Exod 21:1-28:34

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Despre slobozenie şi viaţă

21 „Iată legile pe care le vei^(A) pune înaintea lor. ² Dacă^(B) vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob, dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. ³ Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. ⁵ Dacă robul^(C) va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod’, ⁶ atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea^(D) lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i^(E) găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. ⁷ Dacă un om îşi va^(F) vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum^(G) ies robii. ⁸ Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. ⁹ Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. ¹⁰ Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul^(H) ei de soţie. ¹¹ Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

¹² Cine va lovi^(I) pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă nu^(J) i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut^(K) să-i cadă în mână, îţi voi^(L) hotărî un loc unde va putea să fugă. ¹⁴ Dar, dacă lucrează^(M) cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la^(N) altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

¹⁵ Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. ¹⁶ Cine^(O) va fura un om şi-l va^(P) vinde sau îl va ţine în mâinile^(Q) lui să fie pedepsit cu moartea. ¹⁷ Cine^(R) va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

¹⁸ Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, ¹⁹ cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag^(S). Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. ²⁰ Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. ²¹ Dar, dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul^(T) lui. ²² Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă^(U) pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. ²³ Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi^(V) pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. ²⁶ Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. ²⁷ Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. ²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie^(W), boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea^(X) vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. ³¹ Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, ³² dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei^(Y) sicli de argint stăpânului robului, şi boul^(Z) să fie ucis cu pietre. ³³ Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă şi cade în ea un bou sau un măgar, ³⁴ stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. ³⁵ Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

Legi privitoare la avere

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru^(AA) oi pentru oaia furată. ² Dacă hoţul este prins spărgând^(AB) şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu^(AC) va fi vinovat de omor faţă de el; ³ dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut^(AD) rob, ca despăgubire pentru furtul lui. ⁴ Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu^(AE) în mâinile lui, să dea îndoit^(AF) înapoi. ⁵ Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui. ⁶ Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. ⁷ Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul^(AG) trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. ⁸ Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze^(AH) înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. ⁹ În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina^(AI) amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. ¹⁰ Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze şi dobitocul moare, îşi strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, ¹¹ să se facă un jurământ^(AJ), în Numele Domnului, între cele două părţi, şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. ¹² Dar, dacă dobitocul a fost furat^(AK) de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască. ¹³ Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat. ¹⁴ Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. ¹⁵ Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.

Necinstirea unei fete

¹⁶ Dacă^(AL) un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă. ¹⁷ Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei^(AM) cuvenite fetelor. ¹⁸ Pe vrăjitoare^(AN) să n-o laşi să trăiască. ¹⁹ Oricine^(AO) se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. ²⁰ Cine^(AP) aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.

Legi privitoare la asuprirea celor săraci

²¹ Să nu chinuieşti pe străin^(AQ) şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ²² Să nu asupreşti pe văduvă^(AR), nici pe orfan. ²³ Dacă-i asupreşti, şi ei strigă^(AS) la Mine după ajutor – Eu le voi^(AT) auzi strigătele; ²⁴ mânia^(AU) Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre^(AV) vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani. ²⁵ Dacă^(AW) împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el. ²⁶ Dacă iei^(AX) zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă^(AY) spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

Întâii născuţi

²⁸ Să nu huleşti pe Dumnezeu^(AZ) şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. ²⁹ Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga^(BA) secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut^(BB) din fiii tăi. ³⁰ Să-Mi dai^(BC) şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte^(BD) zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. ³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi^(BE). Să nu^(BF) mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Legi privitoare la dreptate

23 Să nu răspândeşti zvonuri^(BG) neadevărate^(BH). Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. ² Să^(BI) nu te iei după mulţime ca să faci rău şi la judecată^(BJ) să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. ³ Să nu părtineşti pe sărac la judecată. ⁴ Dacă^(BK) întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. ⁵ Dacă vezi^(BL) măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. ⁶ La judecată, să nu te atingi de dreptul^(BM) săracului. ⁷ Fereşte-te de o învinuire^(BN) nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat^(BO) şi pe cel drept, căci nu voi ierta^(BP) pe cel vinovat. ⁸ Să nu primeşti^(BQ) daruri, căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi. ⁹ Să nu asupreşti pe străin^(BR); ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

Dragostea de aproapele

¹⁰ Timp de şase^(BS) ani, să semeni pământul şi să-i strângi rodul. ¹¹ Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne să mănânce fiarele de pe câmp.

Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi. ¹² Timp de şase^(BT) zile să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle. ¹³ Să păziţi^(BU) tot ce v-am spus şi să nu rostiţi numele^(BV) altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

Păzirea sărbătorilor

¹⁴ De trei^(BW) ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. ¹⁵ Să ţii Sărbătoarea^(BX) Azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit – căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt – şi să nu^(BY) vii cu mâinile goale înaintea Mea. ¹⁶ Să ţii Sărbătoarea^(BZ) Secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii Sărbătoarea Strângerii Roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. ¹⁷ De trei ori^(CA) pe an, toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu. ¹⁸ Să n-aduci cu pâine^(CB) dospită sângele jertfei Mele, şi grăsimea praznicului Meu să nu rămână toată noaptea până dimineaţa. ¹⁹ Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pârga^(CC) celor dintâi roade ale pământului.

Să^(CD) nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

Dumnezeu izgoneşte pe canaaniţi

²⁰ Iată^(CE), Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. ²¹ Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti^(CF) Lui, pentru că nu vă va^(CG) ierta păcatele, căci Numele^(CH) Meu este în El. ²² Dar, dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul^(CI) vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. ²³ Îngerul^(CJ) Meu va merge înaintea ta şi te va^(CK) duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, canaaniţi, heviţi şi iebusiţi şi-i voi nimici. ²⁴ Să nu^(CL) te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei^(CM) după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le^(CN) nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi capiştele. ²⁵ Voi să slujiţi^(CO) Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta^(CP) pâinea şi apele şi va^(CQ) depărta boala din mijlocul tău. ²⁶ Nu^(CR) va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie^(CS) deplin. ²⁷ Voi trimite groaza^(CT) Mea înaintea ta, voi pune pe^(CU) fugă pe toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. ²⁸ Voi trimite^(CV) viespile bondăreşti înaintea ta şi vor izgoni dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi. ²⁹ Nu-i^(CW) voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp. ³⁰ Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării. ³¹ Îţi voi întinde^(CX) hotarele de la Marea Roşie până la marea filistenilor şi de la pustie până la râu (Eufrat). Căci voi^(CY) da în mâinile voastre pe locuitorii ţării şi-i vei izgoni dinaintea ta. ³² Să^(CZ) nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. ³³ Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci atunci ai sluji dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o^(DA) cursă pentru tine.”

Moise, pe muntele Sinai

24 Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab^(DB) şi Abihu şi^(DC) şaptezeci de bătrâni ai lui Israel şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ. ² Numai Moise să se apropie^(DD) de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.” ³ Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot^(DE) ce a zis Domnul.” ⁴ Moise a^(DF) scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre^(DG) pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţumire. ⁶ Moise a luat jumătate^(DH) din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. ⁷ A luat^(DI) cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot^(DJ) ce a zis Domnul.” ⁸ Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată^(DK) sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”

Vederea lui Dumnezeu

⁹ Moise^(DL) s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel. ¹⁰ Ei au^(DM) văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir^(DN) străveziu, întocmai^(DO) ca cerul în curăţia lui. ¹¹ El nu Şi-a întins^(DP) mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au^(DQ) văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au^(DR) mâncat şi au băut.

Moise se suie iarăşi pe munte

¹² Domnul a zis lui Moise: „Suie-te^(DS) la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table^(DT) de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.” ¹³ Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i^(DU) slujea, şi Moise s-a^(DV) suit pe muntele lui Dumnezeu. ¹⁴ El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.” ¹⁵ Moise s-a suit pe munte, şi norul^(DW) a acoperit muntele. ¹⁶ Slava^(DX) Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. ¹⁷ Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc^(DY) mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. ¹⁸ Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise^(DZ) a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Porunci pentru facerea cortului

25 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte copiilor lui Israel: ‘Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice^(EA) om care-l va da cu tragere de inimă. ³ Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă; ⁴ materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subţire şi păr de capră; ⁵ piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm; ⁶ untdelemn^(EB) pentru sfeşnic, mirodenii^(EC) pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia^(ED) mirositoare; ⁷ pietre de onix şi alte pietre pentru efod^(EE) (umărar) şi pieptar^(EF). ⁸ Să-Mi facă un^(EG) locaş sfânt, şi Eu voi^(EH) locui în mijlocul lor. ⁹ Să faceţi cortul şi toate vasele lui după^(EI) chipul pe care ţi-l voi arăta’.

