Exod 32
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Viţelul de aur
32 Poporul, văzând că Moise(A) zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis(B): „Haide, fă-ne un dumnezeu care să(C) meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” 2 Aaron le-a răspuns: „Scoateţi(D) cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.” 3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. 4 El(E) i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!” 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a(F) strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” 6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire(G). Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
Mânia lui Dumnezeu
7 Domnul a zis lui Moise(H): „Scoală şi pogoară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a(I) stricat. 8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o(J) poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: ‘Israele(K), iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!’ ” 9 Domnul a zis lui Moise: „Văd(L) că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum(M), lasă-Mă; mânia(N) Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, dar pe(O) tine te voi face strămoşul unui neam mare.” 11 Moise(P) s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare? 12 Pentru ce(Q) să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?’ Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi(R) lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te(S) pe Tine Însuţi: ‘Voi(T) înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac’.” 14 Şi Domnul S-a(U) lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
Mânia lui Moise
15 Moise(V) s-a întors şi s-a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. 16 Tablele(W) erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. 17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” 18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!” 19 Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut(X) viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui. 20 A luat(Y) viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise a zis lui Aaron(Z): „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur(AA) ştii că poporul acesta este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis(AB): ‘Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!’ 24 Eu le-am zis: ‘Cine are aur să-l scoată!’ Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi din el a(AC) ieşit viţelul acesta.”
Măcelul
25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu(AD), spre batjocura vrăjmaşilor săi; 26 s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. 27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să(AE) omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa’.” 28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor. 29 Moise(AF) a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”
Moise se roagă pentru popor
30 A doua zi, Moise a zis poporului(AG): „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate(AH) că voi(AI) căpăta iertare pentru păcatul vostru.” 31 Moise s-a(AJ) întors la Domnul şi a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu(AK) de aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă(AL) din(AM) cartea Ta pe care ai scris-o!” 33 Domnul a zis lui Moise: „Pe(AN) cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. 34 Du-te dar şi du poporul unde ţi-am spus. Iată(AO), Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua(AP) răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!” 35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că(AQ) făcuse viţelul făurit de Aaron.
Exodul 32
Nouă Traducere În Limba Română
Viţelul de aur
32 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:
– Vino şi fă-ne nişte zei[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!
2 Aaron le-a răspuns:
– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. 4 El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care teau scos din ţara Egiptului!“ 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şiau turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 9 Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“
14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15 Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. 17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18 Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de biruinţă,
nu este nici vaiet de înfrângere,
ci zgomot de petrecere
este ceea ce eu aud.
19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.
21 – Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.
22 – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoşti poporul acesta şi ştii că este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului.“ 24 Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.
25 Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu şi de batjocură înaintea duşmanilor lui – 26 a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine!“ Toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.
27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ 28 Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29 Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-aţi predat[e] Domnului, fiecare cu preţul fiului şi al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“
Mijlocirea lui Moise
30 În ziua următoare Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.“ 31 Moise s-a întors la Domnul şi I-a zis:
– Oamenii aceştia au săvârşit un mare păcat, făurindu-şi zei din aur. 32 Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o.
33 – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise. 34 Acum du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35 Domnul a lovit poporul, pentru ceea ce făcuseră cu viţelul făurit de Aaron.
Footnotes
- Exodul 32:1 Sau: un zeu; vezi şi vs. 23 şi 31
- Exodul 32:4 Cel mai probabil un viţel din lemn, placat cu aur (în v. 20, viţelul este ars); textul ebraic poate să se refere şi la un viţel turnat din aur solid şi apoi lucrat cu o daltă
- Exodul 32:6 Vezi nota de la 24:5
- Exodul 32:13 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Exodul 32:29 LXX, VUL; TM, Tg: Predaţi-vă astăzi
Éxodo 32
La Biblia de las Américas
El becerro de oro
32 Cuando el pueblo vio que Moisés tardaba en bajar del monte(A), la gente se congregó alrededor de Aarón, y le dijeron: Levántate[a], haznos un dios que vaya[b] delante de nosotros; en cuanto a este Moisés, el hombre que nos sacó de la tierra de Egipto(B), no sabemos qué le haya acontecido(C). 2 Y Aarón les dijo: Quitad los pendientes de oro(D) de las orejas de vuestras mujeres, de vuestros hijos y de vuestras hijas, y traédmelos. 3 Entonces todo el pueblo se quitó los pendientes de oro que tenían en las orejas y los llevaron a Aarón. 4 Y él los tomó de sus manos y les dio forma con buril, e hizo de ellos un becerro de fundición. Y ellos dijeron: Este es tu dios, Israel, que te ha sacado[c] de la tierra de Egipto(E). 5 Cuando Aarón vio esto, edificó un altar delante del becerro[d]. Y Aarón hizo una proclama, diciendo: Mañana será fiesta para el Señor. 6 Y al día siguiente se levantaron temprano y ofrecieron holocaustos(F) y trajeron ofrendas de paz; y el pueblo se sentó a comer(G) y a beber, y se levantó a regocijarse(H). 7 Entonces el Señor habló a Moisés: Desciende pronto, porque tu pueblo, que sacaste de la tierra de Egipto(I), se ha corrompido(J). 8 Bien pronto se han desviado del camino que yo les mandé. Se han hecho un becerro de fundición(K) y lo han adorado, le han ofrecido sacrificios(L) y han dicho: «Este es tu dios, Israel, que te ha sacado[e] de la tierra de Egipto(M)». 9 (N)Y el Señor dijo a Moisés: He visto a este pueblo, y he aquí, es pueblo de dura cerviz(O). 10 Ahora pues, déjame, para que se encienda mi ira contra ellos y los consuma; mas de ti yo haré una gran nación(P). 11 (Q)Entonces Moisés suplicó ante el Señor su Dios, y dijo: Oh Señor, ¿por qué se enciende tu ira contra tu pueblo, que tú has sacado de la tierra de Egipto con gran poder y con mano fuerte(R)? 12 ¿Por qué han de hablar los egipcios, diciendo: «Con malas intenciones los ha sacado, para matarlos en los montes y para exterminarlos de la faz de la tierra(S)»? Vuélvete del ardor de tu ira, y desiste de hacer daño a tu pueblo. 13 Acuérdate de Abraham, de Isaac y de Israel, siervos tuyos, a quienes juraste por ti mismo(T), y les dijiste: «Yo multiplicaré vuestra descendencia[f] como las estrellas del cielo(U), y toda esta tierra de la cual he hablado, daré a vuestros descendientes[g], y ellos la heredarán para siempre(V)». 14 Y el Señor desistió de hacer el daño que había dicho que haría a su pueblo(W).
