcit neamul de copii, ¹⁴ de aceea nu vei mai devora oameni şi nu-ţi vei mai sărăci neamul de copii, zice Stăpânul Domn. ¹⁵ Nu-ţi voi mai da prilej să auzi batjocura neamurilor îndreptată spre tine, nu vei mai purta dispreţul popoarelor şi nu-ţi vei mai face neamul să cadă, zice Stăpânul Domn.»“

¹⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel locuiau în patria lor, dar au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor. Purtarea lor era înaintea Mea la fel de necurată ca necurăţia femeii. ¹⁸ Atunci Mi-am revărsat furia peste ei din pricina sângelui pe care îl vărsaseră în ţară şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră. ¹⁹ I-am risipit printre neamuri şi ei au fost împrăştiaţi prin ţări străine, din pricina purtării lor şi din pricina faptelor lor. ²⁰ Când au ajuns printre neamuri, oriunde s-au dus, au profanat Numele Meu cel sfânt, căci se zicea despre ei: «Aceştia sunt cei din poporul Domnului care au trebuit să iasă din ţara lor!» ²¹ Dar am vrut să scap cinstea Numelui Meu cel sfânt pe care-l profanau cei din Casa lui Israel printre neamurile unde ajunseseră.“

²² Prin urmare, spune-le celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu de dragul vostru fac aceste lucruri, Casă a lui Israel, ci de dragul Numelui Meu cel sfânt, pe care voi l-aţi profanat în mijlocul neamurilor unde aţi ajuns. ²³ Îmi voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost profanat printre neamuri, Numele pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, zice Stăpânul Domn, când Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.

²⁴ Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările străine şi vă voi aduce în patria voastră. ²⁵ Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi. Vă voi curăţi de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri. ²⁶ Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne. ²⁷ Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru şi vă voi face să urmaţi hotărârile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. ²⁸ Veţi locui în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri. Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. ²⁹ Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre. Voi chema grânele şi le voi înmulţi şi nu voi mai trimite foametea peste voi. ³⁰ Voi înmulţi roadele pomilor şi recolta câmpului, ca să nu mai fiţi de dispreţ printre neamuri din cauza foametei. ³¹ Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care n-au fost bune şi vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina fărădelegilor şi urâciunilor voastre. ³² Dar să ştiţi că lucrurile acestea nu le fac de dragul vostru, zice Stăpânul Domn. Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă din pricina umbletelor voastre, voi, cei din Casa lui Israel!»

³³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când vă voi curăţi de toate fărădelegile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie din nou locuite şi ruinele să fie rezidite. ³⁴ Ţara pustiită va fi din nou lucrată şi nu va mai fi o pustietate în ochii tuturor trecătorilor. ³⁵ Atunci ei vor spune: ‘Ţara aceasta care era pustiită, a ajuns precum grădina Edenului, iar cetăţile care zăceau în ruine, pustiite şi dărâmate, au ajuns aşezări fortificate!’ ³⁶ Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru vor şti atunci că Eu, Domnul, am rezidit dărâmăturile şi am resădit ce fusese pustiit. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face întocmai.»

³⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pe lângă toate aceste lucruri Mă voi lăsa înduplecat de cei din Casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: îi voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi. ³⁸ La fel de numeroase ca turmele pentru jertfe, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim la sărbătorile periodice, aşa de pline cu turme de oameni vor fi şi cetăţile lor părăsite. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Valea cu oase uscate

37 Mâna Domnului a venit peste mine, m-a dus prin Duhul Domnului şi m-a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. ² M-a pus să umblu peste ele încoace şi încolo şi iată că pe suprafaţa văii erau foarte multe oase, oase foarte uscate. ³ Domnul mi-a zis:

– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să prindă viaţă?

Eu I-am răspuns:

– Stăpâne Doamne, Tu ştii!

⁴ Atunci El mi-a zis:

– Profeţeşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului! ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare^[e] în voi şi veţi prinde viaţă! ⁶ Vă voi da tendoane, voi face să crească carne pe voi şi vă voi acoperi cu piele; voi pune suflare în voi şi veţi prinde viaţă. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul!»“

⁷ Am profeţit aşa cum mi se poruncise. În timp ce profeţeam, s-a auzit un zgomot ca un huruit. Şi iată că oasele s-au apropiat unele de celelalte! ⁸ M-am uitat şi am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele şi erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.

