Ezechiel 11:1-20:10

Nouă Traducere În Limba Română

Judecată asupra conducătorilor lui Israel

11 Apoi Duhul m-a ridicat şi m-a dus la intrarea dinspre răsărit a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; printre ei i-am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. ² Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care pun la cale răutatea şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta. ³ Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?^[a] Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» ⁴ De aceea profeţeşte-le, profeţeşte, fiul omului!“

⁵ Duhul Domnului a venit peste mine şi mi-a zis: „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceţi astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. ⁶ V-aţi înmulţit crimele în cetatea aceasta şi i-aţi umplut străzile cu cei înjunghiaţi!’

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Morţii pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetăţii. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. ⁹ Vă voi scoate din mijlocul cetăţii, vă voi da pe mâna străinilor şi Îmi voi împlini judecăţile împotriva voastră. ¹⁰ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru şi nici voi nu-i veţi fi carnea, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. ¹² Veţi şti astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale Cărui rânduieli nu le-aţi împlinit, ci aţi făcut după rânduielile neamurilor care vă înconjoară.’»“

¹³ În timp ce profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne, vei nimici Tu chiar şi rămăşiţa lui Israel?

Promisiunea restaurării rămăşiţei

¹⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

¹⁵ – Fiul omului, fraţii tăi, fraţii tăi dintre rudele tale^[b] şi toată Casa lui Israel din exil, toţi aceştia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S-au îndepărtat de Domnul! Nouă ne-a fost dată ţara aceasta în stăpânire!“

¹⁶ De aceea spune despre ei astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Deşi i-am dus departe printre neamuri şi i-am împrăştiat în ţări străine, totuşi le-am fost un Lăcaş, pentru o vreme, în ţările în care au mers.»“

¹⁷ De aceea să le spui astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi şi vă voi da ţara lui Israel.»

¹⁸ Când vor sosi în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi da o inimă neîmpărţită şi voi pune în ei un duh nou. Voi scoate inima de piatră din trupul lor şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca astfel să urmeze hotărârile Mele, şi totodată să păzească şi să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Cât despre aceia a căror inimă umblă după idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce umbletele asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“

²² După aceea, heruvimii şi-au ridicat aripile, însoţiţi fiind de roţile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. ²³ Slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele de la răsăritul cetăţii. ²⁴ Duhul m-a luat şi m-a dus într-o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilaţii din Caldeea^[c].

După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, ²⁵ am istorisit exilaţilor toate cuvintele Domnului, care-mi fuseseră descoperite.

Prefigurarea exilului

12 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd şi au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiul omului, fă-ţi bagajul ca pentru exil şi, în timpul zilei, de faţă cu ei, fă-te că pleci în captivitate. Pleacă în văzul lor din locuinţa ta spre un alt loc! Poate vor înţelege că sunt o Casă răzvrătită. ⁴ Să-ţi scoţi afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, în văzul lor, cum pleacă exilaţii. ⁵ Să faci o gaură în zid de faţă cu ei şi să scoţi bagajul pe acolo. ⁶ Să-l pui pe umăr, în văzul lor, şi să pleci în amurg. Să-ţi acoperi faţa, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“

⁷ Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieşit în amurg şi mi-am pus pe umăr bagajul, în văzul lor.

⁸ Dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»

¹⁰ Să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Profeţia aceasta se referă la prinţul din Ierusalim şi la toţi cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.»’ ¹¹ Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge captivi în exil.

¹² În amurg, prinţul lor îşi va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul. ¹³ Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el şi el va fi prins în plasa Mea; îl voi aduce în Babilon, în ţara caldeenilor, fără însă să o poată vedea; şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei din jurul lui – ajutoarele şi toate trupele lui – îi voi împrăştia în toate vânturile şi îi voi urmări cu sabia.

¹⁵ Când îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine, vor şti că Eu sunt Domnul. ¹⁶ Voi scăpa însă de sabie, de foamete şi de molimă un anumit număr de bărbaţi, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând şi bea-ţi apa cu teamă şi nelinişte! ¹⁹ Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: ‘Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenţei tuturor celor ce locuiesc în ea. ²⁰ Cetăţile locuite vor fi devastate, iar ţara va deveni o paragină. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.’»“

Judecata este aproape

²¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²² „Fiul omului, ce este cu proverbul acesta pe care-l spuneţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc şi fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? ²³ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze acest proverb şi nu-l vor mai spune în Israel!’» În schimb, spune-le astfel: «Zilele se scurtează şi fiecare viziune se va împlini. ²⁴ Căci nu vor mai fi viziuni false şi nici preziceri linguşitoare în mijlocul Casei lui Israel. ²⁵ Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care-l spun se va împlini şi nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“

²⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel spun că viziunea pe care o vezi tu se va împlini peste mult timp şi că tu, de fapt, profeţeşti cu privire la nişte vremuri îndepărtate.

