Exod 13-16

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Paştele şi întâii născuţi

13 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ² „Pune-Mi deoparte ca sfânt^(A) pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.” ³ Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă^(B) aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână^(C) puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi^(D) pâine dospită. ⁴ Astăzi^(E) ieşiţi, în luna spicelor^[a]. ⁵ Când te va duce^(F) Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a^(G) jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii^(H) următoarea slujbă în luna aceasta. ⁶ Timp de şapte zile^(I), să mănânci azimi, şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. ⁷ În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se^(J) vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. ⁸ Să spui^(K) atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.’ ⁹ Să-ţi fie ca un^(L) semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. ¹⁰ Să ţii^(M) porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. ¹¹ Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da, ¹² să^(N) închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ¹³ Să răscumperi^(O) cu un miel pe orice întâi născut^(P) al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. ¹⁴ Şi când te va^(Q) întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; ¹⁵ şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul^(R) a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. ¹⁶ Să-ţi fie ca un semn^(S) pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt’.”

Călătoria spre pustie

¹⁷ După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară^(T) rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă^(U) în Egipt.” ¹⁸ Ci Dumnezeu a pus^(V) pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului. ¹⁹ Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu^(W), să luaţi cu voi oasele mele de aici.” ²⁰ Au plecat^(X) din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. ²¹ Domnul^(Y) mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua, şi noaptea. ²² Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

Trecerea Mării Roşii

14 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă^(Z) şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului^(AA), între Migdol^(AB) şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. ³ Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au^(AC) rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ ⁴ Eu^(AD) voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava^(AE) Mea, şi^(AF) egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa. ⁵ S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima^(AG) lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?” ⁶ Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el. ⁷ A luat^(AH) şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători. ⁸ Domnul a împietrit^(AI) inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui^(AJ) Israel ieşiseră gata de luptă. ⁹ Egiptenii^(AK) i-au urmărit, şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. ¹⁰ Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat^(AL) către Domnul după ajutor. ¹¹ Ei au zis^(AM) lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? ¹² Nu-ţi^(AN) spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” ¹³ Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi^(AO) de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. ¹⁴ Domnul^(AP) Se va lupta pentru voi, dar voi staţi^(AQ) liniştiţi.” ¹⁵ Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. ¹⁶ Tu^(AR) ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. ¹⁷ Eu voi împietri^(AS) inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava^(AT) Mea. ¹⁸ Şi vor şti^(AU) egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.” ¹⁹ Îngerul lui Dumnezeu care^(AV) mergea înaintea taberei lui Israel Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. ²⁰ El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta^(AW) pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. ²¹ Moise şi-a întins^(AX) mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat^(AY) marea, şi apele s-au despărţit^(AZ) în două. ²² Copiii^(BA) lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid^(BB) la dreapta şi la stânga lor. ²³ Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. ²⁴ În straja dimineţii, Domnul^(BC), din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeală în tabăra egiptenilor. ²⁵ A scos roţile carelor şi le-a îngreunat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se^(BD) luptă pentru el împotriva egiptenilor.” ²⁶ Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi^(BE) mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” ²⁷ Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat^(BF) iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit^(BG) pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s-au^(BH) întors şi au^(BI) acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. ²⁹ Dar copiii^(BJ) lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ³⁰ În ziua aceea, Domnul a izbăvit^(BK) pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut^(BL) pe egipteni morţi pe ţărmul mării. ³¹ Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut^(BM) în Domnul şi în robul Său Moise.

Cântarea de laudă

15 Atunci^(BN), Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:

²⁰ Maria^(DC), prorociţa^(DD), sora lui Aaron, a^(DE) luat în mână o timpană şi toate femeile au venit după ea cu^(DF) timpane şi jucând.

²¹ Maria răspundea^(DG) copiilor lui Israel^(DH): „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:

A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”

Apele de la Mara

²² Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustia^(DI) Şur şi, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. ²³ Au ajuns la^(DJ) Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea, locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). ²⁴ Poporul a cârtit^(DK) împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” ²⁵ Moise a strigat^(DL) către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat^(DM) în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul^(DN) poporului legi şi porunci şi acolo l-a pus la^(DO) încercare. ²⁶ El a zis: „Dacă^(DP) vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile^(DQ) cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul^(DR), care te vindecă.” ²⁷ Au ajuns la^(DS) Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.

Cârtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul

16 Toată adunarea copiilor lui Israel a^(DT) plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin^(DU), care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului. ² Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit^(DV) în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. ³ Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de^(DW) n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când^(DX) şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” ⁴ Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine^(DY) din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la^(DZ) încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. ⁵ În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea^(EA) de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” ⁶ Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară^(EB), veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului. ⁷ Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava^(EC) Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce^(ED) suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” ⁸ Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva^(EE) Domnului.” ⁹ Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă^(EF) înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile’.” ¹⁰ Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a^(EG) arătat în nor. ¹¹ Domnul, vorbind lui Moise, a zis: ¹² „Am^(EH) auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele^(EI) două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa^(EJ) vă veţi sătura de pâine, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” ¹³ Seara au venit nişte^(EK) prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă^(EL) în jurul taberei. ¹⁴ Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva^(EM) mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. ¹⁵ Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este^(EN) pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” ¹⁶ Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un^(EO) omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” ¹⁷ Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ În urmă o măsurau cu omerul, şi cine^(EP) strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. ¹⁹ Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.” ²⁰ N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. ²¹ Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană şi, când venea căldura soarelui, se topea. ²² În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. ²³ Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de^(EQ) odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” ²⁴ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, şi nu s-a^(ER) împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. ²⁶ Veţi strânge timp^(ES) de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” ²⁷ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. ²⁸ Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi^(ET) poruncile şi legile Mele? ²⁹ Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” ³⁰ Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. ³¹ Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna^(EU) cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. ³² Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului’.” ³³ Şi Moise a zis lui Aaron^(EV): „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană^[b] şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” ³⁴ După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus^(EW) înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. ³⁵ Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci^(EX) de ani, până^(EY) la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. ³⁶ Omerul este a zecea parte dintr-o efă.