Moisés rompe las tablas del testimonio
15 Entonces se volvió Moisés y descendió del monte con las dos tablas del testimonio en su mano(X), tablas escritas por ambos[h] lados(Y); por uno y por el otro estaban escritas. 16 Y las tablas eran obra de Dios, y la escritura era escritura de Dios grabada sobre las tablas. 17 Al oír Josué el ruido del pueblo que gritaba[i], dijo a Moisés: Hay gritos de guerra en el campamento. 18 Pero él respondió:
No es ruido de gritos de victoria,
ni es ruido de lamentos de derrota;
sino que oigo voces de canto.
19 Y sucedió que tan pronto como Moisés se acercó al campamento, vio el becerro y las danzas(Z); y se encendió la ira de Moisés, y arrojó las tablas de sus manos, y las hizo pedazos al pie[j] del monte(AA). 20 Y tomando el becerro que habían hecho, lo quemó en el fuego, lo molió hasta reducirlo a polvo y lo esparció sobre el agua(AB), e hizo que los hijos de Israel la bebieran.
Castigo del pueblo
21 Entonces dijo Moisés a Aarón: ¿Qué te ha hecho este pueblo para que hayas traído sobre él tan gran pecado? 22 Y Aarón respondió: No se encienda la ira de mi señor; tú conoces al pueblo, que es propenso al mal[k](AC). 23 Porque me dijeron: «Haznos un dios que vaya[l] delante de nosotros; pues no sabemos qué le haya acontecido a este Moisés, el hombre que nos sacó de la tierra de Egipto(AD)». 24 Y yo les dije: «El que tenga oro, que se lo quite». Y me lo dieron, y lo eché al fuego y salió este becerro(AE).
25 Y viendo Moisés al pueblo desenfrenado, porque Aarón les había permitido el desenfreno para ser burla de sus enemigos[m](AF), 26 se paró Moisés a la puerta del campamento, y dijo: El que esté por el Señor, venga a mí. Y se juntaron a él todos los hijos de Leví. 27 Y él les dijo: Así dice el Señor, Dios de Israel: «Póngase cada uno la espada sobre el muslo, y pasad y repasad por el campamento de puerta en puerta, y matad cada uno a su hermano y a su amigo y a su vecino[n]». 28 Y los hijos de Leví hicieron conforme a la palabra de Moisés(AG); y cayeron aquel día unos tres mil hombres del pueblo. 29 Y Moisés dijo: Consagraos[o] hoy al Señor, pues cada uno ha estado en contra de su hijo y en contra de su hermano, para que hoy Él os dé una bendición.
30 Y sucedió que al día siguiente dijo Moisés al pueblo: Vosotros habéis cometido[p] un gran pecado(AH), y yo ahora voy a subir al Señor, quizá pueda hacer expiación por vuestro pecado(AI). 31 Entonces volvió Moisés al Señor y dijo: ¡Ay!, este pueblo ha cometido[q] un gran pecado: se ha hecho un dios[r] de oro(AJ). 32 Pero ahora, si es tu voluntad, perdona su pecado, y si no, bórrame del[s] libro que has escrito(AK). 33 Y el Señor dijo a Moisés: Al que haya pecado contra mí, lo borraré de mi libro(AL). 34 Pero ahora ve, conduce al pueblo adonde te he dicho(AM). He aquí, mi ángel irá delante de ti(AN); mas el día que yo los visite, los castigaré por su pecado[t](AO). 35 Y el Señor hirió al pueblo(AP) por lo que hicieron con el becerro que Aarón había hecho(AQ).
Footnotes
- Éxodo 32:1 Lit., Ven
- Éxodo 32:1 O, unos dioses que vayan
- Éxodo 32:4 O, Estos son tus dioses que te han sacado
- Éxodo 32:5 Lit., de él
- Éxodo 32:8 O, Estos son tus dioses que te han sacado
- Éxodo 32:13 Lit., simiente
- Éxodo 32:13 Lit., vuestra simiente
- Éxodo 32:15 Lit., por los dos de sus
- Éxodo 32:17 Lit., en su gritería
- Éxodo 32:19 Lit., debajo
- Éxodo 32:22 Lit., que está en el mal
- Éxodo 32:23 O, unos dioses que vayan
- Éxodo 32:25 Lit., de los que se levantan contra ellos
- Éxodo 32:27 O, pariente
- Éxodo 32:29 Lit., Llenad vuestra mano
- Éxodo 32:30 Lit., pecado
- Éxodo 32:31 Lit., pecado
- Éxodo 32:31 O, unos dioses
- Éxodo 32:32 Lit., de tu
- Éxodo 32:34 Lit., visitaré su pecado sobre ellos
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
