Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an^[a], în a cincea zi a lunii a patra^[b], în timp ce mă aflam printre exilaţii de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am văzut vedenii dumnezeieşti.

² În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – ³ Cuvântul Domnului a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi,^[c] în ţara caldeenilor^[d], la râul Chebar, şi mâna Domnului a fost peste el acolo.

⁴ M-am uitat şi am văzut un vânt năprasnic venind dinspre nord şi aducând cu el un nor mare strălucind de jur împrejur şi fulgere luminând. În mijloc, în inima focului, era ceva ca metalul lustruit^[e]. ⁵ În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru fiinţe, a căror înfăţişare era ca înfăţişarea unui om. ⁶ Fiecare fiinţă avea câte patru feţe şi câte patru aripi. ⁷ Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui viţel, strălucind ca bronzul lustruit. ⁸ Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părţi, se afla câte o mână de om. Toate cele patru fiinţe aveau feţe şi aripi. ⁹ Se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare se orienta drept înainte.

¹⁰ Feţele lor arătau astfel: înainte, fiecare fiinţă avea câte o faţă de om; în partea dreaptă, toate cele patru fiinţe aveau câte o faţă de leu; în partea stângă, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. ¹¹ Aşa arătau feţele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, şi alte două aripi cu care îşi acoperea trupul. ¹² Fiecare dintre cele patru fiinţe mergea înainte: mergeau încotro le îndruma duhul să meargă, fără să se abată din mersul lor. ¹³ Aspectul fiinţelor, înfăţişarea lor exterioară, era asemenea unor cărbuni aprinşi, asemenea unor torţe care umblau încoace şi încolo printre fiinţe. Strălucirea lor era ca a focului, iar din foc ieşeau străfulgerări. ¹⁴ Fiinţele fugeau şi se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.

¹⁵ În timp ce mă uitam la acele fiinţe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei fiinţe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare faţă. ¹⁶ Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare; aspectul şi lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roţi. ¹⁷ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii, fără să se rotească în mers. ¹⁸ Obezile lor erau înalte şi totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru fiinţe. ¹⁹ Când mergeau fiinţele, mergeau şi roţile alături de ele, iar când se ridicau fiinţele de la pământ, se ridicau şi roţile. ²⁰ De aceea fiinţele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roţile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul fiinţelor era în roţi. ²¹ Când fiinţele mergeau, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, li se alăturau şi roţile, deoarece duhul fiinţelor era în roţi.

²² Deasupra capetelor celor patru fiinţe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se aşternea în înălţime, deasupra capetelor lor. ²³ Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare fiinţă având câte două aripi cu care se acoperea. ²⁴ Am auzit bătaia aripilor lor când se mişcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic^[f], asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oştiri. Când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile în jos. ²⁵ Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile jos.^{[g] 26} Peste întinderea aflată deasupra capetelor lor se afla ceva asemănător cu un tron, având strălucirea pietrei de safir^[h], iar deasupra a ceea ce părea a fi un tron se afla cineva care la înfăţişare era asemănător cu un om. ²⁷ De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfăţişarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.

²⁸ Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, aşa era înfăţişarea sclipirii ce radia de jur împrejur. Aşa arăta înfăţişarea ce părea a fi slava Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia Care vorbea.

2 El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!“ ² Când mi-a vorbit, a venit un vânt spre mine şi m-a făcut să stau în picioare; şi am ascultat la Cel Ce-mi vorbea. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, Eu te trimit la israeliţi, la aceste neamuri răzvrătite care s-au ridicat împotriva Mea! Atât ei, cât şi strămoşii lor s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua de azi. ⁴ Fiii la care te trimit Eu au feţe aspre şi inimi împietrite. Tu însă să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» ⁵ Atunci fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o Casă răzvrătită –, vor şti totuşi că în mijlocul lor se află un profet.

⁶ Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi nici de ei, nici de cuvintele lor! Chiar dacă spinii şi mărăcinii cresc lângă tine şi chiar dacă locuieşti printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor şi să nu te înspăimânţi de feţele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită. ⁷ Să le vorbeşti cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt nişte răzvrătiţi. ⁸ Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ţi spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura şi mănâncă ceea ce-ţi voi da!“

⁹ M-am uitat şi am văzut o mână întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unui document. ¹⁰ El l-a desfăşurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părţi, fiind plin de plângeri, bocete şi vaiete.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ ² Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

⁴ Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. ⁶ Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. ⁷ Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. ⁸ Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. ⁹ Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

¹⁰ El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. ¹¹ Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

¹² Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“^{[i] 13} Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. ¹⁴ Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. ¹⁵ Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.

Ezechiel, străjer peste Israel

¹⁶ La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea! ¹⁸ Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza şi nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi astfel viaţa, cel nelegiuit va muri datorită vinii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ¹⁹ Dacă însă îl vei avertiza pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri datorită vinii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.