⁹ El mi-a zis:

– Profeţeşte suflării! Profeţeşte, fiul omului, şi spune-i suflării că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi şi suflă peste aceşti morţi ca să învie!“

¹⁰ Am profeţit aşa cum îmi poruncise şi suflarea a intrat în ei. Ei au înviat şi s-au ridicat în picioare. Era o oştire foarte, foarte mare.

¹¹ Apoi El mi-a zis:

– Fiul omului, oasele acestea sunt toţi cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate şi nu mai avem nici o speranţă! Suntem pierduţi!“ ¹² De aceea profeţeşte şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre şi vă voi aduce în ţara lui Israel. ¹³ Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, veţi şti că Eu sunt Domnul. ¹⁴ Voi pune în voi suflarea Mea şi veţi învia. Vă voi aşeza din nou în patria voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut întocmai, zice Domnul.“

Un singur popor sub un singur conducător

¹⁵ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁶ „Fiul omului, ia o bucată de lemn şi scrie pe ea: «Pentru Iuda şi pentru israeliţi, aliaţii săi». Ia apoi o altă bucată de lemn şi scrie pe ea: «Pentru Iosif, bucata de lemn a lui Efraim, şi pentru toţi cei din Casa lui Israel, care-i sunt aliaţi». ¹⁷ După aceea apropie-le una de alta şi fă-le o singură bucată, astfel încât să fie ca una singură în mâna ta.

¹⁸ Când cei din poporul tău îţi vor zice: «Nu vrei să ne explici ce înseamnă toate acestea?», ¹⁹ tu să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi lua bucata de lemn a lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi bucăţile de lemn ale aliaţilor lui din Israel, le voi apropia de bucata de lemn a lui Iuda şi le voi face o singură bucată de lemn, astfel că vor fi una în mâna Mea.»

²⁰ Bucăţile de lemn pe care ai scris să le ţii în mână înaintea ochilor lor ²¹ şi să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi îi voi lua pe israeliţi din mijlocul neamurilor unde s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce în patria lor. ²² Voi face din ei un singur neam în ţara lor, pe munţii lui Israel; va fi un singur Împărat pentru toţi şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două regate. ²³ Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi mântui de toate abaterile prin care au păcătuit^[f] şi-i voi curăţi. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

²⁴ Robul meu, David, va fi Împărat peste ei şi va fi un singur Păstor^[g] pentru toţi. Ei vor urma legile Mele şi vor păzi şi împlini hotărârile Mele. ²⁵ Vor locui în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov, ţara în care au locuit strămoşii lor. Ei vor locui în ţară împreună cu copiii lor şi cu copiii copiilor lor pe vecie, iar Robul Meu David le va fi Prinţ pe vecie. ²⁶ Voi încheia cu ei un legământ de pace; va fi un legământ veşnic cu ei. Îi voi aşeza iarăşi, îi voi înmulţi şi voi pune Lăcaşul Meu în mijlocul lor pe vecie. ²⁷ Tabernaculul Meu va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. ²⁸ Când Lăcaşul Meu va fi în mijlocul lor pe vecie, neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, Cel Care-l sfinţesc pe Israel.»“

Profeţie împotriva lui Gog

38 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Gog^[h], din ţara lui Magog,^[i] prinţ conducător^[j] al Meşekului şi al Tubalului^[k], şi profeţeşte împotriva lui. ³ Spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, Gog, prinţ conducător al Meşekului şi al Tubalului. ⁴ Te voi întoarce, îţi voi pune cârlige în fălci şi te voi scoate afară pentru luptă, pe tine şi pe toată oştirea ta, cai şi călăreţi, toţi echipaţi în chip minunat, o mare mulţime cu scut şi pavăză, cu toţii mânuind sabia. ⁵ Persia, Cuş^[l] şi Put^[m] vor fi împreună cu ei, cu toţii având scut şi coif. ⁶ Va mai fi şi Gomer^[n] cu toate hoardele lui, precum şi Bet-Togarma^[o], din părţile îndepărtate ale nordului, cu toate hoardele ei – împreună cu tine vor fi multe popoare.

