Cele zece urgii

7 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu^(A) pentru Faraon, şi fratele tău Aaron va fi prorocul^(B) tău. ² Tu vei spune tot^(C) ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui. ³ Eu voi împietri^(D) inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi^(E) semnele^(F) şi minunile în ţara Egiptului. ⁴ Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde^(G) mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin^(H) mari judecăţi. ⁵ Egiptenii vor cunoaşte^(I) că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde^(J) mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.” ⁶ Moise şi Aaron au făcut^(K) ce le poruncise Domnul: aşa au făcut. ⁷ Moise era în vârstă de optzeci^(L) de ani, iar Aaron, de optzeci şi trei de ani când au vorbit lui Faraon.

Moise şi Aaron fac minuni

⁸ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: ⁹ „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice^(M): ‘Faceţi o minune!’ să zici lui Aaron: ‘Ia-ţi^(N) toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Şi toiagul se va preface într-un şarpe.” ¹⁰ Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum^(O) poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi toiagul^(P) s-a prefăcut într-un şarpe. ¹¹ Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi^(Q) şi pe nişte vrăjitori^(R), şi vrăjitorii Egiptului au făcut^(S) şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. ¹² Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. ¹³ Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după^(T) cum spusese Domnul.

Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge

¹⁴ Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima^(U) împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. ¹⁵ Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul^(V) care a fost prefăcut în şarpe ¹⁶ şi să zici lui Faraon: ‘Domnul, Dumnezeul^(W) evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca^(X) să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat.’ ¹⁷ Acum, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată cum vei cunoaşte^(Y) că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, şi ele se vor preface^(Z) în sânge^(AA). ¹⁸ Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă^(AB) egiptenilor să bea din apa râului’.” ¹⁹ Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi^(AC) mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât şi în vasele de piatră’.” ²⁰ Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat^(AD) toiagul şi a lovit apele^(AE) râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui, şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge. ²¹ Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau^(AF) să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. ²² Dar vrăjitorii^(AG) Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum^(AH) spusese Domnul. ²³ Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă, dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri. ²⁴ Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. ²⁵ Au trecut şapte zile după ce a lovit Domnul râul.