²⁸ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia nici un cuvânt de-al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“

Judecată împotriva profeţilor falşi

13 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, profeţeşte despre profeţii lui Israel, chiar despre cei care profeţesc acum! Spune-le profeţilor care vorbesc din propria lor imaginaţie astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului! ³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Vai de profeţii fără minte care-şi urmează propria imaginaţie^[d], nevăzând, de fapt, nimic! ⁴ Ca şacalii printre ruine, aşa au ajuns profeţii tăi, Israele! ⁵ Nu v-aţi urcat la spărturi să refaceţi zidul Casei lui Israel, ca să reziste în lupta din ziua Domnului! ⁶ Ceea ce văd ei este deşertăciune, iar prezicerea lor este o minciună. Ei zic: ‘Iată o rostire a Domnului!’, când de fapt nu Domnul i-a trimis. Cu toate acestea însă, ei speră să li se împlinească cuvântul. ⁷ Oare nu sunt viziuni deşarte ceea ce vedeţi voi şi preziceri mincinoase ceea ce ziceţi voi? Voi spuneţi: ‘Iată o rostire a Domnului!’, când de fapt Eu nu v-am vorbit.’»

⁸ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că vorbiţi deşertăciuni şi aveţi viziuni mincinoase, iată că sunt împotriva voastră, zice Stăpânul Domn. ⁹ Mâna Mea va fi împotriva profeţilor care au viziuni deşarte şi preziceri mincinoase; nu vor mai fi în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea Casei lui Israel şi nici nu vor veni în ţara lui Israel. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Stăpânul Domn.

¹⁰ Pentru că l-au rătăcit pe poporul Meu, zicând: ‘Pace!’, când de fapt nu este pace şi pentru că atunci când se repară un zid, ei doar îl tencuiesc cu ipsos, ¹¹ spune-le celor ce tencuiesc cu ipsos că zidul va cădea. Ploaia va curge, pietrele de grindină vor cădea şi o furtună puternică se va dezlănţui. ¹² Zidul va cădea şi atunci veţi fi întrebaţi: ‘Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?’»

¹³ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În furia Mea voi dezlănţui o furtună puternică, în mânia Mea voi face să plouă torenţial şi în furia Mea nimicitoare voi arunca pietre de grindină. ¹⁴ Voi dărâma zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ şi-i voi descoperi temeliile. Când zidul^[e] va cădea, veţi pieri printre dărâmăturile lui. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. ¹⁵ După ce Îmi voi domoli mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos, vă voi zice: ‘Nu mai există nici zidul, nici cei ce-l zideau. ¹⁶ S-a isprăvit cu profeţii lui Israel care au profeţit despre Ierusalim şi au avut viziuni de pace cu privire la cetate, deşi nu era pace, zice Stăpânul Domn.’»

¹⁷ Tu, fiul omului, îndreaptă-ţi acum faţa spre fiicele poporului tău, care profeţesc din propria lor imaginaţie, şi profeţeşte împotriva lor. ¹⁸ Spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Vai de cele care-şi cos ciucuri pe marginea mânecilor, care fac voaluri pentru cap de diferite mărimi, ca să vâneze suflete! Voi, care vânaţi sufletele poporului Meu, să rămâneţi în viaţă?! ¹⁹ M-aţi necinstit înaintea poporului Meu pentru câţiva pumni de orz şi pentru câteva bucăţi de pâine. Înşelându-mi poporul prin minciunile pe care le-a auzit, aţi ucis nişte suflete care n-ar fi trebuit să moară şi aţi lăsat în viaţă nişte suflete care n-ar fi trebuit să trăiască!’»

