Ezechiel 1:24-26

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

²⁴ Când^(A) umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca^(B) vâjâitul unor ape mari şi ca glasul^(C) Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. ²⁵ Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. ²⁶ Deasupra^(D) cerului care era peste capetele lor, era ceva ca^(E) o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.