²⁰ Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui şi va săvârşi nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă şi el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui şi nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ²¹ Dacă tu însă l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, şi el nu a păcătuit, atunci acesta va trăi, datorită faptului că a fost avertizat, iar tu îţi vei scăpa sufletul.“

Muţenia lui Ezechiel

²² Mâna Domnului a fost peste mine acolo şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!“ ²³ M-am ridicat şi m-am dus în vale. Şi iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ²⁴ Duhul a intrat în mine şi m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! ²⁵ Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. ²⁶ Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. ²⁷ Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Şi cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“

Către îngerul bisericii din Efes

2 Îngerului bisericii din Efes^[a] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele^[b] Celui Ce ţine cele şapte stele în mâna Sa dreaptă şi umblă printre cele şapte sfeşnice de aur: ² ştiu faptele tale, osteneala şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei ce spun despre ei înşişi că sunt apostoli, dar nu sunt, şi ai descoperit că sunt falşi. ³ Ştiu, de asemenea, că ai răbdare, că înduri pentru Numele Meu şi că n-ai obosit. ⁴ Dar ceea ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. ⁵ Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut, pocăieşte-te şi fă faptele pe care le făceai la început! Dacă nu, voi veni la tine şi-ţi voi muta sfeşnicul de la locul lui dacă nu te pocăieşti! ⁶ Ai însă aceasta: urăşti faptele nicolaiţilor^[c], pe care şi Eu le urăsc. ⁷ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care se află în Raiul lui Dumnezeu.»

Către îngerul bisericii din Smirna

⁸ Îngerului bisericii din Smirna^[d] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Dintâi şi Celui De Pe Urmă, Celui Ce a fost mort şi a înviat: ⁹ ştiu necazul şi sărăcia ta, – dar eşti bogat –, ştiu şi defăimarea din partea celor ce spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă^[e] a lui Satan^[f]. ¹⁰ Nu te teme de nici unul dintre lucrurile pe care urmează să le suferi! Diavolul^[g] urmează să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi, şi veţi fi în necaz timp de zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii! ¹¹ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Cel ce învinge, nicidecum nu va fi rănit de moartea a doua.»

Către îngerul bisericii din Pergam

¹² Îngerului bisericii din Pergam^[h] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: ¹³ ştiu unde locuieşti – acolo unde este tronul lui Satan.^[i] Ştiu că ţii Numele Meu, că nu te-ai lepădat de credinţa Mea nici chiar în zilele când Antipa, martorul Meu credincios^[j], a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satan. ¹⁴ Am însă câteva lucruri împotriva ta: ai acolo pe câţiva care ţin învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balak să pună o pricină de poticnire înaintea fiilor lui Israel, şi anume să mănânce ceea ce este jertfit idolilor şi să se desfrâneze^[k]. ¹⁵ Tot aşa şi tu, ai câţiva care ţin învăţătura nicolaiţilor^[l]. ¹⁶ Pocăieşte-te, deci! Dacă nu, în curând voi veni la tine şi mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele! ¹⁷ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da mana ascunsă^[m] şi-i voi da o piatră albă pe care este scris un nume nou,^[n] pe care nu-l cunoaşte nimeni în afară de cel care-l primeşte.»

Către îngerul bisericii din Tiatira

¹⁸ Îngerului bisericii din Tiatira^[o] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, Care are ochii ca flacăra focului şi picioarele asemenea bronzului încins: ¹⁹ ştiu faptele tale, dragostea, credincioşia, slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că ultimele tale fapte sunt mai mari decât primele. ²⁰ Însă ce am împotriva ta este că o laşi pe Izabela^[p], femeia aceea care spune despre sine că este profetesă, să dea învăţătură şi să-i înşele pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce ceea ce este jertfit idolilor. ²¹ I-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. ²² O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei; ²³ apoi pe copiii ei îi voi lovi cu moartea. Şi toate bisericile vor şti că eu sunt Cel Care cercetez gândurile şi inimile şi că vă voi da fiecăruia după faptele voastre. ²⁴ Vouă însă, celorlalţi din Tiatira, tuturor celor ce nu aveţi învăţătura aceasta şi care nu aţi cunoscut „adâncimile lui Satan“^[q], cum le zic ei, vă spun: nu pun peste voi altă greutate. ²⁵ Doar ţineţi cu tărie ceea ce aveţi, până voi veni! ²⁶ Celui ce învinge şi păzeşte până la sfârşit lucrările Mele îi voi da autoritate peste neamuri;

²⁸ tot aşa cum am primit şi Eu autoritate de la Tatăl Meu; şi îi voi da steaua dimineţii^[s]. ²⁹ Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»