Chivotul şi capacul ispăşirii

¹⁰ Să facă^(EJ) un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea de un cot şi jumătate. ¹¹ Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. ¹² Să torni pentru el patru verigi de aur şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte. ¹³ Să faci nişte drugi de lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. ¹⁴ Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; ¹⁵ drugii^(EK) vor rămâne în verigile chivotului şi nu vor fi scoşi din ele. ¹⁶ Să pui în chivot mărturia^(EL) pe care ţi-o voi da. ¹⁷ Să faci un^(EM) capac al ispăşirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui, de un cot şi jumătate. ¹⁸ Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispăşirii; ¹⁹ să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. ²⁰ Heruvimii^(EN) să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. ²¹ Să pui capacul^(EO) ispăşirii pe chivot^(EP) şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. ²² Acolo^(EQ) Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre^(ER) cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Masa cu pâinile pentru punerea înainte

²³ Să faci^(ES) o masă de lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coţi; lăţimea, de un cot şi înălţimea, de un cot şi jumătate. ²⁴ S-o poleieşti cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. ²⁵ Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mână; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur. ²⁶ Să faci pentru masă patru verigi de aur şi să pui verigile în cele patru colţuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei. ²⁷ Verigile să fie lângă pervaz, şi în ele se vor vârî drugii, ca să ducă masa. ²⁸ Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur, şi ei vor sluji la ducerea mesei. ²⁹ Să-i faci^(ET) farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat. ³⁰ Să pui^(EU) pe masă pâinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.

Sfeşnicul

³¹ Să faci^(EV) un sfeşnic de aur curat; sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată. ³² Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte. ³³ Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ, trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic. ³⁴ Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor. ³⁵ Să fie o gămălioară sub cele două braţe care ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară sub alte două braţe şi o gămălioară sub alte două braţe; tot aşa să fie şi sub cele şase braţe care ies din sfeşnic. ³⁶ Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat. ³⁷ Să faci cele şapte candele, care vor fi^(EW) puse^[a] deasupra, aşa ca să lumineze^(EX) în faţă. ³⁸ Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat. ³⁹ Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui. ⁴⁰ Vezi^(EY) să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.

Cortul

26 Cortul^(EZ) să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie. ² Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură. ³ Cinci dintre aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie, de asemenea, prinse împreună. ⁴ La marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare. ⁵ La cel dintâi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă. ⁶ Apoi să faci cincizeci de copci de aur şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât cortul să alcătuiască un întreg. ⁷ Să^(FA) mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea. ⁸ Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură. ⁹ Pe cinci dintre aceste covoare să le legi împreună deosebit şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului. ¹⁰ Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare. ¹¹ Să faci cincizeci de copci de aramă şi să pui copcile în chiotori. Să împreunezi astfel acoperişul cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg. ¹² Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor să acopere partea dinapoi a cortului, ¹³ iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului să cadă câte un cot de o parte şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încât să le acopere. ¹⁴ Să^(FB) mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roşu şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare. ¹⁵ Apoi să faci nişte scânduri pentru cort; scândurile acestea să fie din lemn de salcâm, puse în picioare. ¹⁶ Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumătate. ¹⁷ Fiecare scândură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scândurile cortului. ¹⁸ Să faci douăzeci de scânduri pentru cort înspre latura de miazăzi. ¹⁹ Sub cele douăzeci de scânduri, să pui patruzeci de picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două urechi ale ei. ²⁰ Pentru a doua latură a cortului, latura de miazănoapte, de asemenea, să faci douăzeci de scânduri, ²¹ împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: câte două picioare sub fiecare scândură. ²² Pentru fundul cortului, înspre latura de apus, să faci şase scânduri. ²³ Să mai faci două scânduri pentru unghiurile din fundul cortului; ²⁴ să fie câte două la un loc, începând de jos, şi bine legate la vârf cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care sunt puse în cele două unghiuri, să fie la fel. ²⁵ Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură. ²⁶ Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcâm pentru scândurile uneia din părţile cortului, ²⁷ cinci drugi pentru scândurile din a doua parte a cortului şi cinci drugi pentru scândurile din partea din fundul cortului dinspre apus. ²⁸ Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt la celălalt al scândurilor. ²⁹ Să poleieşti scândurile cu aur şi verigile în care vor intra drugii să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur. ³⁰ Cortul să-l faci^(FC) după chipul care ţi s-a arătat pe munte.

Cele două perdele

³¹ Să faci^(FD) apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie şi să aibă pe ea heruvimi. ³² S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cârlige de aur şi să stea pe patru picioare de argint. ³³ Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul^(FE) mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul^(FF) Sfânt şi Locul Prea Sfânt. ³⁴ Să pui^(FG) capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul Prea Sfânt. ³⁵ Masa^(FH) s-o pui dincoace de perdea şi sfeşnicul^(FI) în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului, iar masa s-o pui înspre partea de miazănoapte. ³⁶ La intrarea cortului, să^(FJ) mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef. ³⁷ Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi^(FK) de salcâm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cârlige de aur şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.