⁷ Pregăteşte-te deci şi fii gata, atât tu, cât şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Tu îi vei fi călăuză! ⁸ După multe zile vei fi pregătit; la sfârşitul anilor vei veni împotriva unei ţări refăcute de pe urma sabiei şi adunată din mai multe popoare pe munţii lui Israel, munţi care fuseseră multă vreme pustii. Ea va fi atunci o ţară scoasă dintre popoare, care locuieşte în siguranţă. ⁹ Vei înainta şi vei veni ca o furtună devastatoare; vei fi ca un nor care acoperă ţara, tu, împreună cu hoardele tale şi cu toate popoarele cele multe.»

¹⁰ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua aceea multe gânduri îţi vor trece prin minte şi vei pune la cale un plan rău. ¹¹ Vei zice: ‘Voi înainta împotriva acestei ţări pline de sate nefortificate şi voi ataca nişte oameni liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, fără zăvoare şi fără porţi. ¹² Voi prăda ce este de prădat şi voi jefui ce este de jefuit. Îmi voi întoarce mâna împotriva acestor ruine locuite din nou şi împotriva acestui popor adunat dintre neamuri, care are vite şi avuţii şi locuieşte în centrul ţării^[p].’ ¹³ Şeba şi Dedan^[q], negustorii din Tarşiş^[r] şi toţi leii lui tineri^[s] îţi vor zice: ‘Vii să prădezi ce este de prădat? Ţi-ai adunat mulţimea să jefuieşti ce este de jefuit, să-ţi însuşeşti argint şi aur, să iei vite şi avuţii, ca să obţii o pradă mare?’»

¹⁴ De aceea profeţeşte, fiul omului, şi spune-i lui Gog că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu-i aşa că te vei pregăti în^[t] ziua aceea, când poporul Meu, Israel, va locui în siguranţă? ¹⁵ Atunci vei veni din ţinutul tău, din părţile îndepărtate ale nordului, tu şi popoarele cele multe împreună cu tine, toţi călare pe cai, o mare mulţime, o oştire numeroasă. ¹⁶ Gog, vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor care acoperă ţara. În zilele de pe urmă te voi aduce împotriva ţării Mele ca să Mă cunoască neamurile, când Mă voi arăta sfânt prin tine înaintea ochilor lor!»

¹⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu eşti tu acela despre care am vorbit în vechime prin slujitorii Mei, profeţii lui Israel? Ei au profeţit atunci ani de-a rândul că te voi aduce împotriva lor. ¹⁸ În ziua aceea, în ziua în care Gog va veni împotriva ţării lui Israel, zice Stăpânul Domn, Îmi va izbucni furia aprinsă. ¹⁹ În gelozia şi în focul răbufnirii Mele, declar că în ziua aceea va fi un mare cutremur în ţara lui Israel. ²⁰ Peştii mării, păsările cerului, fiarele câmpului, toate creaturile care se târăsc pe pământ şi toţi oamenii de pe faţa pământului se vor cutremura de prezenţa Mea. Atunci munţii se vor răsturna, stâncile vor cădea şi orice zid se va prăbuşi la pământ. ²¹ Voi chema o sabie împotriva lui Gog pe toţi munţii Mei, zice Stăpânul Domn; sabia fiecărui om va fi împotriva fratelui său. ²² Îl voi judeca prin molimă şi prin vărsare de sânge. Ploaie năprasnică, grindină cât piatra, foc şi pucioasă voi revărsa peste el, peste hoardele lui şi peste multele popoare care vor fi cu el. ²³ Îmi voi arăta astfel mărirea şi sfinţenia şi Mă voi face cunoscut în ochii multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.»“

39 „Fiul omului, profeţeşte împotriva lui Gog^[u] şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, Gog, prinţ conducător^[v] al Meşekului şi al Tubalului^[w]! ² Te voi întoarce, te voi conduce, te voi lua din părţile îndepărtate ale nordului şi te voi aduce împotriva munţilor lui Israel. ³ Îţi voi rupe arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. ⁴ Tu, toate hoardele tale şi popoarele care vor fi cu tine veţi cădea pe munţii lui Israel. Te voi da ca hrană păsărilor de pradă de tot felul şi fiarelor câmpului. ⁵ Vei cădea pe suprafaţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Stăpânul Domn.

⁶ Voi trimite foc împotriva lui Magog^[x] şi împotriva celor ce locuiesc în siguranţă în ostroave şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.

⁷ Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu voi mai lăsa să fie profanat Numele Meu cel sfânt! Atunci popoarele vor şti că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel.

⁸ Iată că vine! Se va întâmpla întocmai, zice Stăpânul Domn. Aceasta este ziua despre care am vorbit!

