Instrucţiuni privind altarul tămâierii

30 Să faci apoi un altar din lemn de salcâm pe care să arzi tămâie. ² Atât lungimea, cât şi lăţimea lui să fie de un cot^[a], având o suprafaţă pătrată. Înălţimea să-i fie de doi coţi^[b], iar coarnele să fie dintr-o bucată cu el. ³ Să poleieşti cu aur curat atât partea superioară şi părţile laterale ale altarului, cât şi coarnele sale. Să-i faci un chenar de aur de jur împrejur ⁴ şi două inele de aur pe care să le fixezi sub chenar, pe ambele părţi. Ele vor ţine drugii cu care-l vei duce. ⁵ Să faci drugii din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. ⁶ Să aşezi altarul în faţa draperiei care este înaintea Chivotului Mărturiei – în faţa Capacului Ispăşirii care este deasupra Mărturiei – unde mă voi întâlni cu tine.

⁷ Aaron să ardă tămâie pe el în fiecare dimineaţă când pregăteşte candelele. ⁸ De asemenea să ardă tămâie pe el şi între cele două seri^[c], când va aprinde candelele. Astfel, va fi tot timpul tămâie din partea voastră înaintea Domnului, din neam în neam. ⁹ Să nu arzi tămâie străină pe el, să nu aduci pe el nici ardere de tot, nici dar de mâncare şi să nu torni nici o jertfă de băutură pe el. ¹⁰ Doar o dată pe an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Această ispăşire anuală va trebui făcută cu sângele jertfei pentru ispăşirea păcatului; de asemenea, ea va trebui făcută din neam în neam. Acesta este un lucru preasfânt înaintea Domnului.“

Instrucţiuni privind preţul răscumpărării

¹¹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹² „Când vei face numărătoarea israeliţilor, fiecare va trebui să plătească Domnului, atunci când va fi numărat, un preţ de răscumpărare pentru viaţa lui, pentru ca atunci când vei face numărătoarea nici o nenorocire să nu vină peste ei. ¹³ Fiecare dintre cei ce sunt număraţi să dea o jumătate de şechel^[d], după şechelul Lăcaşului (un şechel este douăzeci de ghere); această jumătate de şechel va fi o jertfă pentru Domnul. ¹⁴ Fiecare dintre cei număraţi, cei având vârsta de la douăzeci de ani în sus, să ofere această jertfă Domnului. ¹⁵ Când vei aduce Domnu lui această jertfă ca să faci ispăşire pentru sufletele voastre, cel bogat să nu dea mai mult de o jumătate de şechel, iar cel sărac să nu dea mai puţin. ¹⁶ Să primeşti de la israeliţi argintul pentru ispăşire şi să-l foloseşti pentru slujirea din Cortul Întâlnirii; aceasta va fi pentru israeliţi o aducere-aminte înaintea Domnului a preţului de răscumpărare pentru sufletele lor.“

Instrucţiuni privind vasul pentru spălare

¹⁷ După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Să faci un lighean din bronz pentru spălat, al cărui piedestal să fie făcut tot din bronz. Să-l aşezi între Cortul Întâlnirii şi altar şi să pui apă în el. ¹⁹ Aaron şi fiii lui vor trebui să-şi spele mâinile şi picioarele cu apa din el. ²⁰ Atunci când vor intra în Cortul Întâlnirii, să se spele cu apa aceasta ca să nu moară; vor trebui să facă acest lucru atunci când se vor apropia de altar ca să slujească sau când vor aduce Domnului jertfe mistuite de foc. ²¹ Aşadar, să-şi spele mâinile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.“

Instrucţiuni privind untdelemnul pentru ungere şi tămâia sacră

²² Domnul i-a mai zis lui Moise: ²³ „Ia cele mai fine mirodenii: ia cinci sute de şecheli^[e] de smirnă lichidă, apoi ia jumătate de cantitate, adică două sute cincizeci de şecheli de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de şecheli de trestie mirositoare, ²⁴ cinci sute de şecheli de cassia măsuraţi după şechelul Lăcaşului şi un hin^[f] de ulei de măsline. ²⁵ Să faci din acestea un untdelemn sfânt pentru ungere, un amestec preparat la fel cum se face parfumul; să fie un untdelemn sfânt pentru ungere. ²⁶ Cu el să ungi Cortul Întâlnirii, Chivotul Mărturiei, ²⁷ masa şi uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii, ²⁸ altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piedestalul său. ²⁹ Să sfinţeşti aceste lucruri ca ele să fie preasfinte; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.

³⁰ Să-i ungi pe Aaron şi pe fiii săi şi să-i sfinţeşti, pentru ca ei să fie în slujba Mea ca preoţi. ³¹ Iar israeliţilor să le spui: «Acesta va fi untdelemnul Meu sfânt pentru ungere, pentru toate generaţiile de acum încolo. ³² Să nu fie turnat pe trupul vreunui om şi să nu faceţi altul ca el, după aceeaşi întocmire. El este sfânt, deci să fie sfânt şi pentru voi. ³³ Oricine va face un untdelemn ca acesta şi oricine va unge cu el pe cineva care nu este preot, să fie nimicit din poporul său.»“