Altarul pentru arderile-de-tot

27 Altarul^(FL) să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coţi şi lăţimea lui, de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri şi înălţimea lui să fie de cinci coţi. ² În cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul şi să-l acoperi cu aramă^(FM). ³ Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. ⁴ Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei. ⁵ Grătarul să-l pui sub streaşina altarului, începând de jos, aşa că grătarul să vină până la jumătatea altarului. ⁶ Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm, şi să-i acoperi cu aramă. ⁷ Să vâri drugii în verigi, şi drugii să fie de amândouă părţile altarului când îl vor purta. ⁸ Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru. Să fie făcut aşa^(FN) cum ţi s-a arătat pe munte.

Curtea cortului

⁹ Curtea cortului^(FO) s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pânze de in subţire, răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această primă latură, ¹⁰ cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint. ¹¹ Înspre partea de miazănoapte, să fie, de asemenea, nişte pânze pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint. ¹² Înspre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor. ¹³ Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii, ¹⁴ să mai fie cincisprezece coţi de pânză pentru o aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor, ¹⁵ şi cincisprezece coţi de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor. ¹⁶ Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor. ¹⁷ Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint, cârlige de argint şi picioare de aramă. ¹⁸ Lungimea curţii să fie de o sută de coţi; lăţimea, de cincizeci de coţi de fiecare parte şi înălţimea, de cinci coţi; pânzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă. ¹⁹ Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie de aramă.

Untdelemnul sfânt

²⁰ Să^(FP) porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline, fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat. ²¹ Aaron^(FQ) şi fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii^(FR), dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta^(FS) este o lege veşnică pentru urmaşii lor şi pe care copiii lui Israel vor trebui s-o ţină.

Îmbrăcămintea preoţească

28 Apropie de tine pe fratele tău, Aaron,^(FT) şi pe fiii săi şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar. ² Fratelui^(FU) tău, Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă. ³ Vorbeşte^(FV) cu toţi cei destoinici, cărora^(FW) le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujbă de preot. ⁴ Iată veşmintele pe care le vor face: un^(FX) pieptar^(FY), un efod, o^(FZ) mantie, o tunică^(GA) lucrată la gherghef, o mitră şi un brâu. Să facă fratelui tău, Aaron, şi fiilor săi veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot. ⁵ Să întrebuinţeze aur, materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.

Efodul şi brâul

⁶ Efodul^(GB) să-l facă din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi din in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie. ⁷ Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei. ⁸ Brâul să fie de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit. ⁹ Să iei apoi două pietre de onix şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel: ¹⁰ şase din numele lor pe o piatră şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor. ¹¹ Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într-o ferecătură de aur. ¹² Amândouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere-aminte de fiii lui Israel, şi Aaron^(GC) le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca^(GD) aducere-aminte de ei. ¹³ Să faci apoi nişte ferecături de aur ¹⁴ şi două lănţişoare de aur curat, pe care să le împleteşti în chip de sfori, şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.

Pieptarul

¹⁵ Să faci^(GE) apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi din in subţire răsucit. ¹⁶ Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea, tot de o palmă. ¹⁷ În el să^(GF) ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi, un sardonix, un topaz şi un smaragd; ¹⁸ în al doilea rând, un rubin, un safir şi un diamant; ¹⁹ în al treilea rând, un opal, un agat şi un ametist; ²⁰ în al patrulea rând, un hrisolit, un onix şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur. ²¹ Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. ²² Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori. ²³ Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului. ²⁴ Cele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului. ²⁵ Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte. ²⁶ Să mai faci două verigi de aur şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod. ²⁷ Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe care să le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului. ²⁸ Pieptarul cu verigile lui să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu poată să se mişte de pe efod. ²⁹ Când va intra Aaron în Sfântul Locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna^(GG) aducerea-aminte de ei înaintea Domnului. ³⁰ Să pui^(GH) în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim^[b], care să fie pe inima lui Aaron când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel când se va înfăţişa înaintea Domnului.

Mantia albastră

³¹ Mantia de sub efod s-o^(GI) faci întreagă de materie albastră. ³² La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă. ³³ Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, presărate cu clopoţei de aur: ³⁴ un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei, de jur împrejur.