⁹ Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi şi vor face foc din armamentul de război; vor face foc din scuturile mici şi din cele mari, din arcuri, din săgeţi, din măciuci şi din lănci şi vor întreţine focul cu ele timp de şapte ani. ¹⁰ Nu vor mai avea nevoie să ia lemne de pe câmp sau să taie lemne din păduri, căci vor face foc din armamentul de război. Îi vor prăda pe cei ce i-au prădat şi îi vor jefui pe cei ce i-au jefuit, zice Stăpânul Domn.

¹¹ În ziua aceea, îi voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel, şi anume valea celor care călătoresc^[y], la răsărit, spre^[z] mare^[aa]. Acest loc va bloca trecerea călătorilor, căci acolo îl vor înmormânta pe Gog împreună cu întreaga lui mulţime. Valea aceea o vor numi valea Hamon-Gog^[ab].

¹² Şapte luni de zile îi vor trebui Casei lui Israel ca să-i înmormânteze şi să cureţe ţara. ¹³ Tot poporul ţării îi va înmormânta şi i se va duce vestea în ziua când voi fi proslăvit, zice Stăpânul Domn.

¹⁴ Vor alege oameni care să străbată ţara neîncetat şi să înmormânteze trupurile rămase pe suprafaţa pământului, ca să cureţe astfel ţara. La sfârşitul celor şapte luni ei vor începe să caute. ¹⁵ Când cei ce vor străbate ţara vor vedea oasele unui om, vor ridica un semn lângă el, până când cei ce sapă mormintele îl vor înmormânta în valea Hamon-Gog. ¹⁶ Va fi acolo şi o cetate al cărei nume este Hamona^[ac]. Aşa vor curăţa ei ţara!»

¹⁷ Fiul omului, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Spune-le păsărilor de tot felul şi tuturor fiarelor câmpului astfel: ‘Adunaţi-vă! Veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile pentru jertfa pe care o înjunghii pentru voi, o jertfă mare pe munţii lui Israel! Acolo veţi mânca carne şi veţi bea sânge. ¹⁸ Veţi mânca carnea celor viteji şi veţi bea sângele prinţilor pământului, ca şi cum ar fi berbeci, miei, ţapi şi tauri – toate animale îngrăşate din Başan. ¹⁹ Din jertfa pe care o voi înjunghia pentru voi veţi mânca grăsime pe săturate şi veţi bea sânge până vă veţi îmbăta. ²⁰ Vă veţi sătura la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea celor viteji şi a ostaşilor de tot felul!’», zice Stăpânul Domn.

²¹ Îmi voi arăta slava printre neamuri şi toate neamurile vor vedea judecata pe care o voi aduce şi mâna pe care o voi întinde împotriva lor. ²² Începând din acea zi, cei din Casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. ²³ Şi neamurile vor înţelege că cei din Casa lui Israel au fost duşi în exil din cauza fărădelegilor lor, prin care au fost necredincioşi faţă de Mine. De aceea Mi-am ascuns faţa de ei, i-am dat pe mâna duşmanilor lor şi au căzut cu toţii răpuşi de sabie. ²⁴ M-am purtat cu ei după necurăţia lor şi după nelegiuirile lor şi Mi-am ascuns faţa de ei.“

²⁵ Totuşi aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acum însă, îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iacov, voi avea milă de toată Casa lui Israel şi voi fi zelos pentru Numele Meu cel sfânt. ²⁶ Atunci îşi vor purta ruşinea şi toate faptele lor de necredincioşie pe care le-au săvârşit împotriva Mea când locuiau în ţară în siguranţă şi nu-i înspăimânta nimeni.^{[ad] 27} Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi aduna din ţările duşmanilor lor, Mă voi arăta sfânt prin ei înaintea multor neamuri. ²⁸ Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am trimis în exil printre neamuri, dar Care i-am strâns apoi în ţara lor, fără să mai las nici unul în captivitate. ²⁹ Nu-Mi voi mai ascunde faţa de ei, căci voi turna Duhul Meu peste cei din Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn.“

