Exodul 15-17

Nouă Traducere În Limba Română

Cântarea de laudă a lui Moise şi a lui Miriam

15 Atunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului:

¹⁹ Când caii, carele şi călăreţii^[e] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.

²⁰ Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând. ²¹ Miriam le cânta:

Apele de la Mara şi Elim

²² După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roşie şi au intrat împreună în pustia Şur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. ²³ Au ajuns într-un loc unde, deşi era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara^[f]. ²⁴ Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ ²⁵ El a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi şi porunci şi i-a pus la încercare. ²⁶ El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“ ²⁷ În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri; ei şi-au aşezat tabăra lângă apă.

Mana şi prepeliţele

16 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat de la Elim şi a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieşit din ţara Egiptului. ² În pustie, întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron. ³ Israeliţii le-au zis: „O, de-am fi fost omorâţi de mâna Domnului în ţara Egiptului! Cel puţin acolo stăteam lângă oalele de carne şi mâncam pâine din belşug. Ne-aţi adus aici, în pustia aceasta, ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta!“

⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă şi să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu. ⁵ În ziua a şasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă faţă de ce au adunat în fiecare zi.“

⁶ Moise şi Aaron le-au zis tuturor israeliţilor: „În seara aceasta veţi şti că Domnul v-a scos din ţara Egiptului, ⁷ iar dimineaţă veţi vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeţi împotriva noastră?“ ⁸ Moise a mai zis: „Veţi şti că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineaţa – pâine din belşug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“

⁹ După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliţilor: «Apropiaţi-vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ ¹⁰ În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor. ¹¹ Domnul i-a vorbit lui Moise astfel: ¹² „Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri^[g] veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“ ¹³ Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. ¹⁴ Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ. ¹⁵ Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi. ¹⁶ Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer^[h] de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunaţi pentru fiecare persoană din cortul vostru.“ ¹⁷ Israeliţii au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. ¹⁹ Deşi Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineaţa, ²⁰ ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei. ²¹ În fiecare dimineaţă israeliţii adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. ²² În ziua a şasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri^[i] pentru fiecare persoană. Când toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus acest lucru lui Moise, ²³ el le-a răspuns: „Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi tot ce vă rămâne păstraţi până dimineaţa.»“ ²⁴ Ei au păstrat-o aşa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veţi găsi pâine pe câmp. ²⁶ S-o adunaţi timp de şase zile, căci în a şaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“ ²⁷ În ziua a şaptea însă unii oameni din popor au ieşit să adune pâine, dar n-au găsit nimic. ²⁸ Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să păziţi poruncile şi legile Mele? ²⁹ Ştiţi că Domnul v-a dat Sabatul şi de aceea în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a şaptea.“ ³⁰ Şi astfel, în ziua a şaptea poporul s-a odihnit. ³¹ Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“^[j]; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.

³² Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Puneţi deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generaţiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.»“ ³³ Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“ ³⁴ Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise. ³⁵ Israeliţii au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului. ³⁶ (Un omer este a zecea parte dintr-o efă^[k].)

Apa din stâncă şi victoria împotriva lui Amalek

17 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc^[l], după cum le-a poruncit Domnul. Ei şi-au aşezat tabăra la Refidim; acolo nu era apă de băut pentru popor. ² Poporul s-a certat cu Moise şi i-a zis:

– Dă-ne apă să bem!

Moise le-a răspuns:

– De ce vă certaţi cu mine? De ce Îl ispitiţi pe Domnul?

³ Poporul stătea acolo însetat şi cârtea împotriva lui Moise, zicându-i:

– De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim aici de sete cu tot cu copii şi cu vite?

⁴ Moise a strigat către Domnul, zicându-I:

– Ce să fac cu acest popor? Sunt gata să mă omoare cu pietre!

⁵ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Du-te înaintea poporului şi ia cu tine pe câţiva din sfatul bătrânilor lui Israel; ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. ⁶ Eu voi sta acolo, înaintea ta, la stâncă, în Horeb. Loveşte stânca şi din ea va ieşi apă; astfel, poporul va putea să bea.

Moise a făcut întocmai înaintea sfatului bătrânilor lui Israel. ⁷ El a numit locul acela „Masa şi Meriba“^[m], pentru că acolo israeliţii s-au certat şi L­au testat pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“

⁸ După aceea a venit Amalek şi s-a luptat cu Israel la Refidim. ⁹ Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câţiva oameni dintre noi şi du-te să te lupţi cu Amalek. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“ ¹⁰ Iosua a făcut precum i-a zis Moise şi s-a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron şi Hur s-au urcat pe vârful dealului. ¹¹ Când Moise îşi ţinea mâinile sus, Israel era mai tare; când el îşi lăsa mâinile jos, era mai tare Amalek. ¹² La un moment dat mâinile lui Moise au obosit; atunci Aaron şi Hur au luat o piatră, l­au aşezat pe ea, după care au început să-i sprijine mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. ¹³ Şi Iosua l-a biruit cu ajutorul sabiei pe Amalek şi pe poporul acestuia. ¹⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-un sul ca o aducere-aminte şi citeşte-l în auzul lui Iosua: «Voi şterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.»“ ¹⁵ Moise a zidit un altar şi l-a numit „Domnul este steagul meu“^[n], ¹⁶ zicând: „Pentru că o mână s-a ridicat spre tronul Domnului,^[o] Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generaţie în generaţie.“