²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Ciucurii voştri, cu care aţi vânat sufletele ca pe păsări, îi voi smulge de pe mânecile voastre şi voi da drumul sufletelor, adică sufletelor pe care le-aţi vânat ca pe păsări. ²¹ Vă voi smulge voalurile şi-Mi voi izbăvi poporul din mâinile voastre. Nu va mai fi prada voastră şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ²² Pentru că aţi întristat inima celui drept cu o minciună, deşi Eu nu am îndurerat-o, pentru că aţi întărit mâinile celui rău ca să nu se întoarcă de la calea lui cea rea şi să trăiască, ²³ de aceea nu veţi mai avea viziuni deşarte şi nici nu veţi mai rosti preziceri. Îmi voi izbăvi poporul din mâna voastră şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Judecăţile lui Dumnezeu sunt îndreptăţite

14 Au venit la mine câţiva dintre cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[f] şi s-au aşezat înaintea mea. ² Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ³ „Fiul omului, oamenii aceştia şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte nelegiuirea ca pricină de cădere. Să Mă las Eu oare întrebat de ei? ⁴ De aceea să le vorbeşti şi să le spui astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Fiecărui bărbat din Casa lui Israel, care îşi înalţă idolii în inimă şi îşi aşază înainte propria nelegiuire ca o pricină de cădere şi care se duce totuşi la profet, îi voi răspunde Eu Însumi, Domnul, în ciuda mulţimii idolilor^[g] lui. ⁵ Voi face astfel pentru a-i prinde în chiar inima lor pe cei din Casa lui Israel care s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor.’»

⁶ De aceea spune-le celor din Casa lui Israel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la idolii voştri! Întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

⁷ Eu, Domnul, îi voi răspunde fiecărui bărbat din Casa lui Israel şi fiecărui străin care locuieşte în Israel, care s-au despărţit de Mine, şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte propria lor nelegiuire ca pricină de cădere, iar apoi au venit la profet ca să-l întrebe despre Mine. ⁸ Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi face un semn şi o pildă; îl voi tăia din poporul Meu şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.

⁹ Dacă un profet este înşelat să spună un cuvânt, Eu, Domnul, l-am înşelat pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi îl voi nimici din poporul Meu, Israel. ¹⁰ Îşi va purta astfel vina, iar pedeapsa celui ce-l întreabă pe profet va fi la fel cu pedeapsa profetului însuşi. ¹¹ În felul acesta Casa lui Israel nu va mai pleca de la Mine ca să rătăcească şi nu se va mai întina prin toate nelegiuirile ei, ci va fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul ei, zice Stăpânul Domn.’»“

¹² Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹³ „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, fiind necredincioasă, Îmi voi întinde mâna împotriva ei, îi voi zdrobi toiagul pâinii, voi trimite foametea împotriva ei şi voi nimici din ea atât oamenii, cât şi animalele. ¹⁴ Chiar dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei bărbaţi – Noe, Daniel^[h] şi Iov – prin dreptatea lor şi-ar putea scăpa numai sufletele lor, zice Stăpânul Domn.

¹⁵ Sau dacă voi lăsa să treacă prin ţară animale sălbatice care o vor lăsa fără popor, ajungând astfel o pustie prin care nimeni nu va mai putea trece din cauza animalelor, ¹⁶ chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi, iar ţara ar rămâne pustiită.

¹⁷ Sau dacă voi aduce sabia împotriva acestei ţări, dacă voi spune sabiei să străbată ţara şi voi nimici astfel atât oamenii cât şi animalele, ¹⁸ chiar dacă ar fi în ţară aceşti trei bărbaţi, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi.

¹⁹ Sau dacă voi trimite molima în ţara aceasta şi-Mi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi animalele, ²⁰ chiar dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fiu, nici pe fiică, ci, prin dreptatea lor, şi-ar putea scăpa numai sufletele lor.

²¹ Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăţi aspre ale Mele – sabia, foametea, animalele sălbatice şi molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât şi animalele. ²² Totuşi va fi lăsată o rămăşiţă în el, fii şi fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, veţi fi mângâiaţi de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. ²³ Când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, vă veţi consola şi veţi şti că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn.“

Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viţă

15 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, prin ce se deosebeşte lemnul de viţă de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? ³ Se ia lemn de viţă pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viţă pentru a se face din el măcar un ţăruş, de care să se atârne tot felul de vase? ⁴ Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete şi îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? ⁵ Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puţin acum după ce l-a ars focul şi l-a mistuit!?“

⁶ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Aşa cum deosebesc lemnul de viţă de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi îndrepta faţa împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veţi şti că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Stăpânul Domn.“

Ierusalimul, mireasa necredincioasă a lui Dumnezeu

16 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, fă-i cunoscute Ierusalimului urâciunile ³ şi spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn Ierusalimului: ‘Prin origine şi naştere eşti din ţara canaaniţilor: tatăl tău era amorit, iar mama ta – hitită. ⁴ La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu aveai ombilicul tăiat, nu ai fost îmbăiată, ca să fii curăţită, nu ai fost frecată cu sare şi nici învelită în scutece. ⁵ Nimănui nu i-a fost milă şi nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă unul din aceste lucruri. Ai fost aruncată pe câmp, pentru că ai fost dispreţuită chiar din ziua în care te-ai născut.