³⁴ Domnul i-a zis lui Moise: „Ia nişte mirodenii plăcut mirositoare, precum stactele, onicele şi galbanul; amestecă câte o parte din fiecare cu tămâie curată ³⁵ şi prepară un amestec de tămâie, la fel cum se face parfumul: să fie sărată, curată şi sfântă. ³⁶ O parte din ea s-o pisezi mărunt şi s-o pui înaintea Mărturiei, în Cortul Întâlnirii unde mă voi întâlni cu tine. Ea să fie preasfântă pentru voi. ³⁷ Când vei face tămâie după întocmirea aceasta, să n-o faci pentru voi înşivă, ci s-o priveşti ca sfântă pentru Domnul. ³⁸ Oricine va face tămâie ca aceasta pentru a o folosi ca parfum, să fie nimicit din poporul său.“

Desemnarea artizanilor

31 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Să ştii că l-am chemat pe nume pe Beţalel^[g], fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, ³ l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu pricepere şi cunoaştere pentru tot felul de lucrări, ⁴ ca să creeze proiecte de artă, să prelucreze aurul, argintul şi bronzul, ⁵ să taie şi să fixeze pietre scumpe, să prelucreze lemnul şi să facă tot felul de lucrări artizanale. ⁶ I l-am dat ca ajutor şi pe Oholiab, fiul lui Ahisamah, din seminţia lui Dan; tuturor oamenilor iscusiţi le-am dat înţelepciune, ca să facă tot ce ţi-am poruncit: ⁷ Cortul Întâlnirii, Chivotul Mărturiei şi Capacul Ispăşirii care este peste el, precum şi toate obiectele din cort – ⁸ masa şi uneltele ei, sfeşnicul din aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii, ⁹ altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, ¹⁰ veşmintele ţesute, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor săi pentru slujirea ca preoţi, ¹¹ untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare pentru Locul Sfânt. Toate acestea vor trebui să le facă după cum ţi-am poruncit.“

Imperativul păzirii Sabatului. Tablele Legământului

¹² Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹³ „Aşa să le spui israeliţilor: «Să ţineţi Sabatele Mele, pentru că lucrul acesta este un semn între Mine şi voi pentru generaţiile care vin, ca voi să ştiţi că Eu, Domnul, vă sfinţesc^[h]. ¹⁴ Să ţineţi Sabatul, căci el este pentru voi ceva sfânt; oricine îl va pângări să fie pedepsit cu moartea; oricine va lucra în ziua aceea să fie nimicit din poporul său. ¹⁵ Să se lucreze şase zile, iar ziua a şaptea să fie o zi de odihnă, pusă deoparte pentru Domnul; oricine lucrează în ziua de Sabat să fie pedepsit cu moartea. ¹⁶ Israeliţii trebuie să ţină Sabatul, păzindu-l în generaţiile care vin, ca pe un legământ necurmat. ¹⁷ Acesta va fi un semn veşnic între Mine şi israeliţi, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea s-a odihnit şi Şi-a tras răsuflarea.»“

¹⁸ Când Dumnezeu a terminat de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat acestuia cele două table^[i] ale Mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Viţelul de aur

32 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:

– Vino şi fă-ne nişte zei^[j] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!

² Aaron le-a răspuns:

– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!

³ Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. ⁴ El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat^[k]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care te­au scos din ţara Egiptului!“ ⁵ Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ ⁶ A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace^[l]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.

⁷ Domnul i-a zis lui Moise:

– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. ⁸ S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şi­au turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ ⁹ Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. ¹⁰ Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.

¹¹ Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:

– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? ¹² De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. ¹³ Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii^[m] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“

¹⁴ Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.

¹⁵ Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. ¹⁶ Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. ¹⁷ Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:

– Este zgomot de război în tabără.

¹⁸ Moise a răspuns:

¹⁹ În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. ²⁰ A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.

²¹ – Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.

²² – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoşti poporul acesta şi ştii că este pornit la rău. ²³ Ei mi-au zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului.“ ²⁴ Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.

²⁵ Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu şi de batjocură înaintea duşmanilor lui – ²⁶ a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine!“ Toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.

²⁷ El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ ²⁸ Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. ²⁹ Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-aţi predat^[n] Domnului, fiecare cu preţul fiului şi al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“

Mijlocirea lui Moise

³⁰ În ziua următoare Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.“ ³¹ Moise s-a întors la Domnul şi I-a zis:

– Oamenii aceştia au săvârşit un mare păcat, făurindu-şi zei din aur. ³² Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o.

³³ – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise. ³⁴ Acum du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.

³⁵ Domnul a lovit poporul, pentru ceea ce făcuseră cu viţelul făurit de Aaron.

Filip vesteşte Evanghelia în Samaria

8 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan.

Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei^[a]. ² Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. ³ Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.

⁴ Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. ⁵ Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei^[b] şi le-a predicat pe Cristos. ⁶ Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. ⁸ Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

⁹ În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. ¹⁰ Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia^[c] despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.

¹⁴ Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. ¹⁷ Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, ¹⁹ spunând:

– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

²⁰ Petru însă i-a zis:

– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! ²² Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, ²³ căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!

²⁴ Simon a răspuns:

– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!

²⁵ După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor^[d].

Filip şi eunucul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ ²⁷ Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc^[e] etiopian, înalt oficial al lui Candake^[f], regina etiopienilor^[g], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, ²⁸ iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. ²⁹ Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ ³⁰ Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.

El l-a întrebat:

– Înţelegi ce citeşti?

³¹ Acesta i-a răspuns:

– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?

Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. ³² Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

³⁴ Eunucul l-a întrebat pe Filip:

– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?

³⁵ Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. ³⁶ În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:

– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

³⁷ (Filip a zis:

– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!

El i-a răspuns:

– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)^[i]

³⁸ A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. ⁴⁰ Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.