Noul Templu

40 În al douăzeci şi cincilea an al exilului nostru, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani de la cucerirea cetăţii^[ae], chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost peste mine şi m-a dus acolo. ² M-a adus, în vedenii dumnezeieşti, în ţara lui Israel şi m-a lăsat jos pe un munte foarte înalt; în partea de sud a acestuia se afla ceva ca structura unei cetăţi. ³ M-a adus acolo şi iată că în acel loc se afla un bărbat a cărui înfăţişare era ca cea a bronzului; el stătea la poartă şi avea în mâini o funie de in şi o trestie de măsurat. ⁴ Bărbatul mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, priveşte cu atenţie, ascultă cu băgare de seamă şi ia aminte la tot ceea ce-ţi voi arăta, căci ai fost adus ca să ţi se arate aceste lucruri! Fă cunoscut Casei lui Israel tot ceea ce vezi!“

Poarta de răsărit a curţii exterioare

⁵ Am văzut un zid în afara Casei, de jur împrejur, iar în mâna bărbatului era o trestie de măsurat de şase coţi. Cotul acesta era mai lung cu un lat de palmă decât cotul obişnuit.^[af] A măsurat lăţimea zidului şi era de o trestie, iar înălţimea lui – tot de o trestie. ⁶ S-a dus la poarta care era în partea de răsărit, a urcat pe trepte şi a măsurat pragul porţii. Era de o trestie lăţime. Celălalt prag era tot de o trestie lăţime.^[ag]

⁷ Fiecare odaie^[ah] de la poarta de răsărit era de o trestie lungime şi o trestie lăţime, iar între odăi era o distanţă de cinci coţi.

Pragul porţii de lângă porticul porţii ce dădea înspre curtea interioară a Casei era de o trestie lăţime.

⁸ A măsurat porticul porţii, ⁹ iar acesta^[ai] avea o lungime de opt coţi; uşorii^[aj] ei aveau o grosime de doi coţi. Porticul porţii dădea înspre curtea interioară a Casei.

¹⁰ Odăile de la poarta de răsărit erau trei de-o parte şi trei de cealaltă parte. Măsurile lor erau aceleaşi. De asemenea, şi măsura uşorilor^[ak] era aceeaşi, atât a celui dintr-o parte, cât şi a celui din cealaltă parte.

¹¹ A măsurat deschizătura porţii; aceasta era largă de zece coţi, iar lungimea pasajului porţii^[al] era de treisprezece coţi. ¹² Înaintea odăilor de pe o parte era un zid de un cot, iar înaintea odăilor de pe cealaltă parte era un zid tot de un cot. Fiecare odaie avea şase coţi pătraţi, atât cele de pe-o parte, cât şi cele de pe cealaltă parte.

¹³ A măsurat lăţimea porţii, de la zidul exterior^[am] al unei odăi până la zidul exterior al odăii opuse. Era o distanţă de douăzeci şi cinci de coţi, deschizăturile odăilor aflându-se faţă în faţă. ¹⁴ A măsurat partea interioară a porţii, de-a lungul zidului, şi a găsit şaizeci de coţi; a măsurat până la porticul^[an] care dădea înspre curte.^{[ao] 15} Din faţa porţii de la intrare până în faţa porticului porţii interioare erau cincizeci de coţi. ¹⁶ Odăile, precum şi zidurile lor dinăuntrul porţii, de jur împrejur, aveau nişte ferestre înguste. De asemenea, şi porticul avea ferestre înspre interior, de jur împrejur. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri.

Curtea exterioară

¹⁷ Apoi m-a dus în curtea exterioară. Şi iată că acolo erau nişte odăi^[ap] şi un paviment care fusese făcut de jur împrejurul curţii. Erau treizeci de odăi de-a lungul pavimentului. ¹⁸ O serie de porţi mărgineau pavimentul care se întindea pe toată lungimea acestora. Acesta era Pavimentul de Jos.

¹⁹ A măsurat distanţa din faţa porţii de jos până în capătul celălalt al curţii interioare şi a găsit o sută de coţi, atât în partea de răsărit, cât şi în partea de nord.^[aq]

Poarta de nord a curţii exterioare

²⁰ După aceea a măsurat lungimea şi lăţimea porţii din partea de nord a curţii exterioare. ²¹ Odăile ei, în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă parte, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau împreună aceeaşi măsură ca cele de la poarta dintâi, şi anume cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. ²² Ferestrele ei, porticul ei şi palmierii gravaţi pe ziduri erau de aceeaşi mărime ca cele de la poarta de răsărit. La ea se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. ²³ În faţa porţii de nord era o poartă înspre curtea interioară, ca şi la poarta de răsărit. A măsurat de la o poartă la alta şi erau o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii exterioare