⁶ Atunci Eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în propriul tău sânge. Şi, în timp ce tu erai în sângele tău, ţi-am zis: ‘Trăieşte!’ Da, în timp ce tu erai în sângele tău, Eu ţi-am zis: ‘Trăieşte!’^{[i] 7} Te-am făcut să te înmulţeşti ca florile câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare şi te-ai gătit cu podoabe^[j]. Sânii ţi s-au rotunjit şi ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală şi neacoperită.

⁸ Când am trecut pe lângă tine, m-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostei. Atunci Mi-am întins peste tine poala hainei^[k] Mele, ţi-am acoperit goliciunea, am făcut jurământ faţă de tine şi am intrat în legământ cu tine, zice Stăpânul Domn. Şi ai devenit a Mea.

⁹ Te-am spălat cu apă, te-am curăţit de sângele de pe tine şi te-am uns cu ulei. ¹⁰ Te-am îmbrăcat cu haine brodate, te-am încălţat cu sandale de piele, te-am îmbrăcat cu in subţire şi te-am gătit cu mătase. ¹¹ Te-am împodobit cu podoabe, ţi-am pus brăţări la mâini şi lănţişor la gât. ¹² Ţi-am dat inel pentru nas, ţi-am pus cercei la urechi şi coroană cu pietre scumpe pe cap. ¹³ Astfel, ai fost împodobită cu aur, cu argint şi cu veşminte scumpe din in subţire şi din mătase. Ai mâncat aluaturi fine, miere şi ulei. Te-ai făcut tot mai frumoasă şi ai ajuns chiar regină. ¹⁴ Ţi-ai făcut un nume printre neamuri din pricina frumuseţii tale, căci erai desăvârşită cu splendorile cu care te împodobisem, zice Stăpânul Domn.

¹⁵ Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta şi te-ai prostituat pe măsura renumelui tău. Ţi-ai revărsat desfrânările asupra tuturor trecătorilor şi frumuseţea ta a devenit a fiecăruia.^{[l] 16} Ai luat din hainele tale, ţi-ai făcut din ele înălţimi viu colorate şi te-ai prostituat pe ele. Aşa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple şi nu va trebui să se mai întâmple vreodată^[m]. ¹⁷ Ai luat din minunatele tale podoabe, din aurul şi argintul pe care Eu ţi-l dădusem, ţi-ai făcut chipuri de bărbaţi şi te-ai prostituat cu ele. ¹⁸ Ţi-ai luat apoi hainele brodate, ca să le acoperi, iar uleiul şi tămâia Mea le-ai pus înaintea lor. ¹⁹ Hrana pe care Eu ţi-o dădusem – făina bună, uleiul şi mierea pe care ţi le dădusem să le mănânci – tu le-ai închinat lor, ca să le fie o aromă plăcută. Aşa s-a întâmplat, zice Stăpânul Domn.

²⁰ Ai luat fiii şi fiicele pe care Mi-i născuseşi şi i-ai sacrificat pentru ei ca dar de mâncare. Şi acestea sunt numai o parte din desfrânările tale. ²¹ Mi-ai sacrificat fiii şi i-ai dat lor, trecându-i prin foc în cinstea acestora. ²² În mijlocul tuturor urâciunilor şi destrăbălărilor tale nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii, când erai goală şi te zbăteai în propriul tău sânge.

²³ Vai! Vai de tine, zice Stăpânul Domn. După toate relele pe care le-ai săvârşit, ²⁴ ţi-ai mai construit şi un sanctuar înalt şi ţi-ai făcut câte o înălţime în fiecare piaţă. ²⁵ La capătul fiecărei străzi ţi-ai construit o înălţime şi ţi-ai făcut dispreţuită frumuseţea, desfăcându-ţi picioarele înaintea fiecărui trecător şi înmulţindu-ţi desfrânările. ²⁶ Te-ai prostituat cu egiptenii, vecinii tăi cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit desfrânările, ca să Mă mânii. ²⁷ De aceea Mi-am întins mâna împotriva ta şi ţi-am redus plata de întreţinere. Te-am dat pe mâna celor ce te urau, adică a filistencelor, care până şi ele s-au ruşinat de purtarea ta nelegiuită. ²⁸ Apoi te-ai prostituat şi cu asirienii, pentru că erai nesătulă. Te-ai prostituat, dar tot nu te-ai săturat. ²⁹ Ţi-ai înmulţit desfrânările cu Caldeea, ţara negustorilor, dar nici cu aceasta nu te-ai săturat.

³⁰ Cât de decăzută trebuie să-ţi fie inima, zice Stăpânul Domn, de ai făcut toate aceste lucruri, întocmai ca o prostituată neobrăzată! ³¹ Totuşi, când ţi-ai construit sanctuare înalte la fiecare capăt de stradă şi ţi-ai făcut înălţimi în fiecare piaţă, nu ai fost ca o prostituată, căci ai luat în derâdere plata, ³² ci ca o soţie adulteră care-i preferă pe străini în locul soţului ei. ³³ Unei prostituate i se dau daruri, dar în cazul tău tu ai fost cea care ai dat daruri tuturor amanţilor tăi. Le-ai oferit cadouri ca să vină la tine din toate părţile, pentru destrăbălare. ³⁴ În ce priveşte destrăbălările tale, ai fost diferită de celelalte femei, pentru că tu nu ai avut căutare ca prostituată, căci, în loc să primeşti plată, ai dat plată. De aceea ai fost diferită.

³⁵ Prin urmare, prostituato, ascultă Cuvântul Domnului! ³⁶ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pentru că ţi-ai risipit avuţia^[n] şi ţi-ai expus goliciunea prin desfrânările tale cu amanţii şi cu toţi idolii tăi urâcioşi şi pentru că le-ai dat acestora sângele fiilor tăi, ³⁷ de aceea, iată, îi voi strânge laolaltă pe toţi amanţii cu care te-ai desfătat, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât. Îi voi strânge împotriva ta din toate părţile şi îţi voi expune goliciunea înaintea lor. Şi astfel ei îţi vor vedea întreaga goliciune. ³⁸ Te voi judeca sub acuzaţia de adulter şi vărsare de sânge şi vei gusta cât de sângeroasă este furia şi gelozia Mea. ³⁹ Te voi da în mâinile lor, astfel că ei îţi vor dărâma sanctuarele cele înalte, îţi vor zdrobi înălţimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îţi vor lua minunatele tale podoabe şi te vor lăsa goală şi neacoperită. ⁴⁰ Vor veni împotriva ta în grup, te vor ucide cu pietre şi te vor tăia cu săbiile. ⁴¹ Îţi vor da foc caselor şi te vor judeca înaintea multor femei. Voi pune astfel capăt prostituţiei tale şi nu îţi vei mai plăti iubiţii. ⁴² Apoi voi da odihnă furiei Mele îndreptate împotriva ta şi voi îndepărta de la tine gelozia Mea; Mă voi linişti şi nu voi mai fi mânios.

⁴³ Pentru că nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale, ci M-ai stârnit prin toate aceste lucruri, iată că şi Eu voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Stăpânul Domn, şi nu vei mai săvârşi nelegiuiri cu toate urâciunile tale.

⁴⁴ Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine următoarea zicală: ‘Precum e mama, aşa e şi fiica!’ ⁴⁵ Tu semeni cu mama ta, care s-a scârbit de soţul şi de fiii ei, şi semeni cu surorile tale, care s-au scârbit de soţii şi de fiii lor. Mama voastră a fost hitită, iar tatăl vostru – amorit. ⁴⁶ Sora ta cea mare a fost Samaria. Ea locuia la nord de tine împreună cu fiicele ei. Sora ta cea mică a fost Sodoma. Ea locuia la sud de tine împreună cu fiicele ei. ⁴⁷ Tu nu numai că ai umblat pe căile lor şi ai săvârşit urâciunile lor, ci, ca şi cum atât ar fi fost prea puţin, te-ai stricat mai mult decât ele în toate umbletele tale. ⁴⁸ Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că sora ta, Sodoma, şi fiicele ei n-au făcut ceea ce tu şi fiicele tale aţi făcut.

⁴⁹ Iată care a fost nelegiuirea surorii tale, Sodoma: era mândră, îmbuibată de hrană, ea şi fiicele ei trăind în lâncezeală şi nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului şi a nevoiaşului. ⁵⁰ S-au îngâmfat şi au săvârşit urâciuni înaintea Mea. Când am văzut ce fac, le-am îndepărtat.