²⁴ M-a dus apoi în partea de sud şi iată că şi în partea de sud era o poartă. I-a măsurat uşorii^[ar] şi porticul şi aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁵ Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur, de mărimea celorlalte ferestre, şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ²⁶ La poartă se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri, atât pe cele de pe-o parte, cât şi pe cele de pe cealaltă parte. ²⁷ Curtea interioară avea şi ea o poartă înspre sud. El a măsurat înspre sud, de la o poartă la alta, şi a găsit o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii interioare

²⁸ După aceea m-a dus în curtea interioară, la poarta de sud. A măsurat poarta de sud şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁹ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁰ (De jur împrejur existau porticuri care aveau o lungime de douăzeci şi cinci de coţi şi o adâncime de cinci coţi.)^{[as] 31} Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de răsărit a curţii interioare

³² M-a dus apoi în curtea interioară, la poarta de răsărit. A măsurat poarta şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ³³ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁴ Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, de-o parte şi de alta erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de nord a curţii interioare

³⁵ M-a dus apoi la poarta de nord. A măsurat-o şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. La fel era şi cu ³⁶ odăile ei, cu zidurile dintre odăi, cu porticul ei şi cu ferestrele aflate de jur împrejur. Poarta avea o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁷ Porticul^[at] ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, aflaţi de-o parte şi de alta, erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Odăile pentru pregătirea jertfelor

³⁸ Era o odaie care avea intrarea în porticul porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot. ³⁹ În porticul porţii se aflau două mese pe o parte şi două mese pe cealaltă parte. Pe aceste mese erau înjunghiate arderile de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină. ⁴⁰ Lângă peretele exterior al porticului, cum se urcă înspre intrarea porţii de nord, erau două mese, iar lângă celălalt perete exterior al porticului porţii erau alte două mese. ⁴¹ Aşadar, erau patru mese de o parte a porţii şi patru mese de cealaltă parte, în total opt mese pentru înjunghierea jertfelor. ⁴² De asemenea, mai erau patru mese din pietre cioplite pentru arderile de tot, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele cu care se înjunghiau arderile de tot şi celelalte jertfe. ⁴³ Rasteluri duble de un lat de palmă erau fixate pe perete de jur împrejur. Pe mese trebuia aşezată carnea jertfelor.^[au]

Odăile preoţilor

⁴⁴ În partea din afară a porţii interioare, în curtea interioară, erau două odăi, una^[av] la poarta de nord, cu faţa spre sud, iar cealaltă la poarta de sud^[aw], cu faţa spre nord. ⁴⁵ El mi-a spus: „Această odaie care dă spre sud este a preoţilor responsabili cu supravegherea Casei, ⁴⁶ iar odaia care dă spre nord este a preoţilor responsabili cu slujba de la altar. Aceştia sunt fiii lui Ţadok, singurii dintre urmaşii lui Levi care se pot apropia de Domnul ca să-I slujească.“

⁴⁷ A măsurat apoi curtea care avea o suprafaţă pătrată: avea o sută de coţi lungime şi o sută de coţi lăţime. Altarul se afla în faţa Casei.

Templul

⁴⁸ M-a dus la porticul Casei şi a măsurat uşorii porticului. Fiecare avea cinci coţi grosime, atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte. Lăţimea intrării era de paisprezece coţi, iar cea a zidurilor laterale de trei coţi.^{[ax] 49} Lungimea porticului era de douăzeci de coţi, iar lăţimea de doisprezece^[ay] coţi; se ajungea la el urcând pe zece trepte,^[az] iar lângă uşori erau doi stâlpi, unul de-o parte şi altul de cealaltă parte.

41 După aceea m-a adus în Locul Sfânt şi a măsurat uşorii. Fiecare avea lăţimea de şase coţi^[ba], atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte^[bb]. ² Poarta avea o deschizătură largă de zece coţi, iar zidurile laterale aveau o grosime de cinci coţi. A măsurat lungimea Locului Sfânt şi era de patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.

³ Apoi a intrat înăuntru şi a măsurat uşorii porţii; fiecare avea doi coţi lăţime. Deschizătura porţii era de şase coţi, iar grosimea zidurilor laterale era de şapte coţi. ⁴ A măsurat dincolo de Locul Sfânt şi a găsit o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de douăzeci de coţi. El mi-a zis: „Acesta este Locul Preasfânt.“