⁵¹ Iar Samaria nu a păcătuit nici pe jumătate din cât ai păcătuit tu. Urâciunile tale au fost mai multe decât ale lor. De fapt prin toate urâciunile pe care le-ai săvârşit, le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte. ⁵² De aceea poartă-ţi şi tu ruşinea cu care le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte! Căci păcatele tale, care te-au făcut mai vrednică de dispreţ decât ele, le-au făcut pe ele să pară mai drepte decât tine! Acum, fii şi tu ruşinată şi poartă-ţi ruşinea care le-a făcut pe surorile tale să pară drepte!

⁵³ Îi voi aduce însă înapoi atât pe captivii lor – pe captivii Sodomei şi ai fiicelor ei şi pe captivii Samariei şi ai fiicelor ei – cât şi pe captivii tăi alături de ei, ⁵⁴ ca şi tu să-ţi porţi ruşinea şi să fii umilită pentru tot ce ai făcut! Le vei fi astfel o pricină de mângâiere. ⁵⁵ Când sora ta, Sodoma, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte şi sora ta, Samaria, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, atunci te vei întoarce şi tu împreună cu fiicele tale, la starea voastră de dinainte. ⁵⁶ Nu aminteai nimic de Sodoma, sora ta,^[o] în ziua înălţării tale, ⁵⁷ înainte de a ţi se descoperi răutatea. Acum însă tu eşti de batjocura fiicelor Edomului^[p] şi a tuturor vecinelor lor, a fiicelor filistenilor, a celor ce te dispreţuiesc de pretutindeni! ⁵⁸ Vei purta acum pedeapsa pentru desfrânarea ta şi pentru urâciunile tale, zice Domnul.»

Promisiunea unui legământ veşnic

⁵⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îţi voi face la fel cum ai făcut şi tu, tu care ai dispreţuit jurământul, rupând legământul. ⁶⁰ Dar Îmi voi aminti de legământul făcut cu tine în tinereţea ta şi voi încheia cu tine un legământ veşnic. ⁶¹ Atunci îţi vei aminti de umbletele tale şi-ţi va fi ruşine când le vei primi pe sora ta cea mare şi pe sora ta cea mică. Ţi le voi da ca surori, dar nu pe temeiul legământului Meu făcut cu tine. ⁶² Eu voi încheia legământul Meu cu tine şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul. ⁶³ Când voi face ispăşire pentru tot ce ai făcut, îţi vei aduce aminte de trecutul tău, îţi va fi ruşine şi nu vei mai deschide niciodată gura din cauza umilinţei în care te vei afla, zice Stăpânul Domn.»“

Alegoria viţei şi a celor doi vulturi

17 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!

³ Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

⁹ Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

¹¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹² „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. ¹³ Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, ¹⁴ ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. ¹⁵ Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?

¹⁶ Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. ¹⁷ Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. ¹⁸ Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!

¹⁹ De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. ²⁰ Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. ²¹ Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»

²² Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. ²³ O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. ²⁴ Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“

Responsabilitatea morală este individuală

18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:

³ Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! ⁴ Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!

¹⁰ Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea ¹¹ şi nu face nici unul din lucrurile bune,

oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.

¹⁴ Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.

Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi! ¹⁸ Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.

¹⁹ Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! ²⁰ Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.

²¹ Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. ²² Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. ²³ Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

²⁴ Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.

²⁵ Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? ²⁶ Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.

²⁷ Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. ²⁸ Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.

²⁹ Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? ³⁰ De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! ³¹ Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? ³² Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“

Bocet pentru prinţii lui Israel

19 Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel! ² Spune:

Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“

Israel, condamnat pentru apostazie

20 În al şaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii,^[u] au venit nişte bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel^[v] ca să-L întrebe pe Domnul şi s-au aşezat înaintea mea.

² Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ³ „Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor lui Israel şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi venit să Mă întrebaţi? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn.»

⁴ Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile părinţilor lor. ⁵ Să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, am făcut jurământ cu urmaşii Casei lui Iacov. M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului şi am făcut jurământ cu ei, afirmând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ ⁶ În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din ţara Egiptului şi că-i voi duce într-o ţară pe care am căutat-o pentru ei, o ţară unde curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările. ⁷ Le-am zis să-şi arunce fiecare urâciunile dinaintea ochilor lui şi să nu se întineze cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.

⁸ Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi nu au vrut să Mă asculte. Nici unul nu şi-a aruncat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. ⁹ Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care ei se aflau şi înaintea cărora Mă făcusem cunoscut lor, cum că îi voi scoate din ţara Egiptului. ¹⁰ Aşa că i-am scos din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.